DROVORUB v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA

Comunicat la 25 august 2020 Publicat la 14 septembrie 2020 SECȚIUNE Cererea nr. 33583/14 Valentina DROVORUB împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 30 aprilie 2014 OBIECTUL CAUZEI La 11 decembrie 2012, fiul reclamantului a fost arestat de către autoritățile din autoproclamată „Republica Moldovană de Transnistria” („MRT”). În timpul detenției, mama sa s-a plâns de maltraturile fiului său, în special de faptul că toba urechii sale a fost perforată, dar procurorul a respins plângerea ca nefondată. La 1 noiembrie 2013 fiul reclamantului a murit în închisoare. Cererea reclamantului de a obține copii ale autopsiei și a altor documente medicale a fost respinsă. Cererea se referă la presupusa încălcare a articolelor 2 și 3 din cauza asistenței medicale insuficiente acordate fiului reclamantului în timp ce este în detenție într-o închisoare „MRT”, urmată de moartea sa. De asemenea, se referă la calitatea anchetei, la condițiile presupuse inumane de detenție, precum și la remediile insuficiente în ceea ce privește plângerile reclamantului. Reclamantul plânge că autoritățile „MRT” care nu i-au oferit fiului ei asistență medicală adecvată în timpul detenției sale au dus la moartea sa, în încălcarea cerințelor art. 2 din Convenție. De asemenea, se plâng că ancheta privind moartea fiului ei a fost ineficientă și în încălcarea cerințelor procedurale ale aceleiași dispoziții. De asemenea, se plânge că detenția ilegală a fiului său a constituit un tratament contrar art. 3 din Convenție. În plus, detenția sa în condiții inumane a fost, de asemenea, încălcarea dispoziției menționate anterior. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul art. 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu eficace în ceea ce privește celelalte plângeri. În ceea ce privește admisibilitatea Reclamantul a intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazurile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII), Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012; și Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, CEDH 2016) din cauza circumstanțelor prezentului caz? În acest sens, ținând cont de faptul că până acum concluziile Marei Camere s-au bazat în general pe o lipsă de informații convingătoare și noi din partea guvernelor în cauză, Curtea invită din nou cele din urmă să răspundă la întrebarea dacă a existat vreo evoluție în urma perioadei examinate în cazul Mozer – după iulie 2010, care ar putea avea un efect asupra responsabilităților lor respective. În acest context, guvernele, în special guvernul Rusiei, sunt întrebate: să furnizeze Curtei orice informații tangibile și orice argument relevant care să poată stabili că, din iulie 2010, Rusia nu mai exercită un control eficace și/sau o influență decisivă asupra autorităților din Republica Moldova Transnistriei autoproclamată (MRT), să își exprime opinia – cu documente justificative și referindu-se în mod specific la normele care reglementează structura instanțelor și la organismul jurisprudenței existente – cu privire la întrebarea dacă, din acea dată, instanța „MRT”, inclusiv Curtea Constituțională înființată la 12 iunie 2002, poate fi considerată independentă și imparțială și considerată a fi făcută parte dintr-un sistem judiciar care funcționează pe o bază constituțională și juridică care reflectă o tradiție judiciară care respectă statul de drept. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea invită guvernele în cauză, în special Rusia, să utilizeze, după caz, canalele diplomatice și mijloacele disponibile pentru a le reuni informațiile necesare de la autoritățile judiciare transnistrene și să le comunice Curții. A existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în acest caz (a se vedea Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, §§ 133-186, 25 iunie 2019)? În special: (a) moartea fiului reclamantului a fost rezultatul unui tratament medical inadecvat în închisoare? (b) a existat o anchetă eficace privind moartea sa? Reclamantul poate să se plângă de încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește fiul ei (a se vedea Mozer, citat mai sus, §§§ 172-184)? Dacă da, faptele cazului dezvăluie o încălcare a acestei dispoziții? În special: (a) fiul reclamantului a fost reținut în condiții inumane de detenție? (b) a primit tratamentul medical necesar pentru starea sa? A existat o încălcare a articolului 13 în legătură cu articolele 2 și/sau 3 din Convenție (a se vedea Mozer, citat mai sus, §§ 202-218)?

