GUY DAUPHIN ENVIRONNEMENT c. FRANCE

Comunicată la 8 iulie 2020 Publicată la 27 iulie 2020 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr 35262/17 GUY DAUSPHIN Mediu împotriva Franței introdusă la 10 mai 2017 EXPOSAT DEFICIENȚĂ CENTRALĂ, Guy Dauphin Mediu, este o societate anonimă de drept francez al cărei sediu social se află Rocquancourt. Aceasta este reprezentată în fața Curții de către dl E. Piwnica, avocat în Consiliul de Stat și la Curtea de Casație. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 2009, societatea reclamantă a solicitat prefectului de la .Orne autorizația de a exploata în Nonant-le-Pin un centru de sortare a deșeurilor industriale, de metale și de deșeuri de echipamente electrice și electronice, precum și un centru de stocare semi-intrare a deșeurilor nepericuloase. La sfârșitul anchetei publice prevăzute de dreptul instalațiilor clasificate pentru protecția mediului, comisarul anchetator a dat un aviz nefavorabil. Autorizația de exploatare a fost refuzată societății reclamante de un decret prefectorial din 13 ianuarie 2010 pe motiv că riscurile de poluare legate de instalație nu erau suficient de controlate. Sesizat de societatea reclamantă, Tribunalul Administrativ din Caen, printr-o hotărâre din 18 februarie 2011, a anulat la data de 13 ianuarie 2010, a eliberat autorizația de exploatare solicitată și a trimis societatea reclamantă în fața prefectului de la La 12 iulie 2011, prefectul a adoptat un decret de stabilire a condițiilor de exploatare, precum și un decret de instituire a unor obligații de interes public care se aplică în apropierea site-ului. La 24 octombrie 2011, asociația Nonant Mediu, o asociație locală de protecție a mediului, a solicitat Tribunalului Administrativ din Caen, prin hotărârea din 18 februarie 2011, să declare neavenită hotărârea din data de 18 februarie 2011. Printr-o ordonanță din 5 iunie 2012, președintele celei de-a treia camere a acestei instanțe a respins această cerere ca fiind vădit inadmisibilă. Acesta a considerat că faptul că această asociere avea ca obiect statutar protejarea calității vieții, a mediului și a cadrului de viață al comunei Nonant-le-Pin, precum și participarea la orice acțiune împotriva riscurilor de poluare nu permitea ca hotărârea din 18 februarie 2011 să fie privită ca prejudiciantă pentru drepturile sale. Asociația Nonant Mediu interjeta apelat la această ordonanță în fața instanței administrative da . Aviz al Consiliului de Stat din 29 mai 2015 Prin hotărârea din 26 iunie 2014, Tribunalul Administrativ din Nantes sesizează Consiliul de Stat cu privire la o cerere de aviz cu privire la condițiile de admisibilitate a unei terțe opoziții formulate de o asociație de apărare a mediului, împotriva unei hotărâri prin care instanța administrativă a acordat o autorizație de exploatare a unei instalații clasate, după anularea refuzului inițial al administrației. Societatea reclamantă a prezentat observații, precum și asociația Nonant Mediu și ministrul mediului, dezvoltării durabile și energiei. În concluziile sale, raportoarea publică a constatat că asociația Nonant Mediu, care nu fusese parte la tribunalul administrativ, a fost astfel luată pe scurt și pusă în fața faptului realizat. Aceasta a reamintit că partea terță implicată împotriva unei hotărâri judecătorești n a fost deschisă doar părților terțe ale căror drepturi au fost încălcate și a arătat că, în materie de autorizare a exploatării unei instalații clasificate, asociațiile de protecție a mediului nu puteau, în general, să se prevaleze decât de un interes general. (...) ca ministrul [de la ecologie, dezvoltare durabilă și energie], suntem de acord că este loc pentru o interpretare a condiției de drept lezat atunci când judecata poartă autorizație de exploatare a unei instalații clasificate pentru mediu, indiferent dacă aceasta este sau nu însoțită de cerințe. Într-adevăr, trebuie să se țină seama de efectele proprii ale autorizației emise de judecător, care, prin ipoteză, se referă la instalații susceptibile de a prezenta pericole grave sau dezavantaje pentru interesele menționate în art. L. 511-1 (printre altele, sănătatea, siguranța și sănătatea publică, precum și protecția mediului). O autorizație poate aduce atingere în mod grav intereselor terților, în special intereselor colective ale asociațiilor. Acest lucru justifică faptul că dreptul terților la acțiune în materie de mediu este deosebit de important în cadrul convenției de liber schimb, în special în ceea ce privește măsurile de publicitate specifice deciziei de acordare a unei autorizații de exploatare, prevăzute pentru a facilita exercitarea dreptului terților la acțiune împotriva acestor autorizații. Acest drept este mai ales protejat în beneficiul asociațiilor autorizate pentru protecția mediului. Știți că acestea justifică prin lege un interes pentru a acționa împotriva oricărei decizii administrative care are legătură directă cu obiectul și activitatea lor (ceea ce este articolul L. 142-1 din Codul mediului, și că acestea pot fi părți civile în ceea ce privește faptele care aduc un prejudiciu direct sau indirect intereselor corporale pe care le apără (ceea ce este articolul L. 142-2). De altfel, ați confirmat recent invocabilitatea de către aceste asociații a unui prejudiciu moral (20 martie 2015, Asociația pentru protecția animalelor sălbatice , n 374394-375144, concluziile lui X. de Lesquen. Dar acest lucru nu este totul. Directiva nr. 20102/462/UE din 13 decembrie 2011 prevede în mod expres, la art. 11, că, în ceea ce privește accesul la antetieră, în ceea ce