GRAND MONASTÈRE SAINT DE VATOPEDI c. GRÈCE

Publicat la 24 noiembrie 2025 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 7930/21 GRAND SAINT MONASTER DE VATOPEDI împotriva Greciei, introdusă la 26 ianuarie 2020, comunicată la 7 noiembrie 2025: Cererea se referă la un litigiu între reclamant, o mănăstire ortodoxă și statul, privind proprietatea asupra unui teren unitar situat în regiunea Xanthi și care cuprinde întregul lac Vistonida, zonele sale riverane și trei insule (Ada Bourou, precum și alte două insule pe care se află bisericile Saint-Nicolas și Panagia Pantanassa). 26/1998, 17/2002 și 46/2002 Consiliul consultativ al bunurilor publice și al proprietății schimbabile consideră că statul nu ar trebui să revendice proprietatea pe teren în cauză. Aceste avize au fost aprobate de secretarul de stat în domeniul economiei și finanțelor la 5 februarie 1999, 5 august 2002 și respectiv 4 iunie 2003. În temeiul a două protocoale de primire-livrare adoptate la 11 decembrie 2002 și la 25 iunie 2003, statul a prezentat reclamantului anumite parcele de teren în litigiu. La 21 ianuarie 2003, reclamantul a formulat în fața Tribunalului de Primă Instanță din Rhodope (în formațiune de trei judecători) o acțiune împotriva statului în recunoașterea proprietății terenului respectiv. La 5 noiembrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Rhodope a ținut o audiență asupra cauzei. La 21 aprilie 2004, a avut loc o deliberare a instanței menționate, în cadrul căreia majoritatea (judecătorii M.G. și G.S., raportor) a exprimat la rândul său că acțiunea trebuia primită parțial, în timp ce președinta Tribunalului, M.P., a considerat că acțiunea era fondată în ansamblul său. Sesizat de actori locali care contestau titlurile de proprietate ale reclamantului, printr-un aviz nr. 26/2004 emis la 20 mai 2004, Consiliul consultativ pentru teren public și proprietate de schimb consideră că, din lipsă de noi elemente, nu era necesar să își revizuiască cele trei avize menționate anterior. La 7 iunie 2004, secretarul de stat pentru economie și finanțe a aprobat acest aviz. La 25 iunie 2004, cele două părți la proces, reclamantul și statul, au prezentat instanței de primă instanță din Rhodope o declarație comună care să indice că nu doresc ca o hotărâre să fie pronunțată asupra acțiunii introduse la 21 ianuarie 2003. În aceeași zi, instanța menționată a hotărât asupra a trei cereri de intervenție secundară formulate de deputați locali și de colectivități locale (inclusiv municipalitatea și departamentul Xanthi) în favoarea statului în litigiu. La 14 iulie 2004, prin deciziile sale n 86, 87 și 88/2004, el a respins aceste cereri ca inadmisibile pe motiv că, în urma declarației comune a părților din 25 iunie 2004 el nu a mai avut nici o putere pendinte asupra acțiunii principale. Ulterior, la date nespecificate, reclamantul și landul au încheiat contracte de schimb de bunuri. În special, reclamantul a retrimis la lacul Vistonida în întregime și terenurile aflate în jurul lor și statul a cedat reclamantului de bunuri imobile în alte regiuni ale Greciei. În septembrie 2008, aceste schimburi au stârnit o mare agitație politică, punând sub semnul întrebării responsabilitatea anumitor miniștri. La 3 octombrie 2008, secretarul de stat pentru economie și finanțe a revocat deciziile de aprobare a avizelor nr. 26/1998, 17/2002 și 46/2002 ale Consiliului consultativ pentru terenuri publice din următoarele motive: Compararea și verificarea conținutului deciziilor, avizelor și protocoalelor menționate anterior nu permit să se ajungă la concluzia că nu există proprietate asupra statului și, în consecință, la proprietatea Mănăstirii din Vatopadi pe terenurile menționate în deciziile menționate anterior, ținând seama și de ceață și de l'imimi în ceea ce privește delimitarea exactă a proprietăților imobiliare, a suprafeței lor, a limitelor lor, dar și de natura lor și, în special, de calitatea lor de terenuri comune, riverane sau de coastă sau de terenuri situate pe iloturile lacului Vistonida. (...) din motive de protecție a proprietății publice rezultă că actele de recunoaștere a absenței oricărui drept real al statului și, prin urmare, recunoașterea drepturilor terților pe terenuri în care se află, pe de altă parte, asupra unor elemente incontestabile în ceea ce privește absența drepturilor statului, ceea ce nu este cazul în speță. Prin urmare, există motive evidente și serioase de interes public care impun revocarea tuturor actelor menționate anterior (...) la 24 octombrie 2008, Ministerul Justiției a publicat pe site-ul său un comunicat de presă, în temeiul căruia Cu siguranță, aceasta înseamnă că, prin hotărâre, proprietatea lacului Vistonida și a regiunilor din jur, cu excepția Insulei Anta Bourou (...) La Õ inspector al tribunalelor, vicepreședinte al Curții de Casație, M. I.P., în