- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 iunie 2020
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
M.R. împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 26 iunie 2020 Publicat la 20 iulie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 13302/18 M.R. împotriva Italiei depusă la 19 martie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, un național tunisian, a ajuns pe coasta italiană la bordul unei nave rudimentare la 15 ianuarie 2018. La 30 ianuarie 2018, el a depus o cerere de azil și a fost apoi transferat la Hotspotul Lampedusa. La 23 martie 2018, la cererea Prefecturii Agrigento, reclamantul – care suferă de o tulburare mentală și a încercat sinuciderea de mai multe ori – a fost transferat într-un centru medical. Reclamantul a declarat că a depus o cerere de azil, care se presupune că nu a înregistrat. 3 din Convenție, în timpul șederii sale în Hotspotul Lampedusa, având în vedere în special condițiile materiale ale detenției sale (a se vedea M.S.
c. Belgia și Grecia [GC], nr. 30696/09, ECHR 2011 și Tarakhel c. Elveția [GC], nr. 29217/12, ECHR 2014 (extracte))? Faptul că cererea de azil a solicitatului nu a fost înregistrată și că nu s-a ocupat de riscul ca acesta să fie supus unui tratament inuman sau degradant în țara sa de origine, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Luând în considerare tulburarea mentală a reclamantului și mai multe încercări sale de sinucidere, șederea sa în Hotspotul Lampedusa a fost în încălcarea articolelor 2, 3 și 8 din Convenție? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § din Convenție (a se vedea Khlaifia și alții c. Italia [GC], nr. 16483/12, 15 decembrie 2016) în timpul șederii sale în Hotspotul Lampedusa?
Reclamantul a fost informat, într-o limbă pe care a înțeles-o, de motivele de detenție, conform art. 5 § 2 din Convenție? Reclamantul a avut la dispoziție o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale, conform art. 5 §§ 4 din Convenție? Alternativ, ar trebui să se considere că art. 5 nu se aplică circumstanțele prezentului caz, a existat o restricție asupra dreptului reclamantului la libertate de circulație, garantat de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru a ridica în fața autorităților italiene plângerile sale în temeiul articolelor 2, 3, 5 1, 2 și 4 și 8 din Convenție și al articolului 2 § 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 26 June 2020 Published on 20 July 2020
FIRST SECTION
Application no. 13302/18 M.R. against Italy lodged on 19 March 2018
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The applicant, a Tunisian national, reached the Italian coast on board of a rudimentary vessel on the 15 January 2018. On 30 January 2018, he filed an asylum request and was then transferred to the Hotspot of Lampedusa. On 23 March 2018, upon a request of the Prefecture of Agrigento, the applicant – who suffers from a mental disorder and attempted suicide several times – was transferred in a medical facility. The applicant states that he filed an asylum request, which allegedly remained unregistered.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, during his stay in the Hotspot of Lampedusa, having regard in particular to the material conditions of his detention (see M.S.S. v. Belgium and Greece [GC], no. 30696/09, ECHR 2011 and Tarakhel v. Switzerland [GC], no. 29217/12, ECHR 2014 (extracts))?
Did the fact that the applicant’s asylum request allegedly remained unregistered and not dealt with entail a risk for him to be subjected to inhuman or degrading treatment in his country of origin, in breach of Article 3 of the Convention?
Taking into account the applicant’s mental disorder and his several attempts of suicide, has his stay in the Hotspot of Lampedusa been in violation of Articles 2, 3 and 8 of the Convention?
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention (see Khlaifia and Others v. Italy [GC], no. 16483/12, 15 December 2016) during his stay in the Hotspot of Lampedusa? Was the applicant’s detention ordered “in accordance with a procedure prescribed by law”?
Was the applicant informed, in a language which he understood, of the reasons for his detention, as required by Article 5 § 2 of the Convention?
Did the applicant have at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention, as required by Article 5 § 4 of the Convention?
Alternatively, should Article 5 considered to be inapplicable to the circumstances of the present case, has there been a restriction on the applicant’s right to liberty of movement , guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol no. 4 to the Convention?
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy to raise before the Italian authorities his complaints under Articles 2, 3, 5 §§ 1, 2 and 4 and 8 of the Convention and Article 2 § 1 of Protocol no. 4 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?