privește aprecierea interesului de a acționa sau de a aștepta la un drept în cazul în care dreptul administrativ al unui stat impune o astfel de condiție 1 alin. (2), adică în favoarea protecției mediului înconjurător și aprobate în dreptul intern, sunt supuse unor drepturi care ar putea fi afectate. Aceste dispoziții reiau aproape cuvânt cu cuvânt dispozițiile art. 9 din Convenția de la Pe de altă parte, considerăm că acestea impun, de fapt, condiția drepturilor încălcate impuse de cod ca fiind în mod necesar îndeplinite de asociațiile autorizate pentru protecția mediului care implică un interes suficient, deoarece, pentru accesul la proprietate, acestea sunt considerate a avea drepturi susceptibile de a fi lezate. Ministrul vă invită să păstrați operatorii care au deja dreptul la o autorizație privind efectele avizului dvs. asupra interpretării condițiilor de admisibilitate a terțelor opoziții ale asociațiilor, în linia jurisprudenței dvs. Societate Tropic lucrări din 2 iulie 2007 Noi nu credem că este necesar să se prevadă acest tip de dispoziții într-un aviz în litigiu, dar ați putea reaminti imperativul securității juridice care duce la neafectarea excesivă a situațiilor dobândite de operatorii autorizați (...). Consiliul de Stat la 29 mai 2015 se pronunță astfel (...). (...) Atunci când se pronunță în temeiul articolului L. 514-6 din Codul mediului, instanța administrativă are competența de a autoriza crearea și funcționarea unei instalații clasificate pentru protecția mediului prin stabilirea condițiilor pe care le consideră indispensabile pentru protejarea intereselor menționate la articolul L. 511-1. În special, acesta a avut puterea de a anula decizia prin care autoritatea administrativă a refuzat autorizația solicitată și, după ce a reglementat sau completat procedura, după ce a acordat ea însăși această autorizație în condițiile pe care le stabilește sau, dacă este cazul, prin trimiterea beneficiarului în fața prefectului pentru stabilirea acestor condiții. În cazul în care instanța administrativă își exercită competențele de jurisdicție deplină pentru a autoriza funcționarea unei instalații clasificate, decizia de autorizare astfel pronunțată prezintă caracterul unei hotărâri judecătorești și se află, în consecință, sub jurisdicția autorității de lucru judecate. 3. În conformitate cu art. R. 832-1 din Codul de Justiție administrativă: Orice persoană poate formula o opoziție terță față de o hotărâre judecătorească care condiționează drepturile sale, cu condiția ca nici ea, nici cei pe care îi reprezintă să fi fost prezenți sau să fi fost chemați în mod regulat în instanță care au condus la această decizie. Nici una dintre dispozițiile Codului de mediu care definește regimul instalațiilor ð Õ ï face derogare de la regula generală . Prin urmare, hotărârile pronunțate în materie de instalații ï ï , pot face obiectul căii de atac definite în art. R. 832-1. Dispozițiile art. R. 514-3-1 din Codul mediului, care deschide comunelor interesate și grupurilor acestora, precum și părților terțe posibilitatea de a contesta legalitatea autorizațiilor acordate de către administrație în temeiul legislației privind instalațiile clasificate pentru protecția mediului, implică dreptul pentru acestea din urmă de a exercita o cale de atac și atunci când autorizația, în primul rând refuzată de prefect, este emisă de instanța administrativă a completului litigiu al instalațiilor clasificate. Din dispozițiile articolului R. 832-1 din Codul de Justiție Administrativă rezultă că, pentru a forma o a treia opoziție, o persoană care nu a fost nici prezentă, nici reprezentată în instanță trebuie, în principiu, să justifice un drept lezat. Cu toate acestea, pentru a garanta caracterul efectiv al dreptului la recurs al terților în materie de mediu și având în vedere efectele asupra intereselor menționate la articolul L. 511 1 din Codul de mediu al hotărârii judecătorești de acordare a unei autorizații de exploatare, această cale este, în configurația specială în care instanța administrativă a instalațiilor clasificate, după anularea hotărârii preliminare de refuz, își exercită competențele de deplină instanță pentru a emite el însuși autorizația, deschisă terților care ar justifica un interes suficient pentru a solicita anularea deciziei administrative de autorizare, în măsura în care nu au fost prezenți sau au fost chemați periodic în instanță. Pentru a asigura securitatea juridică a beneficiarului autorizației, instanța poate, în cazul în care acesta emite o autorizație de exploatare a unei instalații clasificate, să dea în judecată punerea în aplicare a măsurilor de publicitate prevăzute de articolul I din art. R. 512-39 din Codul mediului. De asemenea, prefectul poate decide punerea în aplicare a acestor măsuri referitoare la o autorizație eliberată de instanța administrativă. Când publicitatea prevăzută de judecător sau ordonată de prefect a fost asigurată, terțele terțe părți nu mai sunt admisibile să formeze o a treia opoziție la judecată după expirarea termenelor prevăzute de dispozițiile art. R. 514-3-1 din Codul mediului. (5) O terță parte poate invoca în sprijinul terței sale opoziții orice motiv. (6) Faptul că judecătorul instalațiilor clasificate pentru protecția mediului l-a trimis pe petiționar în fața autorității administrative pentru stabilirea cerințelor aplicabile instalației nu împiedică, prin ea însăși, introducerea, în condițiile care tocmai au fost amintite, a unei opoziții terțe (...) Terța opoziție a asociației France Nature Mediu și a asociației Zero Waste France Între