cadrul unei anchete disciplinare desfășurate cu privire la cauza nepublicării deciziei Tribunalului de Primă Instanță din Rhodope privind acțiunea introdusă împotriva statului grec, examinată la 5 noiembrie 2003, în revendicarea de către manastirea din Vatopadi a proprietății terenurilor situate pe malul lacului Vistonida, a considerat că procesul dintre stat și mănăstire a fost închis în mod ilegal. Ι.P. a recunoscut că președinta Tribunalului ar fi trebuit să publice decizia în favoarea statului, după deliberarea celor trei judecători (rezultatul a fost de două voturi împotriva uneia împotriva mănăstirii), Vicepreședintele Curții de Casație a ordonat să se publice acum decizia care restabilește drepturile pe care statul le are pe terenurile lacului Vistonida, ceea ce înseamnă că schimburile cu alte bunuri imobile publice nu puteau fi efectuate ulterior. În cadrul acestei decizii, proprietatea asupra mănăstirii nu este recunoscută cu majoritate numai pe 172 de hectare de insulă d.Anta Bourou, pe cele 2 704 hectare revendicate de mănăstire. Se ia notă de faptul că decizia va fi publicată de Tribunalul de Primă Instanță din Rhodope cu o compoziție judiciară diferită, astfel cum se prevede în dispozițiile procedurale relevante, întrucât judecătorii care au participat la ședința de judecată și la deliberările de pronunare a acestei hotărâri nu mai au sediul în această instanță. La 29 octombrie 2008, inspectorul tribunalelor și vicepreședintele Curții de Casație I.P. a trimis M.P. un document în temeiul căruia (...) dat fiind că au trecut mai mult de opt luni de la data la care au avut loc audierile din 5 noiembrie 2003 cu privire la acțiune (...) și că nici o decizie nu a fost publicată până în prezent, deși, așa cum reiese din investigația disciplinară preliminară pe care am efectuat-o, membrii formării de judecată au intenționat la sfârșitul lunii aprilie 2004 și că a fost luată o decizie, și în timp ce judecătorul raportor v-a prezentat un proiect de decizie cu dosarul cauzei, și că, din acest caz este în deliberare, vă acordăm o perioadă de publicare a deciziei (cu o compoziție diferită) până la 10 noiembrie 2008, așa cum v-am anunțat, de altfel, verbal. La 6 noiembrie 2008, Tribunalul de Primă Instanță din Rhodope a pronunțat decizia sa nr. 87/2008 cu o compoziție diferită de cea însărcinată cu examinarea acțiunii reclamantului. Această decizie indiqua a fost Prin hotărârea nr. n. 197/2015 din 29 decembrie 2015, Tribunalul de Primă Instanță din Thrace l-a decăzut pe reclamant și l-a respins pe reclamant, care susținea că, în urma declarației comune din 25 iunie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Rhodope nu mai avea competența de a se pronunța cu privire la acțiunea introdusă la 21 ianuarie 2003 și că, prin urmare, decizia sa n Pe de altă parte, Comisia a considerat că statul elen era proprietarul întregului teren în litigiu, inclusiv al celor trei insule. La 21 iunie 2016, reclamantul a luat măsuri în casare. Prin hotărârea nr. 781/2020 din 6 iulie 2020 (din care reclamantul putea obține o copie certificată a recursului la 18 august 2020), Curtea de Casație a respins recursul. Între timp, la 25 noiembrie 2008, au fost inițiate proceduri penale împotriva M.P., pentru nerespectarea repetată a obligațiilor, din cauza caracterului prelungit al nepublicării deciziei luate la 21 aprilie 2004, precum și împotriva Igumenului și a unui călugăr al mănăstirii solicitante, ca autori morali ai acestei infracțiuni. Statuând în fond, printr-o hotărâre n 966/2012 din 13 În iunie 2012, Curtea de Casație i-a acuzat în mod unanim pe inculpați. În plus, persoanele implicate în contractele de schimb (reprezentanții reclamantului, notarul, avocații și funcționarii publici) au fost soluționate în unanimitate de către șeful malversării penale și de declarații false printr-o hotărâre irevocabilă a Tribunalului de apel din Etta (n 1336/2017 din 21 martie 2017). Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că Tribunalul de Primă Instanță din Rhodope care a pronunțat cu privire la acțiunea sa în recunoașterea proprietății nu era independent, imparțial și stabilit prin lege. În special, acesta susține că Tribunalul a pronunțat hotărârea nr. 87/2008 sub presiunea Ministerului Justiției, ilustrată în special de comunicatul de presă din 24 octombrie 2008, revocandu-și aprecierea finală, efectuată cu patru ani în urmă, cu privire la dispariția legală a lalui, care apărea din Declarația comună din 25 iunie 2004. 1 la Convenție, reclamantul susține, de asemenea, că dreptul său la respectarea proprietăților sale a fost încălcat în speță. Întrebări adresate părților Cauzele reclamantului au fost ascultate în mod echitabil de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, în conformitate cu cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție

Publié le 24 novembre 2025

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

7930/21

GRAND SAINT MONASTÈRE DE VATOPEDI

contre la Grèce

introduite le 26 janvier 2020

communiquée le 7 novembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un litige entre le requérant, un monastère orthodoxe, et l’État, portant sur la propriété d’un terrain unitaire situé dans la région de Xanthi et comprenant le lac Vistonida dans son ensemble, ses zones riveraines, et trois îlots (Ada Bourou, ainsi que deux autres îlots sur lesquels se trouvent les églises de Saint-Nicolas et de Panagia Pantanassa).

Par ses avis n

os

26/1998, 17/2002 et 46/2002 le conseil consultatif des biens publics et de propriété échangeable estima que l’État ne devrait pas revendiquer la propriété sur le terrain en cause. Ces avis furent approuvés par le secrétaire d’État à l’Économie et aux Finances les 5 février 1999, 5 août 2002 et 4 juin 2003 respectivement. En vertu de deux protocoles de réception-livraison adoptés le 11 décembre 2002 et le 25 juin 2003, l’État remit au requérant certaines des parcelles du terrain litigieux.

Le 21 janvier 2003, le requérant forma devant le tribunal de première instance de Rhodope (en formation de trois juges) une action contre l’État en reconnaissance de propriété dudit terrain.

Le 5 novembre 2003, le tribunal de première instance de Rhodope tint une audience sur l’affaire.

Le 21 avril 2004, eut lieu une délibération dudit tribunal lors de laquelle la majorité (les juges M.G. et G.S., rapporteur) exprima l’opinion que l’action devait être accueillie en partie, alors que la présidente du tribunal, M.P., estima que l’action était fondée dans son ensemble.

