PISMIȘ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
PISMIȘ v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14615/18 Niculina PISMIȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 5 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președintele Anja Seibert-Fohr, Sebastian Rădulețu, judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare având în vedere: 14615/18) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 20 martie 2018 de un național român, dna Niculina Pismiș, care s-a născut în 1969, locuiește la București („reclamantul”) și a fost reprezentat de dl A. Grigoriu, avocat practicant la București; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul României („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna O.F. Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; având deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea se referă la presupusa decizie finală contradictorie a Curții de Apel din București în litigiile de muncă privind acordarea dobânzilor și a achizițiilor salariale legate de indice la reclamant și la alți reclamanți într-o situație similară cu ea. Reclamantul, un ofițer personal care lucrează pentru Autoritatea Vamală Națională, a fost urmărit pentru acuzații de mită. La 11 decembrie 2007, Autoritatea Vamală Națională a ordonat suspendarea sarcinilor profesionale ale reclamantului din cauza anchetelor penale în curs. La 27 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești a achitat reclamantul acuzațiilor penale aduse împotriva ei. Prin decizia administrativă din 15 aprilie 2015 Agenția Națională pentru Administrație Fiscală, Hotărârea Generală a Finanțelor Publice București ( Agenția Națională de Administrare Fiscală, Hotărârea Generală a Finanțelor Publice – DGFP ) a decis că reclamantul poate relua activitatea sa la Biroul Vamal de Frontieră al Aeroportului Otopeni din București. a menționat decizia, s-a stabilit că reclamantul va fi plătit retroactiv salariul pentru timpul în care a fost suspendată de la sarcinile sale profesionale din cauza anchetei penale care i-a afectat. Reintegrarea a fost făcută ținând seama de nivelul de plată la care reclamantul a avut dreptul, având în vedere senioritatea ei ( Vechime în muncă ) la momentul reintegrării ei. Între 18 mai 2015 și 12 august 2015, reclamantul a primit plăți ale achizițiilor salariale la care avea dreptul, în 4 tranșe. Potrivit angajatorului reclamantului, după reintegrarea ei, ea a primit următoarele prestații salariale (sporuri ): 25% pentru senioritatea în serviciu, dobândită între 12 decembrie 2007 și 14 aprilie 2015; 20% din cauza creșterilor salariale pe care operatorii vamali le-au primit, în conformitate cu legea; 5% (începând cu 12 decembrie 2007 până la 30 septembrie 2008), 7% (începând cu 1 octombrie 2008 până la 14 aprilie 2015) beneficii de stabilitate pentru angajații Biroului Vamal de Frontieră al Aeroportului Otopeni din București - Biroul de Supraveghere și Control Vamal cu o perioadă de ocupare a forței de muncă de 5, 10 sau 15 ani cu instituția; 20% beneficii de control la frontieră. La 14 septembrie 2015, reclamantul a depus o cerere la Curtea Județeanului București care urmează să fie plătită, în plus față de salariile pentru perioada în care a fost suspendată angajarea, orice stimulente (prima lunare/bonusuri ) că colegii săi care lucrează în poziții similare au avut dreptul la, plus sumele rezultate din actualizarea achizițiilor salariale și a altor stimulente cu indicele inflației ( actualizarea cu indicale inflații a drepturilor salariale precumși a celorlalte drepturi ) și interesele. La 26 mai 2016, Curtea județului București a permis parțial afirmația reclamantului decizând că reclamantul are dreptul să primească, în plus față de achizițiile sale salariale, sumele rezultate din actualizarea drepturilor salariale cu indicele inflației, precum și interesele calculate pentru perioada cuprinsă între 12 decembrie 2007 și 14 aprilie 2015. Curtea județului a respins restul cererii reclamantului, având în vedere faptul că stimulentele nu au fost datorate automat și continuu de către angajator tuturor angajaților; că plata lor depinde de performanța fiecărui angajat pentru o perioadă de timp specifică și cantitatea lor variază în legătură cu o serie de criterii, astfel încât nu era relevant ca alți colegi care dețin poziții similare să fie plătite stimulente în timpul suspendării reclamantului. 10. Atât reclamantul, cât și partea acuzată au interzis un recurs asupra punctelor de drept (recurse ) împotriva hotărârii Curții de județ București din 26 mai 2016. Prin hotărârea de 11 Octombrie 2017, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a permis parțial recursul angajatorului ei. Curtea de Apel a susținut parțial hotărârea Curții de Conturi, hotărând că angajatorul reclamantului ar trebui să-i plătească sumele rezultate din actualizarea achizițiilor salariale cu indicele de inflație. Cu toate acestea, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului de a fi plătită dobânzi pentru achizițiile salariale, având în vedere că are dreptul la salariile odată ce suspendarea a fost ridicată și, în acest sens, angajatorul nu a putut fi reținut responsabil pentru că a întârziat în mod intenționat plata salariilor. 