timp, la 9 februarie 2014, asociațiile France Nature Mediu și Zero Waste France au formulat a treia opoziție împotriva hotărârii din 18 februarie 2011 în fața Tribunalului Administrativ din Caen. La 15 iulie 2014, Tribunalul a declarat cererea inadmisibilă prin următorul motiv: (...) Cu privire la faptul că, în sprijinul cererii lor, asociațiile reclamante se prevalează de faptul că sunt private de o cale de atac atunci când instanța în deplină instanță emite o autorizație în materie de instalații clasificate pentru protecția mediului, care sunt aprobate în temeiul art. L. 141-1 din Codul mediului, acestea acționează în mod activ în favoarea protecției mediului și a problemelor cauzate de instalațiile de stocare a deșeurilor și, în cele din urmă, subminează dreptul fiecăruia de a trăi într-un mediu echilibrat și sănătos, prevăzut la art. 1 din Carta mediului Cu toate acestea, ele nu justifică, invocând aceste circumstanțe, nici un prejudiciu adus drepturilor lor oferindu-le calitatea, având în vedere (...) articolul R. 832-1 din Codul de Justiție Administrativă, pentru a forma o a treia opoziție împotriva hotărârii Tribunalului (...) Asociațiile Franței Natură Mediu și Zero Waste Franța a solicitat această hotărâre în fața Tribunalului Administrativ din Nantes. La Tribunalul Administrativ din Nantes din 20 mai 2016 Curtea Administrativă din Nantes și Zero Waste stata pe apelurile asociațiilor Nonant Mediu, Franța Natura Mediu și Zero Waste Franța împotriva ordonanței din 5 iunie 2012 și a hotărârii din 15 iulie 2014, aceasta a stat, de asemenea, în legătură cu apelurile pe care asociația Nonant Evironnement le-a luat împotriva hotărârilor Tribunalului Administrativ din Caen din 29 aprilie 2014 și 15 iulie 2014 (neproduse) care respingeau cererile de anulare pe care le-a depus împotriva celor două hotărâri prefectale din 12 iulie 2011. Instanța administrativă da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană poate formula o opoziție terță față de o hotărâre judecătorească care condiționează drepturile sale, cu condiția ca nici ea, nici cei pe care îi reprezintă să fi fost prezenți sau să fi fost chemați în mod regulat în instanță care au condus la această decizie. În cazul în care nu există nicio dispoziție din Codul mediului care să definească regimul instalațiilor ð n Õ , se aplică o derogare de la regula generală Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 514-3-1 din Codul mediului, care deschide (...) terțe părți posibilitatea de a contesta legalitatea autorizațiilor emise de administrație în temeiul legislației privind instalațiile clasificate pentru protecția mediului, implică dreptul pentru acestea din urmă de a exercita o acțiune în cazul în care autorizația, mai întâi refuzată de prefect, este emisă de instanța administrativă a completului proces al instalațiilor clasificate; Cu privire la aceasta rezultă din dispozițiile articolului R. 832-1 din Codul de Justiție Administrativă că, pentru a forma o a treia opoziție, o persoană care nu a fost nici prezentă, nici reprezentată în instanță trebuie, în principiu, să justifice un drept lezat; că, totuși, pentru a garanta caracterul efectiv al dreptului la acțiune al terților în materie de mediu și având în vedere efectele asupra intereselor menționate la articolul L. 511-1 din Codul de mediu al hotărârii judecătorești de acordare a unei autorizații de exploatare, această cale este, în configurația specială în care instanța administrativă a instalațiilor clasificate, după anularea hotărârii preliminare de refuz, își exercită competențele de deplină instanță pentru a emite el însuși autorizația, deschisă terților care ar justifica un interes suficient pentru a solicita anularea deciziei administrative de autorizare, în cazul în care nu au fost prezenți sau chemați în mod regulat în instanță; 7. Pe de o parte, pe de altă parte, este constant faptul că asociația Nonant Mediu, asociația Franța Natură Mediu și asociația (...) Zero Waste Franța , nu au fost nici prezenți, nici legați în instanță care au condus la hotărârea din 18 februarie 2011 prin care tribunalul administrativ din Caen a anulat, la cererea societății Guy Dauphin Environment, la 8. În ceea ce privește, pe de altă parte, că Asociația Nonant Mediu are ca obiect, în conformitate cu art. 2 din statut, să protejeze calitatea vieții, a mediului, a protecției cadrului de viață al comunei Nonant-le-Pin și să participe la orice acțiune împotriva riscurilor de poluare (...); că asociațiile Franței Natura Mediu și Zero Waste Franța sunt asociații autorizate pentru protecția mediului, în cadrul național, în conformitate cu art. L. 141-1 din Codul mediului, al cărui obiect statutar este, pentru prima dată, protecția naturii și a mediului înconjurător, în special (...) conservarea spațiilor medii și a habitatelor naturale, (...) apa la aer solul subsolul siturilor și peisajelor, (...) cadrul de viață, (...) combaterea poluării și a neplăcerilor mai ales pentru a doua oară, a acționa în scopul prevenirii și reducerii cantității și toxicității deșeurilor de orice fel În aceste condiții și în timp ce asociația Nonant 2002 nu este o asociație autorizată, aceste asociații ar fi justificat un interes suficient pentru a solicita anularea deciziei administrative de autorizare de exploatare a instalațiilor în cauză; 9. mai bine rezultă din cele de mai sus că asociația Nonant Mediu, asocierea Franța Natură Mediu și asocierea Zero Waste Franța au fost admisibile pentru a forma o a treia opoziție împotriva sentinței din 18 februarie 2011 de la Tribunalul Administrativ din Caen; întrucât, prin urmare, hotărârea din 5 iunie 2012 a președintelui celei de a treia camere a Tribunalului Administrativ din Caen și hotărârea din 15 iulie 2014 a acestei instanțe s-au întemeiat, pentru a respinge, ca inadmisibile, părțile terțe opoziții pe care le-au formulat împotriva acestei hotărâri, pe motivul că acesta din urmă nu se baza pe drepturile lor; (...) 