ÇEKİÇ c. TURQUIE

Comunicată la 12 august 2020 Publicată la 31 august 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR 58317/10 Nurettin CEEK 150 din fostul Cod de procedură civilă, pentru tulburare în lantură, în timp ce judecătorul judeca la fața locului (keșif) în cadrul unui litigiu referitor la dreptul de trecere. Judecătorul judecător a reproșat părților la litigiu (inclusiv reclamantul) să se certe între ele și să fi urmărit Ö le Õ în pofida avertismentelor sale. El a pronunțat pe teren pedeapsa disciplinară de patru zile (pedeapsa maximă prevăzută la art. 150 din Codul de procedură civil vechi) și a dispus încarcerarea lor imediată cu asistența jandarmilor. Reclamantul susține că instanța de judecată a acționat în mod arbitrar și disproporționat în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 150 din fostul Cod de procedură civilă și susține că deținerea care a rezultat din această punere în aplicare este ilegală.

În această privință, reclamantul susține că obiecțiile sale nu au fost ascultate de către judecător și că nu au fost suficiente motivele prezentate de judecător pentru a-și justifica detenția. În cele din urmă, a invocat o încălcare a dreptului său la apărare. El vede o încălcare a articolului 6 din Convenție.

1 din Convenție, în special, privarea de libertate suferită de acesta intră sub incidența paragrafelor acestei dispoziții și a fost luată în considerare în conformitate cu căile legale (a se vedea, printre altele, Innseher c. Germania [GC], nr 10111/12 și 27505/14, §§ 126-141, 4 decembrie 2018) Cauza reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, §§ 42-63, CEDH 1999 II și Zaicevs c. Letonia, n 65022/01, § 25-49, 31 iulie 2007) În special, reclamantul a fost informat, într-un mod detaliat, cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa și a dispus de timpul și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (a) și (b) din convenție

Communiquée le 12 août 2020 Publié le 31 août 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 58317/10 Nurettin ÇEKİÇ contre la Turquie introduite le 3 August 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

L’affaire concerne la peine de quatre jours de détention disciplinaire imposée au requérant par le juge d’instance de Çarșamba en application de l’article 150 de l’ancien code de procédure civile, pour trouble à l’audience, alors que le juge d’instance procédait à des constatations sur place ( keșif ) dans le cadre d’un litige portant sur un droit de passage. Le juge d’instance reprocha aux parties au litige (dont le requérant) de se quereller entre elles et d’avoir poursuivi leurs agissements malgré ses avertissements. Il prononça sur le champ la peine de prison disciplinaire de quatre jours (la peine maximale prévue par l’article 150 de l’ancien code de procédure civile) et ordonna leur incarcération immédiate avec l’assistance des gendarmes.

Le requérant affirme que le juge d’instance a agi de manière arbitraire et disproportionnée dans la mise en œuvre de l’article 150 de l’ancien code de procédure civile, et soutient que la détention qui a résulté de cette mise en application est illégale. Le requérant allègue à cet égard que ses objections n’ont pas été écoutées par le juge et il dénonce l’insuffisance des motifs avancés par le juge pour justifier sa détention. Il allègue enfin une atteinte à son droit de défense. Il y voit une violation de l’article 6 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, la privation de liberté subie par lui tombe-t-elle sous le coup des alinéas de cette disposition et a-t-elle été ordonnée « selon les voies légales » (voir, entre autres, Ilnseher c. Allemagne [GC], n os 10211/12 et 27505/14, §§ 126-141, 4 décembre 2018) ? 2. La cause du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi d’autres, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, §§ 42-63, CEDH 1999 ‑ II, et Zaicevs c. Lettonie , n o 65022/01, §§ 25-49, 31 juillet 2007) ? En particulier, le requérant a-t-il été informé, d’une manière détaillée, de la nature et de la cause de l’accusation portée contre lui et a-t-il disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, comme l’exige l’article 6 § 3 a) et b) de la Convention ?