12. După cum angajatorul reclamantului a informat Guvernul, au început să plătească reclamantului suma datorată după ce a achiziționat sumele corespunzătoare indicelui inflației, și anume 20 213 RON. Suma a fost plătită pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale, între 2018 și 2022. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, în special a principiului securității juridice, în măsura în care litigiile similare în fața ei au fost prezentate în fața aceluiași instanță de cinci colegi într-o situație identică cu ea în ceea ce privește creanțele care urmează să fie acordate dobânzi pe achizițiile lor salariale în același timp cu cel de-al doilea indice a avut rezultate diferite. De asemenea, ea s-a plâns că abordarea incoherentă menționată mai sus adoptată de instanța internă în cazul reclamantului, spre deosebire de alte cazuri similare, a determinat o încălcare a dreptului ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. 14. În sfârșit, reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la refuzul instanțelor interne de a acorda stimulentele pe care colegii ei care lucrează în poziții similare au dreptul la acest lucru. EVALUAREA TRIBUNALULUI 15. Curtea constată că, în timp ce reclamantul s-a plângut inițial, în cererea sa la Curte, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, despre incoerențele practicii judiciare interne (practică neunitate ), în observațiile sale în răspunsul la cele ale Guvernului, ea a afirmat că „în cazul ei nu a existat o divergență, ci o hotărâre opusă în cadrul aceleiași Curte”. 16. Curtea reamintește că nu este funcția sa să se ocupe de erorile de fapt sau de drept presupuse de către o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care ar fi putut încălca drepturile și libertățile protejate de Convenție (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999 I, și Perez c. Franța [GC], nr. 47287/99, § 82, CEDH 2004 I). În mod normal, evaluările în cauză în fața instanțelor naționale de examinare nu sunt obligate să revizuiască Curtea. Curtea nu ar trebui să acționeze ca o a patra instanță și, prin urmare, nu va pune la îndoială, în temeiul art. 6 § 1 hotărârea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau manifestement irezonabile (a se vedea Bochan c. Ucraina (nr. 2) [GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015). 17. În plus, Curtea a susținut că posibilitatea unor hotărâri judecătorești contradictorii constituie o caracteristică inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe o rețea de instanțe de judecată și de recurs cu autoritate în domeniul jurisdicției lor teritoriale. Aceste divergențe pot apărea și în cadrul aceleiași instanțe. Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], nr. 13279/05, § 51, 20 octombrie 2011). Principiile generale aplicabile cazurilor referitoare la deciziile contradictorii în practică judiciară internă au fost adresate de Curte în Parohia Catolică Greacă Lupeni și alții c. România ([GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016) și, mai recent, în Petrescu și alții c. România (dec.), nr. 31390/18 și altele 9, § 55, 7 martie 2023). 18. În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că reclamantul a avut beneficiul de procedură adversară, în care a fost în măsură să aducă dovezi și că argumentele sale au fost examinate în mod corespunzător de către instanțe. Concluziile instanțelor și interpretarea lor a legii relevante nu pot fi considerate manifestamente arbitrare sau irazonabile (punctele 11, mai sus). 19. Curtea constată, de asemenea, că, spre deosebire de alte cazuri, cum ar fi Petrescu și altele, citat mai sus, în cazul în care incoerentele în judecată a cererilor civile aduse de numeroase persoane în situații identice, în care instanțele de apel au fost instanțe de ultima instanță în această cauză, nu au fost contestate de părți, în acest caz, reclamantul a indicat că cinci colegi ai ei în aceeași situație se presupune că au câștigat susceptiunile de a acorda dobânzi în ceea ce privește amânarea salariului (punctul 13 mai sus). 20. În astfel de circumstanțe, nu există indicații că situația menționată mai sus constituie o jurisprudență contradictorie profundă și de lungă durată a instanțelor interne în sensul jurisprudenței Curții. Rezulta că prezenta plângere este inadmisibilă în temeiul art. (a) din Convenție, fiind manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. 22. Având în vedere concluziile sale din alineatele anterioare, Curtea consideră că plângerile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 sunt, de asemenea, întemeiate în mod evident nepotrivit (Petrescu și alții citate mai sus, § 74) și ar trebui respinse în temeiul articolului 35 §§ § și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2023. Crina Kaufman Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului interimar