11. mai mult decât este necesar, prin urmare, să se anuleze ordinul din 5 iunie 2012 al președintelui celei de-a treia camere a Tribunalului Administrativ din Caen și hotărârea din 15 iulie 2014 a acestei instanțe, d Curtea administrativă de apel a dat dreptul la opoziții terțe. Aceasta a anulat autorizația de exploatare din două motive. În primul rând, pentru că exploatația prezenta riscuri grave pentru sănătate, securitate, sănătate publică și protecția naturii și a mediului care nu puteau fi prevenite. În al doilea rând, deoarece regula conform căreia zona care urmează să fie exploatată trebuie să fie, în principiu, la mai mult de 200 de metri de limita de proprietate a site-ului, nu era respectată. Decizia Consiliului de Stat din 9 decembrie 2016 societatea reclamantă se ocupa de casare. Aceasta susținea că, declarând admisibile celelalte intervenții și neavenit hotărârea din 18 decembrie 2016 În februarie 2011, Curtea Administrativă de Apel nu a respectat art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și principiul securității juridice și, printre altele, a reproșat în fața hotărârii atacate că nu a efectuat, în cadrul unui control al proporționalității, o examinare a intereselor sale. În concluziile sale, raportoarea publică a subliniat în special următoarele (...) societatea încearcă să pună în aplicare principiul certitudinii juridice, însă nu ni se pare posibil să luăm în considerare o cenzură pe acest temei. : Anularea a avut loc la mai mult de cinci ani de la eliberarea sa de către primii judecători și ca urmare a unei inflexiuni a jurisprudenței cu privire la criteriile de admisibilitate ale părții terțe opoziția, dar rețineți că judecătorul fondului care acționează asupra cauzei care a condus la o schimbare a jurisprudenței este obligat să o aplice fără ca principiul securității juridice să poată împiedica acest lucru (...). În ceea ce privește autorizarea de exploatare clasificată, este, de altfel, dificil să se caracterizeze o situație dobândită, având în vedere precaritatea intrinsecă a drepturilor în materie. În speță, societatea avea cunoștință pe deplin de căile de atac ale asociațiilor și de avizul Consiliului de Stat. Prin urmare, ni se pare că nu a avut loc niciun proces pentru judecătorii fondului de sine stătătoare cu privire la caracterul presupus excesiv al dreptului societății (...) printr-o decizie din 9 decembrie 2016, Astfel, dreptul și practica internă relevante din cadrul articolului R. 832-1 din Codul de justiție administrativă este redactată Orice persoană poate formula o a treia opoziție la o hotărâre judecătorească care prejudiciază drepturile sale, cu condiția ca nici aceasta, nici cele pe care le reprezintă să nu fi fost prezente sau să fi fost chemate în mod regulat în cadrul instanței care a condus la această decizie. Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în materie de mediu Ratificat de Franța la 8 iulie 2002, Convenția privind accesul la art. 9 al său este astfel redactat Accesul la justiție (...) (2) Fiecare parte se asigură, în cadrul legislației sale naționale, că membrii publicului în cauză (a) au un interes suficient pentru a acționa sau, în caz contrar, (b) prin care se invocă o încălcare a unui drept, în cazul în care Codul de procedură administrativă al unei părți pune o astfel de condiție, poate introduce o cale de atac în fața unei instanțe judiciare și/sau a unui alt organism independent și imparțial stabilit prin lege pentru a contesta legalitatea, în ceea ce privește fondul și procedura, a oricărei decizii, acte sau omisiuni care intră sub incidența dispozițiilor art. 6 și, în cazul în care legislația internă prevede acest lucru și fără a aduce atingere alin. (3) de mai jos, a celorlalte dispoziții relevante ale prezentei convenții. Ceea ce constituie un interes suficient și o încălcare a unui drept se stabilește în conformitate cu dispozițiile dreptului intern și în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului în cauză un acces larg la justiție în cadrul prezentei convenții. În acest scop, interesul pe care îl are orice organizație neguvernamentale care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5) din art. 2 este considerat suficient în sensul lit. (a) de mai sus. Aceste organizații sunt considerate, de asemenea, ca având drepturi care ar putea fi încălcate în sensul lit. (b) de mai sus. (...) GRIEF invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge de faptul că, în urma unei revărsări de jurisprudență, deschizând pe scară mai largă terța opoziție, autorizația de a exploata o instalație clasificată pentru protecția mediului care i-a fost emisă printr-o hotărâre definitivă a fost anulată. Comisia consideră că speranțele sale legitime și principiul certitudinii juridice au fost încălcate și subliniază că aceasta este privată de orice autorizație de exploatare a unei instalații pe care a realizat investiții semnificative. ÎNTREBARE CU P Ă R Ț I Ă R Ț I Ă Ț I este întemeiată pe susținerea faptului că a existat, în cauza sa, o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării autorizației de exploatare care i-a fost acordată prin hotărârea Tribunalului Administrativ din Caen din 18 februarie 2011

