ERB c. ROUMANIE

Comunicat la 25 iunie 2020 Publicată la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 522222/15 Virginia ERB împotriva României introdusă la 15 octombrie 2015 EXPOSAT DE FAPTE Recurenta, M Virginia Erb, este un resortisant român născut în 1919 și rezident în București. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999, primăria Bucureștiului i-a vândut reclamantei un apartament care fusese naționalizat în timpul regimului comunist. Recurenta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 112/1995 care autoriza vânzarea la un preț preferențial a apartamentelor către chiriașii statului. Prețul a fost stabilit astfel la 30,66 milioane lei românești (RON) (aproximativ 1 700 EUR)).

Fostii proprietari au introdus o acțiune în revendicare care a fost primită printr-o hotărâre definitivă din 24 mai 2006 a instanței de apel din București. Curtea de apel a arătat, de asemenea, că părțile contractante fuseseră de rea credință în momentul vânzării apartamentului în 1999. Prin urmare, ea a constatat nulitatea acestui contract. La 8 octombrie 2007, reclamanta a dat în judecată primăria și a solicitat 60 000 EUR (EUR) reprezentând prețul apartamentului pe piața imobiliară la data depunerii cererii. Printr-o hotărâre definitivă din 17 aprilie 2015, Curtea de Apel din București a respins acțiunea. Ea a menționat că vânzarea a fost anulată din cauza lipsei de credință a contractanților.

Prin urmare, ea a judecat pe care în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat de instanțele interne, reclamantei i se putea restitui doar prețul plătit în 1999, actualizat pentru a ține seama de inflație. Întrucât reclamanta a sesizat instanțele în legătură cu o cerere de plată a prețului la apartament pe piața imobiliară, instanța de apel a considerat că instanțele nu puteau să plătească din oficiu rambursarea prețului plătit actualizat. Dreptul și practica internă relevante la art. 50 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea bunurilor naționalizate abuziv prevede că foștii chiriași de stat ale căror contracte de vânzare de apartamente au fost anulate pot solicita în justiție rambursarea prețului plătit, actualizat în funcție de rata inflației.

La art. 50-1 precizează că, în cazul în care vânzarea a fost încheiată cu bună-credință și contractul a respectat dispozițiile Legii nr. 112/1995, la Prin hotărârea de principiu pronunțată la 19 ianuarie 2015, Înalta Curte a statuat că instanțele erau obligate de cererea reclamanților și că nu puteau declara din oficiu rambursarea prețului plătit în cazul în care reclamanții ar fi solicitat doar plata valorii de piață a bunului. GRIEF Invouchant la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta denunță o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale, din cauza anulării contractului său de vânzare și a respingerii acțiunii sale în despăgubire pentru pierderea apartamentului său.

Întrebări adresate părților Având în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta avea 1, de a fi despăgubit ca urmare a anulării contractului de vânzare de apartament mutatis mutandis, Ceni c. Italia , nr 25376/06, § 38-41, 4 februarie 2014) În la

Communiquée le 25 juin 2020 Publiée le 15 juillet 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 52222/15 Virginia ERB contre la Roumanie introduite le 15 octobre 2015

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Virginia Erb, est une ressortissante roumaine née en 1919 et résidant à Bucarest. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. En 1999, la mairie de Bucarest vendit à la requérante un appartement qui avait été nationalisé pendant le régime communiste. La requérante bénéficia des dispositions de la loi n o 112/1995 qui autorisait la vente à un prix préférentiel des appartements aux locataires de l’État. Le prix fut ainsi fixé à 30,66 millions lei roumains (RON) (environ 1 700 euros (EUR)). Les anciens propriétaires introduisirent une action en revendication qui fut accueillie par un arrêt définitif du 24 mai 2006 de la cour d’appel de Bucarest.

La cour d’appel observa également que les parties contractantes avaient été de mauvaise foi lors de la vente de l’appartement en 1999. Par conséquent, elle constata la nullité de ce contrat. Le 8 octobre 2007, la requérante assigna en justice la mairie et réclama 60 000 euros (EUR) représentant le prix de l’appartement sur le marché immobilier à la date de l’introduction de la demande. Par un arrêt définitif du 17 avril 2015, la cour d’appel de Bucarest rejeta l’action. Elle nota que la vente avait été annulée en raison de la mauvaise foi des contractants. Par conséquent, elle jugea qu’en vertu de l’article 50 de la loi n o 10/2001, tel qu’interprété par les juridictions internes, la requérante pouvait seulement se voir restituer le prix payé en 1999, actualisé pour tenir compte de l’inflation.

La requérante ayant saisi les juridictions d’une demande de paiement du prix de l’appartement sur le marché immobilier, la cour d’appel jugea que les juridictions ne pouvaient pas ordonner d’office le remboursement du prix payé actualisé. Le droit et la pratique internes pertinents L’article 50 de la loi n o 10/2001 sur la restitution des biens nationalisés abusivement prévoit que les anciens locataires de l’État dont les contrats de vente des appartements ont été annulés peuvent demander en justice le remboursement du prix payé, actualisé en fonction du taux d’inflation. L’article 50-1 précise que, dans le cas où la vente a été conclue de bonne foi et que le contrat a respecté les dispositions de la loi n o 112/1995, l’acquéreur a droit au remboursement de la valeur « vénale » du bien, à savoir sa valeur sur le marché immobilier.

Par un arrêt de principe rendu le 19 janvier 2015, la Haute Cour a jugé que les tribunaux étaient tenus par la demande des requérants et qu’ils ne pouvaient pas ordonner d’office le remboursement du prix payé si les requérants avaient seulement demandé le paiement de la valeur marchande du bien. GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante dénonce une violation de son droit au respect de ses biens, du fait de l’annulation de son contrat de vente et du rejet de son action en indemnisation pour la perte de son appartement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu des dispositions de la loi n o 10/2001, la requérante avaient-elle « un bien » ou une « espérance légitime », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, d’être indemnisée suite à l’annulation du contrat de vente de l’appartement ( mutatis mutandis, Ceni c. Italie , n o 25376/06, §§ 38-41, 4 février 2014) ? 2. Dans l’affirmative, y a-t-il eu une ingérence dans son droit de propriété et cette ingérence était-elle justifiée ?