M.O. împotriva Turciei

Decizia nr. 43826/19 M.O. împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 9 iulie 2020 în calitate de comitet compus din: Arnfinn Bårdsen, președinte, Darian Pavli, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 6 august 2019, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, M.O., s-a născut în 1986. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate sa de a nu fi divulgat publicului (articolul § 4 din Regulamentul Curții). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Kafadar, avocat practicant la Istanbul. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că se va confrunta cu maltrat în cazul în care va fi deportat în Uzbekistan.

În plus, susține că deportarea sa ar constitui o încălcare a dreptului său la viața privată și de familie în temeiul articolului 8, având în vedere viața de familie pe care a stabilit-o în Turcia. La cererea reclamantului, la 21 august 2019, Curtea a hotărât să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, indicând Guvernului turc („Guvernul”) că reclamantul nu ar trebui eliminat pentru durata procedurii în fața Curții. Cazul reclamantului a fost, de asemenea, acordat prioritate (art. 41) la aceeași dată. La 24 octombrie 2019, Curtea a hotărât să anunte guvernului plângerilor reclamantei de mai sus. La 18 martie 2020, reprezentantul reclamantului a informat Registrul că reclamantul a vrut să își retragă cererea, deoarece s-a întors în Uzbekistan după primirea anumitor garanții de la autoritățile uzbeke în ceea ce privește siguranța sa.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu poate fi considerat ca fiind nu mai doresc să urmărească cererea (articolul (a) din Convenție). În plus, în conformitate cu articolul în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii. În consecință, este necesar să se scoată cazul din listă și să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 30 iulie 2020. Liv Tigerstedt Arnfinn Bårdsen Președinte adjunct Registar interimar

SECOND SECTION

DECISION Application no. 43826/19 M.O. against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 July 2020 as a Committee composed of: Arnfinn Bårdsen, President, Darian Pavli, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 August 2019, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, M.O., was born in 1986. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4 of the Rules of Court). He was represented before the Court by Mr E. Kafadar, a lawyer practising in Istanbul. The applicant complained under Article 3 of the Convention that he would face ill-treatment if deported to Uzbekistan. He further argued that his deportation would amount to a violation of his right to private and family life under Article 8, having regard to the family life that he had established in Turkey. Upon a request by the applicant, on 21 August 2019 the Court decided to apply an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court, indicating to the Turkish Government (“the Government”) that the applicant should not be removed for the duration of the proceedings before the Court.

The applicant’s case was also granted priority (Rule 41) on the same date. On 24 October 2019 the Court decided to give notice to the Government of the applicant’s complaints detailed above. On 18 March 2020 the applicant’s representative informed the Registry that the applicant wanted to withdraw his application, as he had returned to Uzbekistan after receiving certain guarantees from the Uzbek authorities regarding his safety. THE LAW In the light of the foregoing, the Court concludes that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue the application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continued examination of the application.

Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list and to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 30 July 2020. Liv Tigerstedt Arnfinn Bårdsen Acting Deputy Registar President