BANEVI c. BULGARIE

Comunicat la 21 iulie 2020 Publicată la 10 august 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 25658/19 Nikolay Yordanov BANEV și Evgenia Zlateva BANEVA împotriva Bulgariei, introdusă la 21 aprilie 2020 FOARTE DE LUXEMBURG, cererea se referă la legalitatea și durata detenției reclamantului, M. Banev, un om de afaceri cunoscut în Bulgaria. Detenția în cauză a fost ordonată la 7 decembrie 2018, în cadrul unei proceduri penale îndreptate împotriva lui și a soției sale, M Baneva, reclamanta. Această procedură se referea la acuzații legate, printre altele, de un grup criminal organizat, delapidarea de fonduri, spălarea de bani și frauda fiscală. Deținerea reclamantului era încă în desfășurare în momentul introducerii cererii.

Reclamanții consideră că prezumția de nevinovăție față de aceștia a fost încălcată de unii membri ai Parchetului și de unii judecători care decid cu privire la cererile lor de extindere. Pe de altă parte, la 28 octombrie 2018, mass-media a publicat fotografii și un videoclip, în interiorul casei reclamanților, care se presupune că au fost efectuate de poliție în timpul unei percheziții. În cele din urmă, reclamantul prezintă că a fost supus unei monitorizări prin camere mobile la fiecare ieșire din celula centrului de detenție provizorie din Sofia și că autoritățile competente nu și-au examinat afirmațiile în această privință.

În special, după 26 iunie 2019, a avut loc arestarea provizorie a reclamantului în conformitate cu căile legale, întrucât perioada de detenție în temeiul mandatului european de arestare din 26 octombrie 2018 până în 7 decembrie 2018 nu a fost dedusă din perioada maximă prevăzută pentru detenție provizorie în temeiul articolului 63 alineatul (4) din Codul de procedură penală. Detenția provizorie a fost arbitrară și neregulamentară în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Convenție Durata detenției provizorii suferite de reclamant era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție? Reclamantul avea la dispoziție, în conformitate cu art. 5 alin. 4 din Convenție, o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea detenției sale provizorii?

În special, instanțele interne au examinat, în deciziile lor privind cererile de extindere depuse de solicitant, toate problemele legate de legalitatea și necesitatea menținerii sale în detenție În conformitate cu art. 5 alineatul (5) din Convenție, reclamantul a avut dreptul efectiv și sancționat în justiție de a obține despăgubiri pentru deținerea sa, pe care îl consideră contrar articolului 5 § 1, 3 și 4 Supoziția de nevinovăție garantată prin art. 6 § 2 din Convenție a fost respectată în speță față de reclamanți În special, următoarele expresii au adus atingere prezumției de nevinovăție a reclamanților de către procurorul-șef al Parchetului la Tribunalul Penal Special și Adjunct al Procurorului General, precum și de către procurorul-procuror însărcinat cu procedurile penale îndreptate împotriva reclamanților, în comunicările difuzate la 26-28 octombrie 2018 cuvintele formulate de instanța penală specializată în motivele deciziei sale din 7 decembrie 2018 privind cererea de extindere formulată de solicitanți (paginile 30 și 31 din decizie, a se vedea paginile 102 și 103 din anexe la formularul de cerere din 26 aprilie 2019); și cuvintele formulate de instanța penală specializată în motivele deciziei sale din 11 aprilie 2019 privind cererea de extindere a reclamantului (pagina 17 din decizie,

a se vedea pagina 36 din anexele la formularul de cerere din 11 octombrie 2019) A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții private și a locuinței lor din cauza publicării fotografiilor și a videoclipurilor în interiorul casei lor, precum și a efectelor personale și de valoare ale acestora, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, ingerința în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, reclamanții aveau la dispoziția lor, așa cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 6 alin. (2) și (8) din Convenție?

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată din cauza măsurii de supraveghere prin camere mobile în momentul ieșirii din celulă la centrul de detenție provizorie, în sensul art. 1 din Convenție În mai, a fost aceasta prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut exprima necunoașterea art. 8 din Convenție în legătură cu măsura de supraveghere prin cameră mobilă?

Communiquée le 21 juillet 2020 Publiée le 10 août 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 25658/19 Nikolay Yordanov BANEV et Evgenia Zlateva BANEVA contre la Bulgarie introduite le 21 April 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la légalité et la durée de la détention du requérant, M. Banev, un homme d’affaires connu en Bulgarie. La détention en cause fut ordonnée, le 7 décembre 2018, dans le cadre d’une procédure pénale dirigée contre lui et son épouse, M me Baneva, la requérante. Cette procédure portait sur des charges liées, entre autres, à l’implication dans un groupe criminel organisé, au détournement de fonds, au blanchiment d’argent et à la fraude fiscale. La détention du requérant était encore en cours au moment de l’introduction de la requête. Les requérants estiment que la présomption d’innocence à leur égard a été violée par certains membres du parquet et par certains juges statuant sur leurs demandes d’élargissement.

Par ailleurs, le 28 octobre 2018, les médias publièrent des photographies et une vidéo, exposant l’intérieur de la maison des requérants, prétendument réalisées par la police lors d’une perquisition. Enfin, le requérant expose qu’il était soumis à une surveillance par caméra mobile à chaque sortie de la cellule du centre de détention provisoire à Sofia et que les autorités compétentes ont manqué à examiner ses allégations à cet égard.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, la détention provisoire du requérant après le 26 juin 2019 a-t-elle eu lieu « selon les voies légales », compte tenu du fait que la période de détention en vertu du mandat d’arrêt européen du 26 octobre 2018 au 7 décembre 2018 n’a pas été déduite de la durée maximale prévue pour la détention provisoire par l’article 63, alinéa 4 du code de procédure pénale ? Dans l’affirmative, la détention provisoire a-t-elle été arbitraire et irrégulière au regard de l’article 5 § 1 de la Convention ?