Alan împotriva Turciei și încă o cauză

Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 43710/19 și 43712/19 Bircan ALAN împotriva Turciei și ALAN împotriva Turciei, introduse la 31 iulie 2019 respingerea de către autorități a unei cereri din partea reclamanților privind blocarea accesului la anumite pagini ale site-urilor internet de informare care le conțin ca membri ai unei organizații ilegale care oferă ajutor organizațiilor ilegale, în timp ce primul reclamant ar fi beneficiat de un refuz și al doilea reclamant ar fi fost achitat ca urmare a urmăririi penale inițiate în acest sens. Cererea a fost depusă de părțile interesate în conformitate cu Legea nr. 5651 privind reglementarea publicațiilor pe internet și combaterea infracțiunilor comise prin intermediul acestor publicații.

Autoritățile naționale, prin respingerea cererii reclamanților, au considerat că deciziile de nejudiciare și de executare pronunțate ulterior în fața reclamanților nu au luat în considerare interesul public și actual în ceea ce privește publicarea articolelor de presă pe care le-au considerat ca fiind acoperite de libertatea de presă. Invocând articolele 6 alineatul (1), 8 și 13 din convenție, reclamanții susțin că respingerea cererii lor de blocare a accesului la paginile site-urilor web în cauză le afectează drepturile la un proces echitabil, la respectarea vieții private și la o cale de atac eficientă.

În sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție (Von Hannover c. Germania, nr. 59320/00, § 50 CEDH 2004 VI, Sanchez Cadenas c. Norvegia, nr. 12148/03, § 38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austria, nr. 12556/03, § 35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegia, n 28070/06, § 64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, 34147/06, § 40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italia , n 2532/12, § 39, 18 mai 2017), având în vedere conținutul articolelor publicate pe site-urile internet în cauză În … În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamanților la respectarea vieții private și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare (Axel Springer AG, citată anterior, §§ 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi)), având în vedere, în special, modul în care informațiile publicate și baza lor de date, precum și conținutul, forma și impactul articolelor în litigiu Pe de altă parte, calea de atac prevăzută de Legea nr. 5651 constituia o cale de atac eficientă în circumstanțele din speță și, în special,

având în vedere formularea cauzei reclamanților? Reclamanții aveau la dispoziție alte căi de atac prin care ar fi putut să își prezinte cauza privind publicațiile pe site-uri internet care, în opinia lor, le afectau reputația? Guvernul este invitat să precizeze pentru ce tipuri de obiecțiuni și în ce circumstanțe calea de atac prevăzută de Legea nr. 5651 poate fi considerată o cale de atac efectivă

Communiquée le 23 juin 2020 Publié le 15 juillet 2020

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n os 43710/19 et 43712/19 Bircan ALAN contre la Turquie et Sait ALAN contre la Turquie introduites le 31 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent le rejet par les autorités d’une demande des requérants visant au blocage de l’accès à certaines pages des sites internet d’information contenant des articles qui les présentaient comme membres d’une organisation illégale fournissant de l’aide à des organisation illégales, alors que la première requérante aurait bénéficié d’un non-lieu et le deuxième requérant aurait été acquitté été des poursuites pénales engagées à cet égard. Cette demande avait été introduite par les intéressés conformément à la loi n o 5651 relative à la régulation des publications sur internet et à la lutte contre les infractions commises par le biais de ces publications.

Les autorités nationales, en rejetant la demande des requérants, ont estimé que les décisions de non-lieu et d’acquittement rendues à l’égard des requérants par la suite n’enlevaient pas l’intérêt public et actuel à la publication des articles de presse litigieux qu’ils ont considérés comme couverts par la liberté de presse. Invoquant les articles 6 § 1, 8 et 13 de la Convention, les requérants allèguent que le rejet de leur demande visant au blocage de l’accès à des pages des sites internet en question porte atteinte à leurs droits à un procès équitable, au respect de leur vie privée et à un recours effectif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ( Von Hannover c. Allemagne , n o 59320/00, § 50, CEDH 2004 ‑ VI, Sanchez Cardenas c. Norvège , n o 12148/03, § 38, 4 octobre 2007, Pfeifer c. Autriche , n o 12556/03, § 35, 15 novembre 2007, A. c. Norvège , n o 28070/06, § 64, 9 avril 2009, Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne , n o 34147/06, § 40, 21 septembre 2010, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, § 83, 7 février 2012, et Petrie c. Italie , n o 25322/12, § 39, 18 mai 2017), eu égard aux contenus des articles publiés sur des sites internet en question ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit des requérants au respect de leur vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression ( Axel Springer AG , précité, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93,

CEDH 2015 (extraits)) eu égard notamment au mode d’obtention des informations publiées et à leur base factuelle ainsi qu’au contenu, à la forme et aux répercussions des articles litigieux ? 3. Par ailleurs, la voie de recours prévue par la loi n o 5651 constituait-elle une voie de recours effective dans les circonstances de l’espèce et notamment compte tenu de la formulation du grief des requérants ? Les requérants avaient-ils à leur disposition d’autres voies de recours au travers desquelles ils auraient pu présenter leur grief relatif aux publications sur des sites internet qui, selon eux, portaient atteinte à leur réputation ? Le Gouvernement est invité à préciser pour quels types de griefs et dans quelles circonstances la voie de recours prévue par la loi n o 5651 peut-elle être considérée comme une voie de recours effective ?