PISMIȘ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PISMIȘ v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 17 iulie 2020 Publicat la 3 august 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 14615/18 Niculina PISMIȘ împotriva României depusă la 20 martie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la jurisprudența contradictorie a Curții de Apel din București, care a pronunțat deciziile finale în litigii privind acordarea dobânzilor și a indicelui – achiziții salariale legate reclamantului și altor reclamanți într-o situație similară cu ea. Decizia finală a Curții de Apel din București emise la 11 Octombrie 2017 a respins cererile reclamantului cu privire la salariul de dobânzi; în procedura paralelă depusă de colegii reclamantului, aceeași cerere a fost permisă de aceeași instanță de apel. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare în fața aceluiași instanță de apel, cu privire la creanțele care urmează să fie acordate dobânzi pe salariile lor, în același timp, cu cele din urmă legate de indice, au avut rezultate diferite? În special, a fost dezvoltat prin jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tudor Tudor c. România , nr. 21911/03, 24 martie 2009; și Albu și alții c. România , nr. 34796/09 și altele 63, 10 mai 2012), respectat de instanțe interne? În cazul reclamantului, în opinia celorlalte cazuri similare, a determinat o încălcare a dreptului reclamantului de a bucura de bunăstarea pașnică a bunurilor sale protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special în ceea ce privește presupusul său drept de a obține dobânda asupra achizițiilor salariale, astfel cum se solicită în fața instanțelor interne?