Comunicată la 7 iulie 2020 Publicată la 27 iulie 2020 prima secțiune Cerere nr. 24865/15 Spyridon TRYFONAS împotriva Greciei introdusă la 6 mai 2015 FOARTE DE L Reclamantul susține că acest lac, care făcea parte din suprafața sa și pe care a creat o întreprindere de creștere a peștilor, a fost întotdeauna un lac privat și că strămoșii săi dețineau și exploatau această parte fără întrerupere din 1446. Într-un litigiu privat cu privire la închirierea întreprinderii și forțându-l pe reclamant să renunțe la exploatarea întreprinderii sale la 5 septembrie 2002, reclamantul a introdus o acțiune în recunoașterea proprietății în fața Tribunalului de Primă Instanță din Corfu. 64/2004, Tribunalul l-a decăzut pe reclamant și a considerat că presupusa proprietate a reclamantului făcea parte dintr-o lagună care era un bun de uz comun în afara comerțului și care, ca atare, nu putea face obiectul unei proprietăți private și nu putea fi vândută sau transferată. La 6 august 2004, reclamantul a formulat un apel împotriva hotărârii menționate anterior în fața instanței din Corfu. Ca și în fața Tribunalului de Primă Instanță și pentru a demonstra că proprietatea sa constituia o proprietate privată deja de 1446 și până la introducerea codului civil în Grecia și de atunci, reclamantul a pus la dispoziție șaizeci și cinci de documente a căror autenticitate nu a fost contestată și care acopereau o perioadă de 340 de ani. Prin hotărârea nr. 221/2007, Curtea de apel a respins cererea reclamantului. Ea a confirmat faptul că spațiul maritim în cauză constituia, de la momentul respectiv al Homerei și până la epoca elenistică, un port, dar care, de-a lungul timpului, suferise schimbări geofizice care îl transformaseră în lagună. Datorită naturii sale de lagună, acest spațiu a fost un spațiu de utilizare comună și aceaceasta a fost convingerea locuitorilor de pe insulă timp de secole înainte de 1866-1946, conform noțiunii de vetustus De-a lungul secolelor, dreptul roman-pazantin și independent de dreptul aplicabil. Acest bun de uz comun a avut loc în statul respectiv și orice act juridic de transfer de proprietate care îl privesc era nul ab initio . Curtea de apel a precizat că aceste fapte, care au avut loc cu 100 până la 620 de ani în urmă, au fost dovedite cu claritate atât prin depozițiile martorilor de stat și de terțe părți implicate, cât și prin documentele Consiliului juridic al statului, din raportul de competență din 20 iulie 1982, printr-o decizie nr. 30/2000 a Camerei de Acuzații a Corfu și a deciziilor n Agha și n Prin hotărârea nr. 1380/2014 din 18 iunie 2014 (certificată în conformitate cu 7 noiembrie 2014), Curtea de Casație a respins recursul reclamantului, reiterând pe cuvânt motivele instanței de apel. Curtea de Casație a luat în considerare că, prin hotărârea că spațiul maritim în cauză constituia o lagună și nu un lac mic creat de strămoșii săi distanți și care putea face obiectul unei proprietăți private, instanța de apel a acționat corect și a aplicat dispozițiile dreptului intern relevant. Curtea de Casație a subliniat, de asemenea, faptul că a reieșit din conținutul hotărârii atacate că instanța de recurs luase în considerare și apreciase cele 65 de documente și competența depuse de solicitant. De asemenea, Comisia a considerat că aceste documente se referă la aspecte juridice și nu la circumstanțe de fapt și a căror luare în considerare, chiar dacă nu a fost depusă în mod legal, nu ar putea constitui un mijloc valabil de casare. 2009), procedura judiciară în litigiu în fața instanțelor naționale și aplicarea noțiunii de "vetus" a oferit reclamantului o ocazie adecvată de a-și prezenta cauza pentru a contesta efectiv măsurile care aduc atingere drepturilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 7 juillet 2020
Publié le 27 juillet 2020
Requête n
o
24865/15
Spyridon TRYFONAS
contre la Grèce
introduite le 6 mai 2015
Le requérant était copropriétaire à concurrence de 6,875/30 du lac-vivier naturel Halikiopoulou-Kolla, au lieu-dit Kanoni à l’île de Corfou. Le requérant prétend que ce lac, dont faisait partie sa superficie à lui et sur laquelle il avait créé une entreprise d’élevage de poissons, avait toujours été un lac privé et que ses ancêtres possédaient et exploitaient cette partie sans interruption depuis 1446. En 1996, l’État contesta le droit de propriété du requérant en intervenant dans un litige privé concernant la location de l’entreprise et en forçant le requérant à abandonner l’exploitation de son entreprise
Le 5 septembre 2002, le requérant introduisit une action en reconnaissance de propriété devant le tribunal de première instance de Corfou. Par un jugement n
o
67/2004, le tribunal débouta le requérant. Il considéra que la propriété alléguée du requérant faisait partie d’une lagune qui était un bien à usage commun hors commerce et qui, en tant que tel, il ne pouvait pas faire l’objet d’une propriété privée et ne pouvait pas être vendu, ni transféré.