Communicated on 25 August 2020

Published on 14 September 2020

SECOND SECTION

Application no. 33583/14

Valentina DROVORUB

against the Republic of Moldova and Russia

lodged on 30 April 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 11 December 2012 the applicant’s son was arrested by the authorities of the self-proclaimed “Moldovan Republic of Transnistria” (the “MRT”). During his detention his mother complained about her son’s ill-treatment, notably that his ear drum had been punctured, but the prosecutor rejected the complaint as unfounded. On 1 November 2013 the applicant’s son died in prison. The applicant’s request to obtain copies of the autopsy and other medical documents was rejected.

The application concerns the alleged breach of Articles 2 and 3 on account of the insufficient medical assistance provided to the applicant’s son while in detention in a “MRT” prison, followed by his death. It also concerns the quality of the investigation, the allegedly inhuman conditions of detention, as well as the insufficient remedies in respect of the applicant’s grievances.

The applicant complains that the “MRT” authorities’ failure to offer her son adequate medical assistance during his detention resulted in his death, in breach of the requirements of Article 2 of the Convention. She also complains that the investigation into her son’s death was inefficient and in breach of the procedural requirement of the same provision.

She also complains that her son’s unlawful detention constituted treatment contrary to Article 3 of the Convention. Moreover, his detention in inhuman conditions was also in breach of the aforementioned provision.

The applicant finally complains under Article 13 of the Convention that she did not have any effective remedy in respect of her other complaints.

QUESTIONS TO THE PARTIES

As to the admissibility

1.

Did the applicant come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of

Ilașcu and Others v. Moldova and Russia

[GC], (no. 48787/99, ECHR 2004-VII),

Catan and Others v. Moldova and Russia

[GC] (nos. 43370/04, 8252/05 and

18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012; and

Mozer v. the Republic of Moldova and Russia

[GC], no. 11138/10, ECHR 2016) on account of the circumstances of the present case?

In that connection, bearing in mind that up until now the Grand Chamber’s conclusions have generally been based on a lack of convincing and new information from the Governments concerned, the Court again invites the latter to reply to the question whether there has been any development following the period under consideration in the case of

Mozer

– that is, after July 2010 – which might have an effect on their respective responsibilities. In this context, the Governments, in particular the Government of Russia, are asked:

a)

to provide the Court with any tangible information and any relevant argument capable of establishing that, since July 2010, Russia has no longer been exercising effective control and/or decisive influence over the authorities of the self-proclaimed Moldavian Republic of Transdniestria (the “MRT”),

b)

to express their opinion – with supporting documents and referring specifically to the rules governing the courts’ structure and to the existing body of case-law – on the question whether, since that date, the “MRT” courts, including the Constitutional Court set up on 12 June 2002, can be regarded as independent and impartial and deemed to have become part of a judicial system operating on a constitutional and legal basis reflecting a judicial tradition that conforms to the Convention and respects the rule of law. In order to answer this question, the Court invites the Governments concerned, particularly Russia, to use, as appropriate, the diplomatic channels and means available to them for the purposes of gathering the required information from the Transdniestrian judicial authorities and to communicate it to the Court.

As to the merits

2.

Has there been a violation of Article 2 of the Convention in the present case (see

Virgiliu Tănase v. Romania

[GC], no. 41720/13, §§

133-186, 25 June 2019)? In particular:

(a) was the applicant’s son’s death the result of inadequate medical treatment in prison?

(b) has there been an effective investigation into his death?

3.

Can the applicant complain of a violation of Article 3 of the Convention in respect of her son (see

Mozer

, cited above, §§ 172-184)? If so, do the facts of the case reveal a breach of that provision? In particular:

(a) was the applicant’s son held in inhuman conditions of detention?

(b) was he given the medical treatment necessary for his condition?

4.

Has there been a violation of Article 13 taken in conjunction with Articles 2 and/or 3 of the Convention (see Mozer, cited above, §§ 202-218)?