Communiquée le 8 juillet 2020

Publié le 27 juillet 2020

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

35262/17

GUY DAUPHIN ENVIRONNEMENT

contre la France

introduite le 10 mai 2017

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, Guy Dauphin Environnement, est une société anonyme de droit français dont le siège social se trouve Rocquancourt. Elle est représentée devant la Cour par M

e

E. Piwnica, avocat au Conseil d’État et à

la Cour de cassation.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit.

En 2009, la société requérante demanda au préfet de l’Orne l’autorisation d’exploiter à Nonant-le-Pin un centre de tri de déchets industriels, de métaux et de déchets d’équipements électriques et électroniques, et un centre de stockage semi-enterré de déchets non dangereux.

À l’issue de l’enquête publique prévue par le droit des installations classées pour la protection de l’environnement, le commissaire enquêteur rendit un avis défavorable.

L’autorisation d’exploitation fut refusée à la société requérante par un arrêté préfectoral du 13 janvier 2010 au motif que les risques de pollution liés à l’installation n’étaient pas suffisamment maîtrisés.

Saisi par la société requérante, le tribunal administratif de Caen, par un jugement du 18 février 2011, annula l’arrêté du 13 janvier 2010, délivra l’autorisation d’exploiter sollicitée et renvoya la société requérante devant le Préfet de l’Orne afin qu’il fixe les conditions d’exploitation. Le préfet n’interjeta pas appel.

Le 12 juillet 2011, le préfet prit un arrêté fixant les conditions d’exploitation ainsi qu’un arrêté instituant les servitudes d’utilité publiques applicables à proximité du site.

L’exploitation d’une partie de l’installation commença le 2

octobre

2013.

La tierce opposition de l’association Nonant Environnement et l’avis du Conseil d’État du 29 mai 2015

a)

L’ordonnance du président de la troisième chambre du tribunal administratif de Caen du 5 juin 2012

Le 24 octobre 2011, l’association Nonant Environnement, une association locale de protection de l’environnement, demanda au tribunal administratif de Caen, par la voie de la tierce opposition, de déclarer le jugement du 18 février 2011 non avenu.

Par une ordonnance du 5 juin 2012 le président de la troisième chambre de cette juridiction rejeta cette demande comme étant manifestement irrecevable. Il considéra que le fait que cette association avait pour objet statutaire la sauvegarde de la qualité de vie, de l’environnement et du cadre de vie de la commune de Nonant-le-Pin ainsi que la participation à toute action contre les risques de pollution ne permettait pas de regarder le jugement du 18 février 2011 comme préjudiciant à ses droits.

L’association Nonant environnement interjeta appel de cette ordonnance devant la cour administrative d’appel de Nantes.

b)

L’avis du Conseil d’État du 29 mai 2015

Par un arrêt avant dire droit du 26 juin 2014, la cour administrative d’appel de Nantes saisit le Conseil d’État d’une demande d’avis sur les conditions de recevabilité d’une tierce opposition formée par une association de défense de l’environnement, contre un jugement par lequel le tribunal administratif a accordé une autorisation d’exploiter une installation classée, après avoir annulé le refus initialement opposé par l’administration.

La société requérante présenta des observations, tout comme l’association Nonant Environnement et le ministre de l’écologie, du développement durable et de l’énergie.

Dans ses conclusions, la rapporteure publique observa que l’association Nonant Environnement, qui n’avait pas été partie à l’instance devant le tribunal administratif, s’était ainsi trouvée prise de court et mise devant le fait accompli. Elle rappela que la tierce intervention contre une décision juridictionnelle n’était ouverte qu’aux tiers dont un droit avait été lésé, et observa qu’en matière d’autorisation d’exploitation d’une installation classée, les associations de protection de l’environnement ne pouvaient en général se prévaloir que d’un intérêt général. Elle poursuivit ainsi

:

«

(...) comme le ministre [de l’écologie, du développement durable et de l’énergie], nous sommes d’avis qu’il y a place pour une interprétation de la condition de droit lésé lorsque le jugement porte autorisation d’exploitation d’une installation classée pour l’environnement, qu’elle soit ou non assortie de prescriptions.

Il faut en effet tenir compte des effets propres de l’autorisation délivrée par le juge, qui par hypothèse concerne des installations susceptibles de présenter de graves dangers ou inconvénients pour les intérêts visés à l’article L. 511-1 (soit, entre autres, la santé, la sécurité et la salubrité publique, ainsi que la protection de l’environnement). L’autorisation est susceptible de porter atteinte de façon grave aux intérêts des tiers, et notamment aux intérêts collectifs portés par les associations.

C’est ce qui justifie l’attention particulière portée au droit de recours des tiers en matière d’environnement, dans la lignée de la convention d’Aarhus. En témoignent notamment les mesures de publicité propres à la décision octroyant une autorisation d’exploiter, prévues pour faciliter l’exercice du droit de recours des tiers à

l’encontre de ces autorisations.

