SECȚIUNEA 1: MASTRUGIANNIS c. GRECIA (solicitarea nr. 34151/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 iunie 2022 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Masstrogiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Erik Wennerström, Ioan Ktistakis, judecători, și din Liv Tigerstedt; graffière adjunct de secțiune cererea (n 34151/13) împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Georgios Mastrogiannis, născut în 1975 și rezident la Atena, reprezentat la data depunerii cererii de către domnul P. Miliarakis, avocat la Atena, a sesizat Curtea la 15 mai 2013 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Dimitrakopoulou, membru al Consiliului Juridic al statului, obiecțiunile referitoare la articolele 6 și 13 din convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, observațiile părților, După ce au deliberat în camera Consiliului la 10 mai 2022, Renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată de la data la care se referă la executarea tardivă a hotărârii n 2346/2012 al Curții a Uniunii Europene, publicat la 30 noiembrie 2012. Această hotărâre a anulat o decizie a administrației de a nu numi reclamantul într-un post al serviciului public în locul unui alt candidat, A.A., și a pus în discuție cauza la adresa administrației.
A.A., precum și statul, au introdus apeluri împotriva hotărârii în cauză. La 6 aprilie 2017, Consiliul de Stat a declarat apelurile inadmisibile pe motiv că hotărârea nr. 2346/2012 nu era susceptibilă de a face recurs (hotărârile nr. 1047/2017 și 1048/2017). La 24 iulie 2017, reclamantul a fost numit la post (Decizia nr. 3/2017). Reclamantul se plânge de o încălcare a articolelor 6 și 13 din convenție din cauza executării tardive a hotărârii nr. 2346/2012, precum și lipsa unei căi de atac efective în această privință. , deoarece cauza nu se referă la o contestație privind drepturile și obligațiile reclamantului cu caracter civil, ci la recrutarea reclamantului în serviciul public. În al doilea rând, guvernul susține că reclamantul nu a avut calitatea de victimă și că, în momentul introducerii cererii, nu a existat nici o întârziere a administrației de a se conforma hotărârii nr. În orice caz, administrația este în cele din urmă conformă cu hotărârea în cauză.
În al treilea rând, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, deoarece și-ar fi introdus pledoaria înainte ca cauza să fie examinată de Consiliul de Stat și, în plus, nu ar fi depus nicio cerere în fața comitetului a trei judecători responsabili cu controlul executării corecte de către administrația hotărârilor instanțelor administrative ( Guvernul adaugă că reclamantul nu a introdus o acțiune în despăgubire în conformitate cu art. 105 din legea de trimitere a codului civil în fața instanțelor administrative. În ceea ce privește argumentul guvernului potrivit căruia acest aspect este inadmisibil din punct de vedere juridic Curtea ia notă de faptul că procedura în cauză se referă la numirea unui alt candidat în locul unui reclamant la un post din serviciul public.
Într-adevăr, instanța de judecată a formulat o anulare prin hotărârea sa nr. 2346/2012, decizia administrației de a nu numi reclamantul într-un post al serviciului public în locul unui alt candidat, A.A., și de a retrimite cauza administrației (punctul 1 de mai sus). Astfel, instanțele interne au recunoscut deja existența unui drept executoriu pe care administrația nu l-a respectat. În consecință, art. 6 se aplică în lacuna sa civilă (Frezadou c. Grecia , n/263/12, §§ 21-30, 8 noiembrie 2018 și Regner c. Republica Cehă [GC], n 35289/11, § 102, 19 septembrie 2017). Prin urmare, este oportun să se respingă excepția guvernului. 11. În ceea ce privește calitatea de victimă a reclamantului, Curtea amintește că: o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, pentru a-i retrage calitatea de 846 § 36), ceea ce nu a fost cazul în speță.
Prin urmare, aceasta respinge excepția guvernului în această privință. 12. Curtea amintește că, după sesizarea comitetului de trei judecători, acesta nu poate decât să constate refuzul administrației de a se conforma unei hotărâri și, dacă este cazul, să-i impună o cale de atac în privința acestei cauze. Comisia a considerat deja că nu este suficient să constate neexecutarea unei hotărâri și a respins excepții preliminare similare (a se vedea, de exemplu, Kanellopoulos c. Grecia, 11325/06, §§ 17-21, 21 februarie 2008).În ceea ce privește posibilitatea, pentru solicitant, de a introduce o acțiune în despăgubire în conformitate cu art. 105 din legea de însoțire a Codului civil, Curtea constată că această cale de atac are un caracter indemanatic și nu este de natură să antreneze cu certitudine executarea unei hotărâri judecătorești.
