CtEDO 13.12.2011 Auto

ASSOCIATION GREENPEACE FRANCE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
13.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ASSOCIATION GREENPEACE FRANCE c. FRANCE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 55243/10 prezentată de ASOCIERE GREENPEACE FRANȚA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se înscrie la 13 decembrie 2011 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, Ganna Yudkivska, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 22 septembrie 2010, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie în termen de 30 de zile de la data la care a fost pronunțată hotărârea în cauza Latified/Asociația solicitantă, Greenpeace France, este o persoană juridică de drept francez al cărei sediu este la Paris. Aceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Alexander Faro, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către asociația reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Asociația reclamantă are ca scop statutar, printre altele, protecția mediului și menținerea echilibrelor fundamentale ale planetei în scopul de a asigura bunăstarea societăților umane ; (...) combaterea tuturor formelor de poluare și de poluare, luând în considerare, printre altele, impactul acestora asupra sănătății umane; apărarea intereselor consumatorilor, ale utilizatorilor și ale contribuabililor, în toate domeniile și în special în domeniul mediului (...) al gestionării deșeurilor (...); ;] reprezentarea în toate locurile și pe lângă orice instanță, în special în justiție, a intereselor materiale și morale ale consumatorilor, ale utilizatorilor și ale contribuabililor (...). 2008-209 din 3 martie 2008 privind procedurile de tratare a combustibililor uzați și a deșeurilor radioactive provenite din străinătate. 542-2 din Codul de mediu al deșeurilor radioactive provenite din tratarea combustibililor străini, denotând în acest scop faptul că este vorba despre o calificare a deșeurilor radioactive incompatibilă cu definiția stabilită în dreptul intern (articolul L. 542-1 din Codul mediului) și în dreptul comunitar (art. 2 din Directiva 92/3/Euratom din 3 februarie 1992). Aceasta a subliniat în special faptul că interdicția de stocare în Franța a deșeurilor nucleare străine prevăzută la articolul L menționat anterior. 542-2 a avut ca obiectiv, având în vedere perioada lungă de activitate a radioelementelor care compun combustibilii uzați și lipsa unei soluții durabile de depozitare, să se evite impunerea unei puternice constrângeri economice și ecologice asupra generațiilor viitoare. În urma schimbului de observații ale părților, a avut loc o primă ședință de judecată la 10 iulie 2009. Cu o zi înainte, societatea AREVA, numărul unu la nivel mondial al energiei nucleare, depunese un memoriu în intervenție voluntară. Curtea a Uniunii Europene (18 aprilie 2002, C-9/00), din care reiese că, pentru a limita dezavantajele sau prejudiciile inerente deșeurilor, această noțiune trebuie interpretată pe larg; el a propus să se sesizeze această instanță cu privire la o întrebare preliminară. Ministerul de l'ecologie, de la energie, de dezvoltare durabilă și de mare a pus o notă în deliberare. La 28 iulie 2009, asociația reclamantă a fost informată de către Consiliul de Stat că cauza a fost tăiată din rolul ședinței din 10/07/2009, fără detalii suplimentare. În mai multe rânduri, aceasta a solicitat în mod inutil comunicarea concluziilor menționate anterior ale raportorului public. Mai multe memorii au fost prezentate de părți și de părțile interesate. La 22 februarie 2010, președintele formațiunii de judecată a dispus o anchetă în boxă pentru a informa instanța cu privire la anumite chestiuni specificate și a convocat în acest scop părțile și intervenția. ; potrivit asociației reclamante, documentele pe care le-a prezentat cu această ocazie nu au fost anexate, pe de altă parte, celor produse de părțile interesate. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, asociația reclamantă și-a exprimat punctul de vedere cu privire la observațiile suplimentare, precum și, în special, cu privire la faptul că cuvintele consilierilor și ale raportorului public nu au fost transcrise în timp ce au luat parte la tezele din partea părților interesate care puneau astfel la îndoială imparțialitatea acestora, din cauza faptului că Consiliul de Stat redeschidese dezbaterile după ședința din 10 iulie 2009, fără a furniza motive, din cauza faptului că nici una dintre persoanele prezente în cursul anchetei nu fusese invitată să dea jurământul prevăzut de lege, din cauza faptului că la ședința din 22 martie 2010 se afla în culise, și a refuzului de a-i comunica concluziile prezentate de raportorul public în ședința din 10 iulie 2009. În urma unei ședințe din 21 mai 2010, Consiliul de Stat a respins cererea printr-o hotărâre din 30 iunie 2010. În iulie 2009, formarea de judecată a condus, în conformitate cu articolul R. 623-1 din Codul de justiție administrativă, la o anchetă în cursul căreia a înțeles în contradictoriu toate părțile, și că procesul-verbal a fost comunicat acestora din urmă; prin urmare, a ajuns la concluzia că a avut loc