Ce droit est plus particulièrement protégé au bénéfice des associations agréées pour la protection de l’environnement. Vous savez que celles-ci justifient de par la loi d’un intérêt pour agir contre toute décision administrative ayant un rapport direct avec leur objet et leur activité (c’est l’article L. 142-1 du code de l’environnement), et qu’elles peuvent se porter partie civile en ce qui concerne les faits portant un préjudice direct ou indirect aux intérêts collectifs qu’elles défendent (c’est l’article L. 142-2). Vous avez d’ailleurs récemment confirmé l’invocabilité par ces associations d’un préjudice moral (20 mars 2015,

Association pour la protection des animaux sauvages

, n

o

374394-375144, aux conclusions de X. de Lesquen).

Mais ce n’est pas tout. La directive n

o

2010/92/UE du 13 décembre 2011 prévoit expressément, à l’article 11, que s’agissant de l’accès au prétoire, pour l’appréciation de l’intérêt pour agir «

ou de l’attente à un droit lorsque le droit administratif procédural d’un État impose un telle condition

» (c’est le cas pour la tierce opposition), les organisations non gouvernementales répondant aux exigences visées à

l’article 1

er

paragraphe 2, c’est-à-dire œuvrant en faveur de la protection de l’environnement et agrées en droit internes, sont «

réputées bénéficier de droits susceptibles de faire l’objet d’une atteinte

». Ces dispositions reprennent presque mot pour mot les stipulations de l’article 9 de la convention d’Aarhus

: «

ces organisations sont réputées avoir des droits auxquels il pourrait être porté atteinte

».

Elles nous paraissent déterminantes pour la réponse à la demande de l’avis.

Elles n’impliquent pas d’écarter le régime prévu par le code de justice administrative. Elles imposent en revanche, nous semble-t-il, d’interpréter la condition des droits lésés posée par le code comme nécessairement remplie par les associations agrées pour la protection de l’environnement justifiant d’un intérêt suffisant, parce que pour l’accès au prétoire elles sont réputées avoir des droits susceptibles d’être lésés.

(...) Le ministre vous invite à préserver les exploitants déjà titulaires d’une autorisation des effets de votre avis sur l’interprétation des conditions de recevabilité de tierces oppositions émanant d’associations, dans la ligne de votre jurisprudence

Société Tropic Travaux

du 2 juillet 2007. Nous ne croyons pas qu’il y ait lieu de prévoir ce type de dispositions dans un avis contentieux, mais vous pourriez rappeler l’impératif de sécurité juridique conduisant à ne pas porter une atteinte excessive aux situations acquises par les exploitants titulaires d’une autorisation (...).

»

Le Conseil d’État rendit son avis le 29 mai 2015. Il est ainsi formulé

:

«

(...) 4. (...) Lorsqu’il statue en vertu de l’article L. 514-6 du code de l’environnement, le juge administratif a le pouvoir d’autoriser la création et le fonctionnement d’une installation classée pour la protection de l’environnement en l’assortissant des conditions qu’il juge indispensables à la protection des intérêts mentionnés à l’article L. 511-1. Il a, en particulier, le pouvoir d’annuler la décision par laquelle l’autorité administrative a refusé l’autorisation sollicitée et, après avoir, si nécessaire, régularisé ou complété la procédure, d’accorder lui-même cette autorisation aux conditions qu’il fixe ou, le cas échéant, en renvoyant le bénéficiaire devant le préfet pour la fixation de ces conditions.

Dans le cas où le juge administratif fait usage de ses pouvoirs de pleine juridiction pour autoriser le fonctionnement d’une installation classée, la décision d’autorisation ainsi rendue présente le caractère d’une décision juridictionnelle et se trouve en conséquence revêtue de l’autorité de chose jugée.

Toute personne peut former tierce opposition à une décision juridictionnelle qui préjudicie à

ses droits, dès lors que ni elle ni ceux qu’elle représente n’ont été présents ou régulièrement appelés dans l’instance ayant abouti à cette décision

». Aucune des dispositions du code de l’environnement définissant le régime des installations classées n’apporte de dérogation à la règle générale ainsi édictée. Dès lors, les jugements rendus en matière d’installations classées peuvent faire l’objet de la voie de recours définie par l’article R. 832-1.

Les dispositions de l’article R. 514-3-1 du code de l’environnement, qui ouvrent aux communes intéressées et à leurs groupements ainsi qu’aux tiers la possibilité de contester la légalité des autorisations délivrées par l’administration au titre de la législation sur les installations classées pour la protection de l’environnement, impliquent le droit pour ceux-ci d’exercer également un recours lorsque l’autorisation, d’abord refusée par le préfet, est délivrée par le juge administratif du plein contentieux des installations classées.

Il résulte des dispositions de l’article R. 832-1 du code de justice administrative que, pour former tierce opposition, une personne qui n’a été ni présente ni représentée à l’instance doit en principe justifier d’un droit lésé. Toutefois, afin de garantir le caractère effectif du droit au recours des tiers en matière d’environnement et eu égard aux effets sur les intérêts mentionnés à l’article L.

511

‑

1 du code de l’environnement de la décision juridictionnelle délivrant une autorisation d’exploiter, cette voie est, dans la configuration particulière où le juge administratif des installations classées, après avoir annulé la décision préfectorale de refus, fait usage de ses pouvoirs de pleine juridiction pour délivrer lui-même l’autorisation, ouverte aux tiers qui justifieraient d’un intérêt suffisant pour demander l’annulation de la décision administrative d’autorisation, dès lors qu’ils n’ont pas été présents ou régulièrement appelés dans l’instance.

