DROVORUB v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DROVORUB v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 25 august 2020 Publicat la 14 septembrie 2020 SECȚIUNE Cererea nr. 33583/14 Valentina DROVORUB împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 30 aprilie 2014 OBIECTUL CAUZEI La 11 decembrie 2012, fiul reclamantului a fost arestat de către autoritățile din autoproclamată „Republica Moldovană de Transnistria” („MRT”). În timpul detenției, mama sa s-a plâns de maltraturile fiului său, în special de faptul că toba urechii sale a fost perforată, dar procurorul a respins plângerea ca nefondată. La 1 noiembrie 2013 fiul reclamantului a murit în închisoare. Cererea reclamantului de a obține copii ale autopsiei și a altor documente medicale a fost respinsă. Cererea se referă la presupusa încălcare a articolelor 2 și 3 din cauza asistenței medicale insuficiente acordate fiului reclamantului în timp ce este în detenție într-o închisoare „MRT”, urmată de moartea sa. De asemenea, se referă la calitatea anchetei, la condițiile presupuse inumane de detenție, precum și la remediile insuficiente în ceea ce privește plângerile reclamantului. Reclamantul plânge că autoritățile „MRT” care nu i-au oferit fiului ei asistență medicală adecvată în timpul detenției sale au dus la moartea sa, în încălcarea cerințelor art. 2 din Convenție. De asemenea, se plâng că ancheta privind moartea fiului ei a fost ineficientă și în încălcarea cerințelor procedurale ale aceleiași dispoziții. De asemenea, se plânge că detenția ilegală a fiului său a constituit un tratament contrar art. 3 din Convenție. În plus, detenția sa în condiții inumane a fost, de asemenea, încălcarea dispoziției menționate anterior. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul art. 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu eficace în ceea ce privește celelalte plângeri. În ceea ce privește admisibilitatea Reclamantul a intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazurile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII), Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012; și Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, CEDH 2016) din cauza circumstanțelor prezentului caz? În acest sens, ținând cont de faptul că până acum concluziile Marei Camere s-au bazat în general pe o lipsă de informații convingătoare și noi din partea guvernelor în cauză, Curtea invită din nou cele din urmă să răspundă la întrebarea dacă a existat vreo evoluție în urma perioadei examinate în cazul Mozer – după iulie 2010, care ar putea avea un efect asupra responsabilităților lor respective. În acest context, guvernele, în special guvernul Rusiei, sunt întrebate: să furnizeze Curtei orice informații tangibile și orice argument relevant care să poată stabili că, din iulie 2010, Rusia nu mai exercită un control eficace și/sau o influență decisivă asupra autorităților din Republica Moldova Transnistriei autoproclamată (MRT), să își exprime opinia – cu documente justificative și referindu-se în mod specific la normele care reglementează structura instanțelor și la organismul jurisprudenței existente – cu privire la întrebarea dacă, din acea dată, instanța „MRT”, inclusiv Curtea Constituțională înființată la 12 iunie 2002, poate fi considerată independentă și imparțială și considerată a fi făcută parte dintr-un sistem judiciar care funcționează pe o bază constituțională și juridică care reflectă o tradiție judiciară care respectă statul de drept. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea invită guvernele în cauză, în special Rusia, să utilizeze, după caz, canalele diplomatice și mijloacele disponibile pentru a le reuni informațiile necesare de la autoritățile judiciare transnistrene și să le comunice Curții. A existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în acest caz (a se vedea Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, §§ 133-186, 25 iunie 2019)? În special: (a) moartea fiului reclamantului a fost rezultatul unui tratament medical inadecvat în închisoare? (b) a existat o anchetă eficace privind moartea sa? Reclamantul poate să se plângă de încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește fiul ei (a se vedea Mozer, citat mai sus, §§§ 172-184)? Dacă da, faptele cazului dezvăluie o încălcare a acestei dispoziții? În special: (a) fiul reclamantului a fost reținut în condiții inumane de detenție? (b) a primit tratamentul medical necesar pentru starea sa? A existat o încălcare a articolului 13 în legătură cu articolele 2 și/sau 3 din Convenție (a se vedea Mozer, citat mai sus, §§ 202-218)?