o dezbatere completă și pe deplin contradictorie cu privire la litigiul respectiv. Astfel, articolele L. 141-1, L. 142-2 și L. 433-2 din Codul mediului sunt redactate în conformitate cu articolul L. 141-1. atunci când își desfășoară activitatea de cel puțin trei ani, asociațiile declarate în mod regulat și care își desfășoară activitatea statutară în domeniul protecției naturii și gestionării faunei sălbatice, al îmbunătățirii cadrului de viață, al protecției apei, al aerului, al solului, al siturilor și peisajelor, al urbanismului sau al combaterii poluării și a poluării și, în general, al protejării mediului pot face obiectul unei aprobări motivate din partea autorității administrative. (...) Articolul L. 142-1 Orice asociație care are ca obiect protecția naturii și a mediului poate angaja instanțe administrative pentru orice chestiune legată de aceasta. Orice asociație de protecție a mediului autorizată în temeiul art. L. 141-1 (...) justifică un interes pentru acțiunea împotriva oricărei decizii administrative care are legătură directă cu obiectul și activitățile lor statutare și care produce efecte dăunătoare asupra mediului pe întreg teritoriul sau pe o parte a teritoriului pentru care acestea beneficiază de autorizație în cazul în care această decizie a avut loc după data aprobării lor. Asociațiile autorizate menționate în art. L. 141-2 pot exercita drepturile recunoscute părții civile în ceea ce privește faptele care aduc un prejudiciu direct sau indirect intereselor colective pe care le au ca obiect apărarea și care constituie o încălcare a dispozițiilor legislative privind protecția naturii și a mediului, îmbunătățirea cadrului de viață, protecția apei, a aerului, a solului, a peisajelor și a peisajelor, a urbanismului sau care au ca obiect combaterea poluării și a poluării, a siguranței nucleare și a radioprotecției, a practicilor comerciale și a publicității înșelătoare sau de natură să inducă în eroare atunci când aceste practici și reclame conțin indicații de mediu, precum și a textelor luate pentru aplicarea lor. [...] GRIEF Invochant la mai multe motive, art. 6 alin. (1) din Convenție, asociația reclamantă se plânge: din cauza faptului că Consiliul de Stat a decis, fără a furniza motive, să șteargă cererea din partea rolului după data de 10 iulie 2009 și să redeschidă dezbaterile, în timp ce instanța de judecată era închisă și cauza pusă în deliberare, și că nici un text nu prevedea o astfel de posibilitate. ; faptul că persoanele care au auzit în cadrul anchetei la bară nu au depus jurământul prevăzut de lege; faptul că cuvintele raportorului public și ale consilierilor prezenți în cadrul anchetei nu au fost transcrise în procesul-verbal al anchetei, în timp ce ei au luat parte la teza părții interesate și astfel au pus în discuție imparțialitatea acestora; ; faptul că documentele pe care le-a întocmit nu au fost anexate la procesul-verbal, în defavoarea celor produse de partea intervențională; faptul că instanța națională de anchetă a fost reținută cu ușile închise; refuzul de a-i comunica concluziile prezentate de raportorul public în cadrul luării în custodie a celui de-al 10-lea iulie 2009 și din cauza faptului că nu a avut acces nici la notele raportorului, având în vedere audierile din 10 iulie 2009 și 21 mai 2010 și nici la proiectele de decizii referitoare la acestea. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către un tribunal independent și imparțial, instituit prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Hotărârea trebuie pronunțată public, însă accesul la sala de judecată poate fi interzis presei și publicului în timpul întregului proces sau al unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice sau al securității naționale într-o societate democratică, în cazul în care interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces la Õ ï sau în măsura în care este strict necesar de către instanță, atunci când, în circumstanțe speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției. În primul rând, se pune problema aplicabilității articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Din textul acestei dispoziții nu se aplică decât procedurilor interne referitoare fie la binefacerea unei acuzații în materie penală îndreptate împotriva unei persoane, fie la o În cea de-a doua situație, întrucât primul nu este în mod clar relevant în cazul de față, trebuie, în sensul aplicabilității art. 6 alin. (1), să se poată susține, cel puțin în mod inprobabil, că dreptul (drepturile) de proprietate civilă în cauză trebuie recunoscut (e) în dreptul intern. ; ea poate privi atât existența unui drept, cât și întinderea sau modalitățile de exercitare a acestuia. În plus, la sfârșitul procedurii trebuie să fie direct decisivă pentru dreptul în cauză: o legătură slabă sau repercusiuni îndepărtate nu sunt suficiente pentru a aduce în discuție art. 1 (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Balmer-Schafroth și alte c. Elveția din 26 august 1997, Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1997-IV, § 32, și Decizia colectivității naționale de informare și d Pe de altă parte, Curtea a precizat că, având în vedere rolul