H.S. v. TURKEY

Decizia nr. 57059/18 S.S. împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 9 decembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 6 decembrie 2018, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, H.S., este un național irakian născut în 1991. Curtea a hotărât că identitatea reclamantului nu ar trebui să fie divulgată publicului (art. 47 § 4 din Regulamentul Curții). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl K. Aygün un avocat care practică în Kırklareli. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că ar avea un risc real de deces și/sau de maltrat în cazul deportat în Irak și că acest risc nu a fost suficient de examinat de autoritățile și de instanțe din Turcia relevante. 13 din Convenția privind absența oricăror căi de recurs interne eficace pentru a revizui legalitatea deținutului său administrativ. La cererea reclamantului, la 14 decembrie 2018 Curtea a hotărât să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, indicând Guvernului turc („Guvernul”) că reclamantul nu ar trebui eliminat din Turcia până la un anunț suplimentar. Cazul reclamantului a fost, de asemenea, acordat prioritate (art. 41) în aceeași dată. La 28 martie 2019, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerilor reclamantei de mai sus. La 1 august 2019, Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei. La 16 septembrie 2019, reclamantul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul în răspuns. Prin două scrisori din 20 și 27 septembrie 2021, reprezentantul reclamantului a informat Registrul că nu a putut stabili contactul cu reclamantul de ceva timp și că nu are nici o informație privind dacă reclamantul este încă în Turcia. El a indicat, în consecință, că nu mai a urmat cazul reclamantului în fața Curții. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu poate fi considerat ca fiind nu mai doresc să urmărească cererea (articolul § 1 litera (a) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii. În consecință, este necesar să se scoată cazul din listă și să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 13 ianuarie 2022. Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 57059/18

H.S.

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9

December 2021 as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Pauliine Koskelo,

Marko Bošnjak,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 6

December 2018,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, H.S., is an Iraqi national who was born in 1991. The Court decided that the applicant’s identity should not be disclosed to the public (Rule 47 § 4

of the Rules of Court). He was represented before the Court by Mr K. Aygün a lawyer practising in Kırklareli.

The applicant complained under Articles 2 and 3 of the Convention that he would face a real risk of death and/or ill-treatment if deported to Iraq and that that risk had not been sufficiently examined by the relevant Turkish authorities and courts. He further complained under Article

13 of the Convention about the absence of any effective domestic remedies to review the lawfulness of his administrative detention.

Upon a request by the applicant, on 14 December 2018 the Court decided to apply an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court, indicating to the Turkish Government (“the Government”) that the applicant should not be removed from Turkey until further notice. The applicant’s case was also granted priority (Rule 41) on the same date.

On 28 March 2019 the Court decided to give notice to the Government

of the applicant’s complaints detailed above.

On 1 August 2019 the Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case. On 16 September 2019 the applicant submitted his observations on the admissibility and merits in response.

By two letters dated 20 and 27 September 2021, the applicant’s representative informed the Registry that he had not been able to establish contact with the applicant for a while now and that he had no information as to whether the applicant was still in Turkey. He indicated, accordingly, that he no longer followed the applicant’s case before the Court.

THE LAW

In the light of the foregoing, the Court concludes that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue the application (Article

37

Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continued examination of the application.

Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list and to

discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 13 January 2022.

Viktoriya Maradudina

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President