».

La tierce opposition de l’association France Nature Environnement et de l’association Zero Waste France

Entretemps, le 9 février 2014, les associations France Nature Environnement

et Zero Waste

France avaient formé tierce opposition contre le jugement du 18 février 2011 devant le tribunal administratif de Caen.

Le 15 juillet 2014, le tribunal avait déclaré la requête irrecevable par le motif suivant

:

«

(...) Considérant qu’à l’appui de leur requête, les associations requérantes se prévalent du fait qu’elles sont privées d’une voie de recours lorsque le juge de plein contentieux délivre une autorisation en matière d’installations classées pour la protection de l’environnement, qu’étant agrées au titre de l’article L. 141-1 du code de l’environnement, elles œuvrent activement en faveur de la protection de l’environnement et contre les nuisances générées par les installations de stockage de déchets et, enfin, que le jugement porte atteinte au droit de chacun de vivre dans un environnement équilibré et respectueux de la santé consacré par l’article 1

er

de la charte de l’environnement

; que, toutefois, elles ne justifient, en invoquant ces circonstances, d’aucun préjudice porté à leurs droits leur donnant qualité, au regard (...) de l’article R. 832-1 du code de justice administrative, pour former tierce opposition contre le jugement du tribunal (...)

».

Les associations France Nature Environnement et

Zero Waste

France interjetèrent appel de ce jugement devant la cour administrative d’appel de Nantes.

L’arrêt de la cour administrative d’appel de Nantes du 20 mai 2016

Le 20 mai 2016, la cour administrative d’appel de Nantes statua sur les appels des associations Nonant Environnement, France Nature Environnement et

Zero Waste

France contre l’ordonnance du 5 juin 2012 et le jugement du 15 juillet 2014. Elle statua également sur les appels que l’association Nonant Evironnement avait interjetés contre des jugements du tribunal administratif de Caen des 29 avril et 15 juillets 2014 (non-produits) rejetant les demandes d’annulation qu’elle avait déposées contre les deux arrêtés préfectoraux du 12 juillet 2011.

La cour administrative d’appel déclara les tierces oppositions admises par les motifs suivants

:

«

(...) 5. Considérant qu’aux termes de l’article R. 832-1 du code de justice administrative : «

Toute personne peut former tierce opposition à une décision juridictionnelle qui préjudicie à ses droits, dès lors que ni elle ni ceux qu’elle représente n’ont été présents ou régulièrement appelés dans l’instance ayant abouti à cette décision

» ; qu’aucune des dispositions du code de l’environnement définissant le régime des installations classées n’apporte de dérogation à la règle générale ainsi édictée ; que, dès lors, les jugements rendus en matière d’installations classées peuvent faire l’objet de la voie de recours définie par l’article R. 832-1 ; que les dispositions de l’article R. 514-3-1 du code de l’environnement, qui ouvrent aux (...) tiers la possibilité de contester la légalité des autorisations délivrées par l’administration au titre de la législation sur les installations classées pour la protection de l’environnement, impliquent le droit pour ceux-ci d’exercer également un recours lorsque l’autorisation, d’abord refusée par le préfet, est délivrée par le juge administratif du plein contentieux des installations classées ;

Zero Waste France

, n’ont été ni présentes ni appelées dans l’instance ayant abouti au jugement du 18 février 2011 par lequel le tribunal administratif de Caen a annulé, à la demande de la société Guy Dauphin Environnement, l’arrêté du 13 janvier 2010 du préfet de l’Orne, a accordé à cette société l’autorisation d’exploiter qu’elle sollicitait et l’a renvoyée devant le préfet de l’Orne pour que soient fixées les conditions de l’exploitation autorisée ;

de sauvegarder la qualité de vie, de l’environnement, de la protection du cadre de vie de la commune de Nonant-le-Pin

» et de «

participer à toute action contre les (...) risques de pollutions

» ; que les associations France Nature Environnement et

Zero Waste

France sont des associations agréées pour la protection de l’environnement, dans le cadre national, en vertu de l’article L. 141-1 du code de l’environnement, dont l’objet statutaire est, pour la première, «

la protection de la nature et de l’environnement, notamment (...) conserver les espaces milieux et habitats naturels, (...) l’eau l’air le sol le sous-sol les sites et les paysages, (...) le cadre de vie, (...) lutter contre les pollutions et les nuisances

» et, pour la seconde, notamment, «

d’agir dans le but de prévenir et de réduire la quantité et la toxicité des déchets de toute sorte

» ; que, dans ces conditions, et alors même que l’association Nonant Environnement n’est pas une association agréée, ces associations auraient justifié d’un intérêt suffisant pour demander l’annulation de la décision administrative d’autorisation d’exploiter les installations en cause ;

Zero Waste

France étaient recevables à former tierce opposition contre le jugement du 18

février 2011 du tribunal administratif de Caen ; que, dès lors, c’est à tort que l’ordonnance du 5 juin 2012 du président de la troisième chambre du tribunal administratif de Caen et le jugement du 15 juillet 2014 de ce tribunal se sont fondés, pour rejeter, comme irrecevables, les tierces oppositions qu’elles avaient formées contre ce jugement, sur le motif tiré de ce que celui-ci ne préjudiciait pas à leurs droits;

(...) 11. Considérant qu’il y a lieu, par suite, d’annuler l’ordonnance du 5

juin

2012 du président de la troisième chambre du tribunal administratif de Caen et le jugement du 15 juillet 2014 de ce tribunal, d’évoquer et de statuer immédiatement sur les tierces oppositions formées devant le tribunal administratif par l’association Nonant Environnement et les associations France Nature Environnement et

Zero Waste

France

(...) ».