important pe care îl joacă asociațiile în societatea civilă actuală, în special prin apărarea anumitor cauze în fața instanțelor interne, în special în domeniul protecției mediului, aceste criterii trebuie să se aplice cu flexibilitate atunci când o asociație se plânge de necunoașterea art. 6 alin. (1) (hotărâre Colectivul național de informare și d Cu toate acestea, Curtea constată că, prin reținerea instanței administrative a unei cereri de anulare a decretului din 3 martie 2008 privind procedurile aplicabile tratării combustibililor uzați și a deșeurilor radioactive provenite din străinătate, asociația solicitantă intenționa să denunțe modalități care ar putea duce la depozitarea ilegală a unor cantități importante de astfel de deșeuri în Franța. Astfel, în mod evident, acțiunea sa în justiție viza în primul rând apărarea interesului general față de ceea ce considera ca un risc pentru mediu. Desigur, așa cum subliniază asociația reclamantă în cererea sa, apărarea dreptului fiecăruia de a trăi într-un mediu sănătos se afla în centrul demersului său contencios. Cu toate acestea, consacrat de Carta mediului și pus în aplicare de instanțele judiciare ca administrativă, acest drept este recunoscut în dreptul intern. În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Ivan Atanasov c. Bulgaria, n 12853/03, § 91).În plus, având în vedere flexibilitatea cu care trebuie puse în aplicare în prezent criteriile sus-menționate, Curtea este pregătită să admită că contestația invocată de asociația solicitantă era suficient de relevantă cu acest drept. În plus, Comisia consideră că caracterul real și serios al acestei contestații se deduce din substanța mijloacelor dezvoltate de asociația solicitantă în fața Consiliului de Stat, precum și din caracterul elaborat al motivelor reținute de acesta din urmă pentru a le îndepărta. Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă, în sistemul francez, o persoană juridică poate pretinde că deține dreptul de a trăi într-un mediu sănătos, precum și cel al greutății pe care trebuie să o recunoască în această privință circumstanța pusă în discuție de asociația solicitantă, că asociațiile autorizate pentru protecția mediului sunt, datorită acestei aprobări, în mod specific, autorizate de art. L. 141-1 și L. 1428-2 din Codul mediului pentru a fi judecat pentru apărarea mediului. Pe de altă parte, indiferent de răspunsurile la aceste întrebări, Curtea nu poate decât să constate că la sfârșitul procedurii în cauză nu era, în orice caz, direct decisivă pentru acest drept, în lipsa unei legături strânse între punerea în aplicare a decretului în cauză, care stabilește în general procedurile aplicabile tratării combustibililor uzați și a deșeurilor radioactive provenite din străinătate, și o atingere a dreptului fiecăruia de a trăi într-un mediu sănătos sau, cel puțin, un risc serios, precis și profund de o astfel de atingere. Această specie se apropie de acest ultim punct al cauzei Balmer-Schafroth și de altele menționate anterior (a se vedea, de asemenea, Zapletal c. Republica Cehă (dec.), nr. 12720/06 30 noiembrie 2010). În acest caz, localnicii unei centrale nucleare se plângeau de posibilitatea de a contesta în fața unui tribunal decizia Consiliului federal elvețian de a nu accepta recursul lor de respingere a unei cereri de prelungire a permisului de exploatare și de închidere imediată și definitivă a instalației, prin mijloace care prezentau deficiențe grave și iremediabile de construcție, pe care nu le satisfacea standardele de siguranță și că starea sa implică un risc de accidente mai mare decât normal. Curtea a statuat că art. 6 alineatul (1) nu se aplică, pe motiv că legătura dintre decizia Consiliului Federal și dreptul invocat de către tribunale, recunoscut în dreptul elvețian, de a obține o protecție adecvată a integrității fizice a acestora împotriva riscurilor generate de utilizarea energiei nucleare a fost prea slabă și îndepărtată. Comisia a constatat, într-adevăr, că instanțele tehnice și necesitatea de a reduce amenințările la adresa populației și a mediului în general, dar nu au stabilit o legătură directă între condițiile de exploatare ale centralei electrice pe care le pun în discuție și dreptul lor la protecția integrității lor fizice, din cauza faptului că nu au demonstrat că au fost expuși personal, ca urmare a funcționării centralei electrice, unei amenințări nu numai grave, ci și precise și, mai presus de toate, iminentă. Potrivit Curii, în lipsa unei astfel de constatări, efectele asupra populaiei măsurilor pe care le-ar fi putut decide Consiliul Federal în speă erau, prin urmare, ipotetice; prin urmare, nici pericolele, nici remediile nu prezentau gradul de probabilitate care ar fi dat la o parte din litigiul direct decisiv pentru dreptul invocat de cei interesai. Astfel, Curtea arată că acest lucru este în mare parte interesul general al protecției mediului care, în speță, reprezintă obiectul și lavocea litigiului, mai degrabă decât un cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a), cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Mark Villiger Ministru Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă