SECȚIUNEA I CETĂȚINUTĂ DE GRECIE c. GRECIA (solicitarea nr. 25407/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 iunie 2022 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Biserica Greciei c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Erik Wennerström, Ioan Ktistakis, judecători, și din Liv Tigerstedt; graffiter adjunct al secțiunii cererea (n 25707/13) împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, Biserica Greciei, reprezentată de domnul Ch. Apostolopoulos, avocat la Atena, a sesizat Curtea la 8 aprilie 2013, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, decizia de a aduce la cunoștința guvernului elen ( După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 3 mai 2022, hotărârea a fost adoptată la această dată, cu privire la executarea hotărârilor nr. 1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 și 1705/2001 ale Curții Administrative de Primă Instanță. Aceste hotărâri au anulat respingerea tacită a administraiei d 46/2012, 48/2012, 49/2012, 500/2012, 51/2012 al Comitetului responsabil cu controlul bunei executări de către În acest sens, a fost recunoscut refuzul administrației de a se conforma hotărârilor în cauză. S-au alocat sume recurentei în acest sens, în vederea punerii în aplicare a hotărârilor în cauză. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge că executarea hotărârilor instanțelor administrative în cauză ar fi condus la o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță judecătorească. Guvernul susține că reclamanta nu are calitatea de victimă, deoarece nu ar fi depus cereri prevăzute la art. 32 alineatul (3) din Legea nr. 4067/2012 în fața serviciului competent al municipalității în cauză, astfel încât planurile de urbanism să fie modificate. Recurenta contestă faptul că refuzul administrației de a se conforma a fost constatat de comitetul a trei judecători și adaugă că, în urma introducerii Legii nr. 4067/2012, administrația nu i-a explicat ce acțiuni trebuie să întreprindă pentru a completa dosarul. Curtea ia notă de faptul că Comitetul celor trei judecători a constatat că administrația a constatat că obligația sa de a se conforma hotărârilor în cauză este aceea că aceasta a considerat deja că, atunci când examinarea dosarului permite să se deducă că administrația a solicitat producerea de acte juridice sau orice alt document ca pretext pentru a se sustrage executării unei hotărâri judecătorești definitive sau, într-un mod dilatoriu, pentru a întârzia punerea în aplicare a acesteia, efectul util al articolului 6 alineatul (1) din Convenție poate fi redus grav (Busiou c. Grecia, nr 21455/10, §§ 30-38, 24 octombrie 2013). Prin urmare, aceasta respinge excepția statului. Constatând că nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că acest lucru este admisibil. Principiile generale referitoare la inalizarea sau executarea tardivă a hotărârilor instanțelor judecătorești interne au fost rezumate în hotărârile Bousiou , citată anterior, §§ 33-35, și Vasiliadou c. Grecia, n 38884/09, §§ 33-37, 6 aprilie 2017. Curtea ia notă de faptul că administrația nu a procedat la executarea hotărârilor nr. 1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 și 1705/2001 ale Curții Administrative de Primă Instanță și că nimic nu explică această întârziere. Prin urmare, se pare că administrația a omis să se conformeze hotărârilor în cauză. 10. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție. 41 DIN CONVENȚIA 11. Recurenta solicită 9 210 000 EUR pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit și nu solicită o sumă ca un prejudiciu moral. 12. Guvernul indică faptul că suma solicitată este excesivă și nejustificată 13. Curtea nu distinge nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și pretinsa prejudiciu material și, prin urmare, respinge cererea formulată în acest sens. 14. În plus, Curtea reamintește jurisprudența sa bine stabilită potrivit căreia, în cazul încălcării articolului 6 din Convenție, reclamantul trebuie să fie plasat, cât mai mult posibil, într-o situație echivalentă celei în care se presupunea că el nu ar fi încălcat cerințele acestei dispoziții (Lungoci c. România, nr 6 O hotărâre prin care se constată o încălcare implică pentru statul pârât obligația juridică, nu numai să se plătească în mod corespunzător sumele alocate cu titlu de satisfacție echitabilă, ci și să se aleagă, sub controlul Comitetului miniștrilor Consiliului Europei, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, individuale care urmează să fie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a elimina, în măsura posibilului, consecințele acestora, astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, § 487, CEDH 2004 VII15. Aceasta reamintește, de asemenea, poziția sa constantă că executarea unei decizii interne rămâne cea mai adecvată redresare în cazul încălcării articolului 6, cum ar fi cea constatată în speță ( Gerasimov și alții c. Rusia, nr 29920/05 și 10 altele, § 198, 1 iulie 2014, și Kalinkin și alte c. Rusia. , nr 16967/10 și 20 altele, § 55, 17 aprilie 2012). Având în vedere concluzia sa la punctul 10 de mai sus, Comisia consideră, prin urmare, că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri adecvate, executarea fără întârziere a hotărârilor nr. 1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 și 1705/2001 ale Curții Administrative de Apel din Atena. PE ACESURI, CURTEA, LA L a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție Respins cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 iunie 2022, în aplicarea articolului 2 și a articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Grefier adjunct
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE ÉGLISE DE GRÈCE c. GRÈCE
(Requête n
o
25207/13)
ARRÊT
2 juin 2022
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Église de Grèce c. Grèce,
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de
:
Krzysztof Wojtyczek,
président,
Erik Wennerström,
Ioannis Ktistakis,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête (n
o
25207/13) contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, l’Église de Grèce («
la requérante
»), représentée par M
e
Ch. Apostolopoulos, avocat à Athènes, a saisi la Cour le 8 avril 2013
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement grec («
le Gouvernement
»), représenté par les délégués de son agent, K. Georghiades, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’État, et Z. Chatzipavlou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’État, le grief concernant l’article 6 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 mai 2022,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
La requête concerne l’inexécution des arrêts n
os
1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 et 1705/2001 de la cour administrative d’appel d’Athènes. Ces arrêts ont annulé le rejet tacite de l’administration d’ordonner la levée des expropriations de terrains appartenant à la requérante et ont renvoyé les affaires à l’administration.