Saisi par des acteurs locaux qui contestaient les titres de propriété du requérant, par un avis n

o

26/2004 rendu le 20 mai 2004, le conseil consultatif des terrains publics et de propriété échangeable

estima que, faute d’éléments nouveaux, il n’y avait pas lieu de réexaminer ses trois avis susmentionnés. Le 7

juin 2004, le secrétaire d’État à l’Économie et aux Finances approuva cet avis.

Le 25 juin 2004, les deux parties au procès, le requérant et l’État, soumirent au tribunal de première instance de Rhodope une déclaration commune indiquant qu’elles ne souhaitaient pas qu’une décision soit rendue sur l’action introduite le 21 janvier 2003.

Le même jour, ledit tribunal délibéra sur trois demandes d’intervention accessoire formées par des députés locaux ainsi que des collectivités locales (dont la municipalité et le département de Xanthi) en faveur de l’État dans le cadre du litige. Le 14 juillet 2004, par ses décisions n

os

86, 87 et 88/2004, il rejeta ces demandes comme irrecevables au motif qu’à la suite de la déclaration commune des parties du 25 juin 2004 il n’y avait plus d’instance pendante sur l’action au principal.

Par la suite, à des dates non précisées, le requérant et l’État conclurent des contrats d’échange de biens. En particulier, le requérant remit à l’État l’intégralité du lac Vistonida et les terrains l’entourant et l’État céda au requérant des biens immobiliers dans d’autres régions de la Grèce.

En septembre 2008, ces échanges déclenchèrent une grande agitation politique, mettant en cause la responsabilité de certains ministres.

Le 3 octobre 2008, le secrétaire d’État à l’Économie et aux Finances révoqua les décisions ayant approuvé les avis n

os

26/1998, 17/2002 et 46/2002 du conseil consultatif des terrains publics aux motifs suivants

:

«

».

Le 24 octobre 2008, le ministère de la Justice publia sur son site Internet un communiqué de presse aux termes duquel

:

«

C’est définitivement que passe à l’État, par décision judiciaire, la propriété du lac Vistonida et des régions alentours, excepté l’îlot de Anta Bourou (...) L’inspecteur des tribunaux, vice-président de la Cour de cassation, M. I.P., dans le cadre d’une enquête disciplinaire menée à propos de l’affaire de la non-publication de la décision du tribunal de première instance de Rhodope concernant l’action introduite contre l’État grec, examinée le 5 novembre 2003, en revendication par le monastère de Vatopaidi de la propriété des terres situées au bord du lac Vistonida, a estimé que le procès entre l’État et le monastère avait été clos de manière illégale.

Ι.P. a admis que la présidente du tribunal aurait dû publier la décision en faveur de l’État, une fois la délibération des trois juges terminée (le résultat était de deux voix contre une en défaveur du monastère), estimant qu’il ne pouvait y avoir de renonciation ou de compromis après la discussion de l’affaire, mais uniquement pendant la discussion.

Le vice-président de la Cour de cassation a ordonné que soit publiée maintenant la décision qui rétablit les droits que l’État possédait sur les terres du lac Vistonida, ce qui signifie que des échanges avec d’autres biens immobiliers publics ne pouvaient pas être effectués par la suite.

La décision devrait être publiée dans les prochains jours.

Dans le dispositif de cette décision, la propriété du monastère n’est reconnue à la majorité que sur 172 hectares de l’îlot d’Anta Bourou, sur les 2

704 hectares revendiqués par le monastère.

Il est noté que la décision sera publiée par le tribunal de première instance de Rhodope avec une composition judiciaire différente, comme le prévoient les dispositions procédurales pertinentes, étant donné que les juges qui ont participé à l’audience et à la délibération pour rendre cette décision ne siègent plus dans ce tribunal.

