Publicat la 7 februarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 36815/20 Elena DUMITRESCU împotriva României depusă la 6 august 2020 a comunicat la 17 ianuarie 2022 OBIECTUL CAUZEI La 5 iunie 2012, comisia medicală relevantă, după examinarea reclamantului, a emis un certificat de invaliditate care a remarcat că a avut un handicap de grad al doilea ( grand de handicap accentuat ) în calitatea ei de o persoană orb ( nevzător ). Pe baza acestui certificat și având în vedere perioada contribuției sale la fondul de pensie de stat, la 13 iulie 2012, reclamantul a primit dreptul de a primi o pensie. La 19 noiembrie 2015, Curtea Înaltă de casă și Justiție a stabilit prin intermediul unui recurs în interesul legii că termenul „oarb” (nevzător ) în sensul legislației privind handicapul se referă exclusiv la o persoană cu deficiență vizuală deplină. În consecință, o revizuire la scară mai largă a pensiilor acordate reclamanților, cum ar fi reclamantul, a fost întreprinsă de autoritățile de pensii, cu scopul de a clarifica dacă într-adevăr au fost calificate să își primească pensiile, pe baza handicapului lor, împreună cu perioada de contribuție eligibilă la fondul de pensii. În cazul reclamantului, decizia de pensie a anului 2012 a fost revocată de către Autoritatea de Pensiune BacÄu la 30 mai 2018. Reevaluarea dosarului ei a dezvăluit că, având în vedere invaliditatea sa de gradul al doilea (incapacitatea vizuală și nu orbirea totală) și perioada contribuției ei la fondul de pensii, nu avea dreptul la primirea unei pensii. inter alia , în cazul Moskal v. Polonia (nr. 10373/05, 15 septembrie 2009), care a fost în opinia ei relevantă pentru situația ei. Prin decizia finală din 20 decembrie 2019 (notificată reclamantului la 14 Februarie 2020) Curtea de Apel a respins plângerea ei; a constatat că, în conformitate cu legea, nu a avut dreptul să primească pensia stabilită în 2012; în plus, nu a fost deținută pe deplin de nici un venit, a deținut un apartament cu soțul ei și a deținut o mașină. Prin urmare, măsura impugnată nu a fost disproporționată. Între timp, la 4 iulie 2018, Autoritatea de Pensiune a stabilit că reclamantul trebuie să răsplătească suma de 37.710 lei român (RON, aproximativ 7.900 EUR), percepută ca fiind o pensie nejustificată pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2015 și 31 mai 2018. La 5 decembrie 2018, Curtea județului BacÄu a permis cererile și a anulat decizia; a constatat că măsura impusă la ea a fost disproporționată, având în vedere faptul că autoritatea pensionarului a fost vinovat pentru că a emis decizia de pensie, precum și pentru că a întârziat timp de mai mult de trei ani procedura de reevaluare în cazul reclamantului, după ce HCCJ a indicat interpretarea corectă a conceptelor juridice relevante; a menționat, de asemenea, venitul reclamantului foarte scăzut (375 RON ca beneficii lunare de invaliditate, aproximativ 70 EUR), susținând că rambursarea necesară ar pune în pericol viața ei și ar constitui o sarcină excesivă. Decizia respectivă a fost anulată de Curtea de Apel din 15 iunie 2020; hotărârea instanței de apel conține doar partea operativă, care a fost pronunțată fără nici un motiv. La 5 iulie 2021 autoritățile fiscale au lansat o procedură de punere în aplicare împotriva reclamantului pentru o datorie de 37.626 RON (aproximativ 7.900 EUR). 1 cu privire la încălcarea dreptului ei la bucurarea pașnică a bunurilor în procedurile care au stabilit că nu avea dreptul la primirea unei pensii. Ea plânge în continuare că instanțele interne au violat drepturile de proprietate atunci când i-au ordonat să răsplătească suma foarte ridicată de bani percepuți ca pensie nejustificată. Ea susține că presupusa interferență cu proprietatea ei a afectat-o într-o manieră grea, deoarece a pus-o, ca o persoană cu handicap cu venit foarte scăzut și de sănătate fragilă, într-o situație foarte dificilă expunerea ei la sărăcie și, astfel, punerea ei de bunăstarea în pericol. În temeiul articolului 6 § 1, ea se plânge de nedreptatea procedurii prin care obligația sa de a rambursa sumele percepute ca pensie a fost confirmată de instanța de apel într-o hotărâre lipsită de orice raționament. Iunie 2020, respectiv, privarea reclamantului de posesiuni în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă da, interferența a fost justificată în temeiul acestei dispoziții? În special, a fost proporțională (a se vedea, de exemplu, Béláné Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, §§§ 115 18, 13 decembrie 2016; Moskal c. Polonia , nr. 10373/05, § 72, 15 septembrie 2009; și Čakarević c. Croația , nr. 48921/13, §§ 80-81, 26 aprilie 2018)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că hotărârea din 15 iunie 2021 nu a avut nici un raționament?
