- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 iunie 2020
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
M.A. împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 26 iunie 2020 Publicat la 20 iulie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 13110/18 M.A. împotriva Italiei depusă la 16 martie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, un național tunisian, a ajuns la coasta italiană la 15 martie 2018. Ianuarie 2018 la bordul unei nave rudimentare. El a fost apoi transferat la Hotspotul Lampedusa unde a depus o cerere de azil. După respingerea sa, reclamantul a depus un recurs la Curtea de Palermo. La 20 martie 2018, reclamantul a fost transferat la o instalație de primire din Turin. Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, în timpul șederii sale în Hotspotul Lampedusa, având în vedere în special condițiile materiale ale detenției sale (a se vedea M.S.
c. Belgia și Grecia [GC], nr. 30696/09, CEDH 2011 și Tarakhel c. Elveția [GC], nr. 29217/12, ECHR 2014 (extracte))? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea Khlaifia și alții v. Italia [GC], nr. 16483/12, 15 decembrie 2016) în timpul șederii sale în Hotspotul Lampedusa? Reclamantul a fost ordonat detenția „în conformitate cu o procedură stabilită de lege”? Reclamantul a fost informat, într-o limbă pe care a înțeles-o, despre motivele de detenție, conform art. 5 § 2 din Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa o procedură eficientă prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale, conform art. 4 din Convenție? În alternativa, ar trebui să se considere că art. 5 nu este aplicabil circumstanțele prezentului caz, a existat o restricție asupra dreptului reclamantului la libertate de circulație , garantat de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția?
Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru a prezenta la autoritățile italiene plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 26 June 2020 Published on 20 July 2020
FIRST SECTION
Application no. 13110/18 M.A. against Italy lodged on 16 March 2018
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The applicant, a Tunisian national, reached the Italian coast on 15 January 2018 on board of a rudimentary vessel. He was then transferred to the Hotspot of Lampedusa where he filed an asylum request. Following its rejection, the applicant filed an appeal with the court of Palermo. On 20 March 2018 the applicant was transferred to a reception facility in Turin.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, during his stay in the Hotspot of Lampedusa, having regard in particular to the material conditions of his detention (see M.S.S. v. Belgium and Greece [GC], no. 30696/09, ECHR 2011 and Tarakhel v. Switzerland [GC], no. 29217/12, ECHR 2014 (extracts))?
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention (see Khlaifia and Others v. Italy [GC], no. 16483/12, 15 December 2016) during his stay in the Hotspot of Lampedusa? Was the applicant’s detention ordered “in accordance with a procedure prescribed by law”?
Was the applicant informed, in a language which he understood, of the reasons for his detention, as required by Article 5 § 2 of the Convention?
Did the applicant have at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention, as required by Article 5 § 4 of the Convention?
Alternatively, should Article 5 considered to be inapplicable to the circumstances of the present case, has there been a restriction on the applicant’s right to liberty of movement , guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol no. 4 to the Convention?
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy to raise before the Italian authorities his complaints under Article 3 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?