»

Le 29 octobre 2008, l’inspecteur des tribunaux et vice-président de la Cour de cassation I.P. envoya à M.P. un document aux termes duquel

:

«

(...) donné que plus de huit mois se sont écoulés depuis l’audience du 5 novembre 2003 sur l’action (...) et qu’aucune décision n’a été à ce jour publiée, bien que, comme cela ressort de l’enquête disciplinaire préliminaire que nous avons effectuée, les membres de la formation de jugement avaient délibéré à la fin du mois d’avril 2004 et qu’ une décision avait été prise, et alors que la juge rapporteur vous avait remis un projet de décision avec le dossier de l’affaire, et que depuis l’affaire est en délibéré, nous vous accordons un délai de publication de la décision (avec une composition différente) jusqu’au 10 novembre 2008, comme nous vous l’avons d’ailleurs annoncé oralement.

»

Le 6 novembre 2008, le tribunal de première instance de Rhodope prononça sa décision n

o

87/2008 avec une composition différente de celle chargée d’examiner l’action du requérant. Cette décision indiqua avoir été «

jugée et décidée à Komotini le 21 avril 2004

» et «

publiée à Komotini le 6

novembre 2008

», et accueillit partiellement, à la majorité, l’action en reconnaissant le requérant comme propriétaire des trois îlots (excepté 15

hectares sur l’îlot Anta Bourou). L’opinion minoritaire de la présidente M.P., selon laquelle l’action était fondée dans son ensemble, fut insérée dans le texte de la décision.

Le requérant et l’État interjetèrent appel de cette décision.

Par un arrêt n

o

197/2015 du 29 décembre 2015, la cour d’appel de Thrace débouta le requérant. Elle rejeta l’argument de l’intéressé, qui soutenait qu’à la suite de la déclaration commune du 25 juin 2004, le tribunal de première instance de Rhodope n’avait plus le pouvoir de statuer sur l’action introduite le 21 janvier 2003 et que, partant, sa décision n

o

87/2008 était nulle. Par ailleurs, elle jugea que l’État grec était propriétaire de l’ensemble du terrain litigieux, y compris des trois îlots.

Le 21 juin 2016, le requérant se pourvut en cassation.

Par un arrêt n

o

781/2020 du 6 juillet 2020 (dont le requérant pouvait obtenir une copie certifiée conforme le 18 août 2020), la Cour de cassation rejeta le pourvoi.

Entretemps, le 25 novembre 2008, des poursuites pénales furent engagées contre M.P., pour manquement répété au devoir en raison du caractère prolongé de la non-publication de la décision prise le 21 avril 2004, ainsi que contre l’Igoumène et un moine du monastère requérant, comme auteurs moraux de cette infraction. Statuant au fond, par un arrêt n

o

966/2012 du 13

juin 2012, la Cour de cassation acquitta à l’unanimité les accusés. En outre, les personnes impliquées dans les contrats d’échange (les représentants du requérant, le notaire, les avocats ainsi que des fonctionnaires publics) furent acquittées à l’unanimité du chef de malversation criminelle et de fausses attestations par un arrêt irrévocable de la cour d’appel d’Athènes (n

o

1336/2017 du

21 mars 2017).

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention,

le requérant allègue que le tribunal de première instance de Rhodope qui a statué sur son action en reconnaissance de propriété n’était pas indépendant, impartial et établi par la loi. En particulier, il soutient que ledit tribunal a prononcé la décision n

o

87/2008 sous la pression du ministère de la Justice, illustrée notamment par le communiqué de presse du 24 octobre 2008, en révoquant son appréciation définitive, effectuée quatre ans auparavant, concernant l’extinction légale de l’instance qui découlait de la déclaration commune du 25 juin 2004.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, le requérant soutient également que son droit au respect de ses biens a été violé en l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La cause du requérant a-t-elle été entendue équitablement par un tribunal

indépendant, impartial et établi par loi, conformément aux exigences de l’article 6 § 1 de la Convention

?

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention

?