13. Curtea respinge, prin urmare, excepțiile guvernului. 14. Constatând că acest Guvernul susține că administrația sa este conformă cu hotărârea în cauză, pe care comitetul competent a deliberat în timp util după publicarea hotărârilor n 1047/2017 și 1048/2017 ale Consiliului de Stat și că a fost necesar un anumit timp pentru a stabili dacă reclamantul îndeplinește criteriile pentru a fi numit într-un post. El adaugă că reclamantul nu a prezentat documente cu privire la cazul său în fața acestui comitet. În cele din urmă, pledează că administrația era obligată să examineze dacă reclamantul avea calificările necesare.
17. Principiile generale privind executarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor instanțelor interne au fost rezumate în Hotărârea Bousiou c. Grecia , nr 21455/10, §§ 33-35, 24 octombrie 2013 și Vasiliadou c. Grecia , n 3284/09, § 33-37, 6 aprilie 2017. 18. Curtea ia notă de faptul că administrația na a dus la executarea hotărârii nr. 2346/2012, publicat la 30 noiembrie 2013 și care nu poate face obiectul unei căi de atac, că la 24 iulie 2017, este vorba despre trei ani și opt luni după hotărârea în cauză și că nimic nu explică această întârziere. Prin urmare, se pare că administrația a omis să se conformeze într-un termen rezonabil la hotărârea în cauză. 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 din convenție.
CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN SUPORTUL CARE EXISTĂ O JURISPRUDENȚĂ BINE ETABLIE 20. Reclamantul a formulat un motiv întemeiat pe art. 13 din convenție, care ridică și el întrebări pe teren, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții. Constatând că acest … , citată anterior, § 33, și Panagiotis Gikas și Georgios Gikas c. Grecia , nr 26914/07 , § 44, 2 aprilie 2009 LIMITAREA LA Întrunirii 41 A CONVENȚIEI 21. Reclamantul solicită 30 000 EUR (EUR) pentru paguba morală pe care o consideră a fi suferită. 22. , plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit.
PE ACEASTA , CURȚIA, ÎN LÂNAANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție A se vedea că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 4 000 EUR (patru mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va fi majorată de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins surplusul cererii de satisfacție echitabilă.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 iunie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Grefier Adjunct Președinte
AFFAIRE MASTROGIANNIS c. GRÈCE (Requête n o 34151/13) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Mastrogiannis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de : Krzysztof Wojtyczek, président, Erik Wennerström, Ioannis Ktistakis, juges, et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section , Vu : la requête (n o 34151/13) contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M. Georgios Mastrogiannis (« le requérant »), né en 1975 et résidant à Athènes, représenté au moment de l’introduction de la requête par M e P. Miliarakis, avocat à Athènes, a saisi la Cour le 15 mai 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement grec (« le Gouvernement »), représenté par la déléguée de son agent, A. Dimitrakopoulou, assesseure auprès du Conseil Juridique de l’État, les griefs concernant les articles 6 et 13 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus, les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 mai 2022, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
1 . La requête concerne l’exécution tardive de l’arrêt n o 2346/2012 de la cour d’appel d’Athènes, publié le 30 novembre 2012. Cet arrêt annula une décision de l’administration de ne pas nommer le requérant à un poste du service public à la place d’un autre candidat, A.A., et renvoya l’affaire à l’administration.
2.A.A., ainsi que l’État, introduisirent des appels contre l’arrêt en cause.
3.Le 6 avril 2017, le Conseil d’État déclara les appels irrecevables au motif que l’arrêt n o 2346/2012 n’était pas susceptible de recours (arrêts n os 1047/2017 et 1048/2017).
4.Le 24 juillet 2017, le requérant fut nommé au poste (décision n o 3/2017).
5.Le requérant se plaint d’une violation des articles 6 et 13 de la Convention en raison de l’exécution tardive de l’arrêt n o 2346/2012 ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard.
6
6. En premier lieu, le Gouvernement plaide que ce grief est irrecevable ratione materiae , car l’affaire ne concerne pas une contestation sur les droits et obligations du requérant de caractère civil mais le recrutement du requérant dans le service public.
7.En deuxième lieu, le Gouvernement plaide que le requérant n’a pas la qualité de victime et qu’au moment de l’introduction de la requête il n’y avait aucun retard de l’administration de se conformer à l’arrêt n o 2346/2012 de la cour d’appel d’Athènes. Il ajoute qu’en tout état de cause, l’administration s’est finalement conformée à l’arrêt en cause.
8.En troisième lieu, le Gouvernement argue que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes car il aurait introduit sa requête avant que l’affaire soit examinée par le Conseil d’État et, en plus, il n’aurait pas introduit de demande devant le comité de trois juges en charge du contrôle de la bonne exécution par l’administration des arrêts des juridictions administratives (« le comité de trois juges »). Le Gouvernement ajoute que le requérant n’a pas introduit d’action en dommages-intérêts conformément à l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil devant les juridictions administratives.
9.Le requérant rétorque que la demande devant le comité de trois juges n’est pas un recours effectif à épuiser. Il ajoute que l’administration ne se conformait pas à l’arrêt n o 2346/2012 de la cour d’appel d’Athènes sans raison valable.