Published on 7 February 2022
Application no. 36815/20
Elena DUMITRESCU
against Romania
lodged on 6 August 2020
communicated on 17 January 2022
On 5 June 2012 the relevant medical commission, after having examined the applicant, issued a disability certificate which noted that she had a second
‑
degree disability (
grand de handicap accentuat
) in her capacity as a blind person (
nevǎzǎtor
). Based on that certificate and having regard to the period of her contribution to the state pension fund, on 13 July 2012, the applicant was granted the right to receive a pension.
On 19 November 2015 the High Court of Cassation and Justice had established by means of an appeal in the interests of the law that the term “blind” (
nevǎzǎtor
) within the meaning of the disability legislation referred exclusively to a person with full visual impairment.
Consequently, a wider scale revision of the pensions granted to claimants such as the applicant was undertaken by the pension authorities, with a view to clarifying whether they had indeed qualified to receive their pensions, based on their disability, coupled with the qualifying period of contribution to the pension fund.
In the applicant’s case, the pension decision of 2012 was revoked by the Bacǎu Pension Authority on 30 May 2018. The reassessment of her file revealed that in view of her second-degree disability (visual impairment, and not full blindness) and of the period of her contribution to the pension fund, she had not been entitled to receive a pension.
The applicant challenged this decision, referring,
inter alia
, to the case
Moskal v. Poland
(no. 10373/05, 15 September 2009), which was in her view relevant to her situation.
By final decision of 20 December 2019 (notified to the applicant on 14
February 2020) the Bacǎu Court of Appeal dismissed her complaint; it found that according to the law, she had not been entitled to receive the pension established in 2012; furthermore, she was not fully deprived of any income, she co-owned an apartment with her husband and she owned a car. Hence, the impugned measure was not disproportionate.
Meanwhile, on 4 July 2018 the Bacǎu Pension Authority established that the applicant was to repay the amount of 37,710 Romanian lei (RON, approximately 7,900 EUR), perceived as undue pension for the period between 1 June 2015 and 31 May 2018. The applicant challenged that decision.
On 5 December 2018 the Bacǎu County Court allowed her claims and annulled the decision; it found that the measure imposed on her was disproportionate, having regard to the fact that the pension authority had been at fault for having issued the pension decision, as well as for having delayed for more than three years the re-assessment procedure in the applicant’s case, once the HCCJ had indicated the correct interpretation of the relevant legal concepts; it also referred to the applicant’s very low income (375 RON as monthly disability benefits, approximately 70 EUR), holding that the required reimbursement would jeopardize her living and constituted an excessive burden.
That decision was reversed by the Bacǎu Court of Appeal on 15 June 2020; the appellate court’s judgment contains only the operative part, being rendered without any reasoning.
On 5 July 2021 the fiscal authorities launched enforcement proceedings against the applicant for an outstanding debt of 37,626 RON (approximately 7,900
EUR).
The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 about the infringement of her right to peaceful enjoyment of possessions in the proceedings having established that she had not been entitled to receive a pension. She further complains that the domestic courts violated her property rights when they ordered her to repay the very high amount of money allegedly perceived as undue pension. She argues that the alleged interference with her property affected her in a harsh manner in that it has put her, as an disabled person with very low income and of frail health, in a very difficult situation exposing her to poverty and thus putting her well-being in danger.
Under Article 6 § 1 she complains about the unfairness of proceedings whereby her obligation to reimburse the amounts perceived as pension was confirmed by the appellate court in a judgment lacking any reasoning.
1.
Did the Bacǎu Court of Appeal’s judgments of 27 December 2019 and 15
June 2020, respectively, deprive the applicant of her possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was the interference justified under this provision? In particular, was it proportionate (see for instance
Béláné Nagy v. Hungary
[GC], no. 53080/13, §§
115
‑
18, 13
December 2016;
Moskal v. Poland
, no. 10373/05, § 72, 15
September 2009; and
Čakarević v. Croatia
, no. 48921/13, §§ 80-81, 26 April 2018)?
2.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article
6 §
1 of the Convention, having regard to the fact that the judgment of 15 June 2021 lacked any reasoning?