Le 6 août 2004, le requérant forma un appel contre le jugement précité devant la cour d’appel de Corfou. Comme devant le tribunal de première instance et afin de démontrer que son bien constituait une propriété privée déjà depuis 1446 et jusqu’à l’introduction du code civil en Grèce et depuis lors, le requérant déposa soixante-cinq documents dont l’authenticité n’était pas contestée et qui couvraient une période de 340 ans.
Par un arrêt n
o
221/2007, la cour d’appel rejeta l’appel du requérant. Elle confirma que l’espace maritime litigieux constituait, depuis l’époque d’Homère et jusqu’à l’époque hellénistique, un port, mais qui au fil du temps il avait subi des changements géophysiques qui avaient eu pour conséquence de le transformer en lagune. En raison de sa nature de lagune, cet espace était un espace à usage commun et telle était la conviction des habitants de l’île pendant des siècles avant la période 1866-1946, conformément à la notion de «
vetustas
» du droit romain-byzantin et indépendant du droit applicable au fil des siècles. Ce bien à usage commun appartenait d’office à l’État et tout acte juridique de transfert de propriété le concernant était nul
ab initio
. La cour d’appel précisa que ces faits, qui avaient eu lieu 100 à 620 ans auparavant furent prouvés avec clarté tant par les dépositions des témoins de l’État et des tiers intervenants, que par les documents du Conseil juridique de l’État, du rapport d’expertise du 20
juillet 1982, d’une décision n
o
30/2000 de la chambre d’accusation de Corfou et des décisions n
o
6/96 et n
o
1/97 des procureurs près du tribunal correctionnel et près de la cour d’appel respectivement.
Le 7 juillet 2008, le requérant se pourvut en cassation. Par un arrêt n
o
1380/2014, du 18 juin 2014 (certifiée conforme le 7 novembre 2014), la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant, en réitérant mot pour mot les motifs de la cour d’appel.
La Cour de cassation considéra qu’en décidant que l’espace maritime litigieux constituait une lagune et non un petit lac créé par ses ancêtres lointains et pouvant faire l’objet d’une propriété privée, la cour d’appel interpréta et appliqua correctement les dispositions du droit interne pertinent. La Cour de cassation souligna aussi qu’il ressortait du contenu de l’arrêt attaqué que la cour d’appel avait pris en considération et apprécié les soixante-cinq documents et l’expertise déposés par le requérant. Elle releva aussi que ces documents se rapportaient à des questions juridiques et non à des circonstances de fait et dont la prise en considération, même faute d’avoir été déposé légalement, ne pouvait pas constituer un moyen valable de cassation.
Eu égard à l’arrêt
Vontas et autres c. Grèce
(n
o
43588/06, 5
février
2009), la procédure judiciaire litigieuse devant les juridictions nationales et l’application de la notion de «
vetustas
» a-t-elle offert au requérant une occasion adéquate d’exposer sa cause afin de contester effectivement les mesures portant atteinte aux droits garantis par l’article 1 du Protocole n
o
1
?