10.En ce qui concerne l’argument du Gouvernement que ce grief est irrecevable ratione materiae , la Cour note que la procédure en cause porte sur la nomination d’un autre candidat à la place du requérant à un poste du service public. En effet, la cour d’appel d’Athènes a annulé, par son arrêt n o 2346/2012, la décision de l’administration de ne pas nommer le requérant à un poste du service public à la place d’un autre candidat, A.A., et a renvoyé l’affaire à l’administration (paragraphe 1 ci-dessus). Les juridictions internes ont ainsi déjà reconnu l’existence d’un droit exécutoire que l’administration était ténue à respecter. Il s’ensuit que l’article 6 est applicable en l’occurrence dans son volet civil ( Frezadou c. Grèce , n o 2683/12, §§ 21-30, 8 novembre 2018, et Regner c. République tchèque [GC], n o 35289/11, § 102, 19 septembre 2017). Il convient donc de rejeter l’exception du Gouvernement.
11.Quant à la qualité de victime du requérant, la Cour rappelle qu’« une décision ou une mesure favorable au requérant ne suffit en principe à lui retirer la qualité de ’victime’ que si les autorités nationales ont reconnu, explicitement ou en substance, puis réparé la violation de la Convention » ( Amuur c. France , arrêt du 25 juin 1996, Recueil des arrêts et décisions 1996–III, p. 846, § 36), ce qui n’a pas été le cas en l’espèce. Elle rejette donc l’exception du Gouvernement à cet égard.
12.La Cour rappelle en outre qu’après la saisine par l’intéressé du comité de trois juges, celui-ci ne peut que constater le refus de l’administration de se conformer à un arrêt et lui imposer, le cas échéant, le versement d’une indemnité à l’intéressé pour cette cause. Elle a déjà considéré qu’il n’est pas suffisant de constater la non-exécution d’un arrêt et elle a rejeté des exceptions préliminaires similaires (voir, à titre d’exemple, Kanellopoulos c. Grèce , n o 11325/06, §§ 17-21, 21 février 2008). Quant à la possibilité, pour le requérant, d’introduire une action en dommages-intérêts conformément à l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil, la Cour note que cette voie de recours a un caractère indemnitaire et n’est pas de nature à entraîner avec certitude l’exécution d’une décision de justice.
13.La Cour rejette par conséquent les exceptions du Gouvernement.
14.Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
15.Le requérant soutient qu’il y a eu en l’espèce violation de l’article 6 de la Convention.
16.Le Gouvernement soutient que l’administration s’est conformée à l’arrêt en cause, que le comité compétent a délibéré en temps utile après la publication des arrêts n os 1047/2017 et 1048/2017 du Conseil d’État et qu’un certain temps était nécessaire afin de constater si le requérant remplissait les critères pour être nommé à un poste. Il ajoute que le requérant n’avait pas soumis de documents concernant son affaire devant ce comité. Il plaide enfin que l’administration était obligée d’examiner si le requérant avait les qualifications nécessaires.
17.Les principes généraux concernant l’inexécution ou l’exécution tardive des arrêts des juridictions internes ont été résumés dans les arrêts Bousiou c. Grèce , n o 21455/10, §§ 33-35, 24 octobre 2013, et Vasiliadou c. Grèce , n o 32884/09, §§ 33-37, 6 avril 2017.
18.La Cour note que l’administration n’a procédé à l’exécution de l’arrêt n o 2346/2012, publié le 30 novembre 2013 et pas susceptible de recours, que le 24 juillet 2017, soit trois ans et huit mois environ après l’arrêt en cause et que rien n’explique ce retard. Il apparaît donc que l’administration a omis de se conformer dans un délai raisonnable à l’arrêt en cause.
19.Partant, il y a eu violation de l’article 6 de la Convention. SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES AU SUJET DESQUELLES IL EXISTE UNE JURISPRUDENCE BIEN ÉTABLIE
20.Le requérant a formulé un grief tiré de l’article 13 de la Convention qui soulève lui aussi des questions sur le terrain de la Convention, selon la jurisprudence bien établie de la Cour. Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable. Après examen de l’ensemble des éléments en sa possession, elle conclut qu’il fait également apparaître une violation de l’article 13 de la Convention, eu égard à ses constats dans Kanellopoulos , précité, § 33, et Panagiotis Gikas et Georgios Gikas c. Grèce , n o 26914/07, § 44, 2 avril 2009 .
21. Le requérant demande 30 000 euros (EUR) au titre du dommage moral qu’il estime avoir subi.
22.Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
23.La Cour octroie au requérant 4 000 EUR pour dommage moral , plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention ; Dit , a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans un délai de trois mois, 4 000 EUR (quatre mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 juin 2022, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Greffière adjointe Président