La cour administrative d’appel fit droit aux tierces oppositions. Elle annula l’autorisation d’exploitation pour deux raisons. D’abord parce que l’exploitation présentait des risques graves pour la santé, la sécurité, la salubrité publique, et pour la protection de la nature et de l’environnement ne pouvant être prévenus. Ensuite parce que la règle selon lesquelles la zone à exploiter doit en principe être à plus de 200 mètres de la limite de propriété du site, n’était pas respectées.

La décision du Conseil d’État du 9 décembre 2016

La société requérante se pourvut en cassation. Elle soutenait qu’en déclarant recevable les tierces interventions et non avenu le jugement du 18

février 2011, la cour administrative d’appel avait méconnu les articles 6

o

1 ainsi que le principe de sécurité juridique. Elle reprochait également à l’arrêt attaqué, notamment, de ne pas avoir procédé, dans le cadre d’un contrôle de proportionnalité, à

un examen de l’atteinte portée à ses intérêts.

Dans ses conclusions, la rapporteure publique souligna en particulier ce qui suit

:

«

(...) la société tente d’invoquer le principe de sécurité juridique, mais il ne nous paraît pas possible d’envisager une censure sur ce fondement

: l’annulation est certes intervenue plus de cinq ans après sa délivrance par les premiers juges, et comme suite à une inflexion de la jurisprudence sur les critères de recevabilité de la tierce opposition, mais vous retenez que le juge du fond statuant sur l’affaire ayant donné lieu à un changement de jurisprudence est tenu de l’appliquer sans que le principe de sécurité juridique puisse y faire obstacle (...). En matière d’autorisation d’exploitation classée il apparaît d’ailleurs difficile de caractériser une situation acquise, compte tenu de la précarité intrinsèque des droits en la matière. En l’espèce, au demeurant, la société avait pleinement connaissance du recours des associations et de l’avis du Conseil d’État. Il nous semble donc qu’il n’y avait pas lieu pour les juges du fond de s’interroger sur le caractère prétendument excessif de l’atteinte aux droits de la société (...)

».

Par une décision du 9 décembre 2016, «

considérant qu’aucun [des] moyens [de la société requérante n’était] de nature à permettre l’admission du pourvoi

», le Conseil d’État déclara celui-ci non-admis.

Le droit et la Pratique internes pertinents

L’article R. 832-1 du code de justice administrative est ainsi rédigé

:

«

Toute personne peut former tierce opposition à une décision juridictionnelle qui préjudicie à ses droits, dès lors que ni elle ni ceux qu’elle représente n’ont été présents ou régulièrement appelés dans l’instance ayant abouti à cette décision.

»

La convention sur l’accès à l’information, la participation du public au processus décisionnel et l’accès à la justice en matière d’environnement

Ratifiée par la France le 8 juillet 2002, la convention sur l’accès à

l’information, la participation du public au processus décisionnel et l’accès à la justice en matière d’environnement, dite convention d’Aarhus, est entrée en vigueur dans ce pays le 12 septembre 2002. Son article 9 est ainsi rédigé

:

«

Accès à la justice

(...)

a) ayant un intérêt suffisant pour agir ou, sinon,

b) faisant valoir une atteinte à un droit, lorsque le code de procédure administrative d’une partie pose une telle condition, puissent former un recours devant une instance judiciaire et/ou un autre organe indépendant et impartial établi par loi pour contester la légalité, quant au fond et à la procédure, de toute décision, tout acte ou toute omission tombant sous le coup des dispositions de l’article 6 et, si le droit interne le prévoit et sans préjudice du paragraphe 3 ci-après, des autres dispositions pertinentes de la présente convention.

Ce qui constitue un intérêt suffisant et une atteinte à un droit est déterminé selon les dispositions du droit interne et conformément à l’objectif consistant à accorder au public concerné un large accès à la justice dans le cadre de la présente convention. À cet effet, l’intérêt qu’a toute organisation non gouvernementale répondant aux conditions visées au paragraphe 5 de l’article 2 est réputé suffisant au sens du point a) ci-dessus. Ces organisations sont également réputées avoir des droits auxquels il pourrait être porté atteinte au sens du point b) ci-dessus.

(...)

».

GRIEF

Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1, la société requérante se plaint de ce qu’à la suite d’un revirement de jurisprudence ouvrant plus largement la tierce opposition, l’autorisation d’exploiter une installation classée pour la protection de l’environnement qui lui avait été délivrée par un jugement définitif a été annulée. Elle estime que ses espérances légitimes et le principe de sécurité juridique ont été bafoués et souligne qu’elle se trouve privée de toute autorisation d’exploiter une installation sur laquelle elle a réalisé d’importants investissements.

QUESTION AUX PARTIES

La société requérante est-elle fondée à soutenir qu’il y a eu en sa cause violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1 en raison de l’annulation de l’autorisation d’exploitation qui lui avait été délivrée par le jugement du tribunal administratif de Caen du 18 février 2011

?