2.
Par les décisions n
os
46/2012, 48/2012, 49/2012, 50/2012, 51/2012 du comité en charge du contrôle de la bonne exécution par l’administration des arrêts des juridictions administratives («
le comité des trois juges
») de la cour administrative d’appel d’Athènes, le refus de l’administration de se conformer aux arrêts en cause fut reconnu. Des sommes furent allouées à la requérante à ce titre, en vue de sanctionner l’administration de l’inexécution des arrêts en cause.
3.
La requérante se plaint, sous l’article 6 § 1 de la Convention, que l’inexécution des arrêts des juridictions administratives en cause aurait entrainé une violation de son droit d’accès à un tribunal.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE
6
4.
Le Gouvernement soutient que la requérante n’a pas la qualité de victime car elle n’aurait pas déposé des demandes prévues par l’article 32 §
3 de la loi n
o
4067/2012 devant le service compétent de la municipalité concernée afin que les plans d’urbanisme soient modifiés.
5.
La requérante retorque que le refus de l’administration de se conformer a été constaté par le comité de trois juges. Elle ajoute que, suite à l’introduction de la loi n
o
4067/2012, l’administration ne lui a pas précisé quelles actions elle devait entreprendre afin de compléter le dossier.
6.
La Cour note que le comité de trois juges a constaté l’omission de l’administration de se conformer aux arrêts en cause. Elle rappelle qu’elle a déjà considéré que lorsque l’examen du dossier permet de déduire que l’administration
a
sollicité
la production d’actes juridiques ou
de
tout autre document
comme prétexte
pour se soustraire à l’exécution d’une décision
de justice définitive
ou, de manière dilatoire,
pour
en retarder
la
mise en œuvre, l’effet utile de l’article 6 § 1
de la Convention
peut s’en trouver gravement diminué (
Bousiou c. Grèce
, n
o
21455/10, §§ 30-38, 24 octobre 2013). Elle rejette donc l’exception du Gouvernement.
7.
Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
8.
Les principes généraux concernant l’inexécution ou l’exécution tardive des arrêts des juridictions internes ont été résumés dans les arrêts
Bousiou
, précité,
§§ 33-35, et
Vasiliadou c. Grèce
, n
o
32884/09, §§ 33-37, 6 avril 2017.
9.
La Cour note que l’administration n’a pas procédé à l’exécution des arrêts n
os
1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 et 1705/2001 de la cour administrative d’appel d’Athènes et que rien n’explique ce retard. Il apparaît donc que l’administration a omis de se conformer aux arrêts en cause.
10.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 de la Convention.
L’APPLICATION DE L’ARTICLE
11.
La requérante demande 9
210
000 euros pour le préjudice matériel qu’elle estime avoir subi. Elle ne demande pas de somme à titre de préjudice moral.
12.
Le Gouvernement indique que la somme réclamée est excessive et injustifiée.
13.
La Cour ne distingue aucun lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué. Elle rejette donc la demande formulée à ce titre.
14.
La Cour rappelle en outre sa jurisprudence bien établie selon laquelle, en cas de violation de l’article 6 de la Convention, il faut placer le requérant, le plus possible, dans une situation équivalant à celle dans laquelle il se trouverait s’il n’y avait pas eu manquement aux exigences de cette disposition (
Lungoci c. Roumanie
, n
o
62710/00, § 55, 26 janvier 2006). Un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation juridique, non seulement de verser à l’intéressé les sommes allouées à titre de satisfaction équitable, mais aussi à choisir, sous le contrôle du Comité des Ministres du Conseil de l’Europe, les mesures générales et/ou, le cas échéant, individuelles à adopter dans son ordre juridique interne afin de mettre un terme à la violation constatée par la Cour et d’en effacer dans la mesure du possible les conséquences, de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (
Ilașcu et autres c. Moldova et Russie
[GC], n
o
‑
VII).
15.
Elle rappelle d’emblée sa position constante que l’exécution d’une décision interne demeure le redressement le plus approprié dans le cas des violations de l’article 6 comme celle constatée en l’espèce (
Gerasimov et autres c. Russie
, n
os
29920/05 et 10 autres, § 198, 1
er
juillet 2014, et
Kalinkin et autres c. Russie
, n
os
16967/10 et 20 autres, §
55, 17 avril 2012). Compte tenu de sa conclusion au paragraphe 10 ci-dessus elle considère donc que l’État défendeur doit garantir, par des mesures appropriées, l’exécution sans délai des
arrêts n
os
1429/2001, 1430/2001, 1703/2001, 1704/2001 et 1705/2001 de la cour administrative d’appel d’Athènes.
Déclare
la requête recevable
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention
;
Rejette
la demande de satisfaction équitable.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 juin 2022, en application de l’article
77
§§
2 et
3 du règlement.
Liv Tigerstedt
Krzysztof Wojtyczek
Greffière adjointe
Président