Comunicat la 27 august 2020 Publicat la 14 septembrie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere n 47080/14 ROCA BULGARIA AD împotriva Bulgariei introdusă la 20 iunie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Societatea reclamantă, Roca Bulgaria AD, este o societate anonimă de drept bulgar cu sediul social în Kaspichan. Ea este reprezentată în fața Curții de către D. Dobrev, avocat care exercită activități în Sofia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Roca Bulgaria AD este o societate specializată în producția și comercializarea de echipamente sanitare. La 29 august 2012, un inspector vamal din Varna va elibera o constatare privind încălcarea legislației vamale împotriva societății reclamante și i se reproșa că nu a declarat codul TARIC corect (Tarif integrat al Uniunii Europene) într-o declarație vamală supusă la data importului de 1 220 de bare de duș cu suport din China. Daunele, constând în taxe vamale și TVA neachitate, au fost estimate la 757,70 levs bulgare (BGN La 27 decembrie 2012, directorul vamal de la Varna a impus societății reclamante o amendă egală cu o sută la sută din taxele vamale și TVA neachitate în acest sens, și anume 757,70 BGN, și a ordonat confiscarea mărfurilor în cauză, a căror valoare vamală a fost estimată la 14 684,34 BGN (echivalent cu 7 507,98 EUR). Societatea reclamantă a contestat sancțiunea impusă în fața Tribunalului Districtual Devnya. În timpul procedurii, reprezentantul său a susținut că codul TARIC declarat pentru articolele importate era corect. Prin hotărârea din 18 iulie 2013, tribunalul de district a acordat societății reclamante câștig de cauză și a anulat actul de impunere a unei sancțiuni emis de directorul vamal Varna. Pe baza dovezilor colectate, Tribunalul de District consideră că reprezentantul vamal al societății reclamante declarase codul TARIC corect. În special, articolul care se referea la caracterul esențial al produsului în cauză era bara de duș metalică, iar codul stabilit de importator pe această bază era codul care trebuia aplicat pentru clasificarea tarifară a produsului. În fața Tribunalului Administrativ, reprezentantul societății reclamante susținea că concluziile instanței inferioare erau justificate, printr-o hotărâre din 21 decembrie 2013, Tribunalul Administrativ a infirmat decizia Tribunalului de District și a confirmat decizia directorului vamal din Varna. După ce a luat în considerare funcția și compoziția produsului importat, instanța administrativă consideră că materia care îi conferă caracterul său esențial nu era metalul care conținea bara de duș, ci plasticul care conținea dispozitivele de fixare pe perete și suportul pentru mărul de duș. Prin urmare, codul tarifar aplicabil a fost cel stabilit de către administrația la sfârșitul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor vamale și nu cel declarat inițial de reprezentantul vamal al societății reclamante. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, instituie o Nomenclatură combinată a mărfurilor care îndeplinește atât cerințele Tarifului Vamal Comun, cât și ale statisticilor privind comerțul exterior ale Comunității. În temeiul articolului 2 din același regulament, pe baza Nomenclaturii combinate, Comisia stabilește un tarif integrat al Comunităților Europene, denumit În practică, fiecărei mărfuri importate pe teritoriul vamal al Uniunii i se atribuie un cod de zece cifre (cod TARIC) în declarația vamală de import, care stabilește, printre altele, taxele vamale care trebuie plătite de importator. În conformitate cu regula 3 (b) a regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, în cazul în care mărfurile compuse din materiale diferite sau constituite din articole diferite par să fie clasificate la două sau mai multe poziții, clasificarea s.o.p. după materialul sau articolul care le conferă caracterul lor esențial atunci când este posibil să se efectueze această determinare. În temeiul articolului 234 (1) și (2) din Legea vamală, în versiunea sa în vigoare la momentul respectiv, neachitarea tuturor taxelor vamale datorate se pedepsește cu o amendă administrativă care poate varia de la 100 la 2% din suma neplătită. Mărfurile în cauză sunt confiscate în beneficiul statului (art. 233 alineatul (4) din aceeași lege, în versiunea sa în vigoare la data faptelor). GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă se plânge de confiscarea mărfurilor sale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcat dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. În special, această interferență a impus societății reclamante o sarcină excesivă (a se vedea Hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia, [GC], n 22774/93, CEDH 1999-V, 28.7.1999, § 59)
Communiquée le 27 août 2020
Publié le 14 septembre 2020
Requête n
o
47080/14
contre la Bulgarie
introduite le 20 juin 2014
La société requérante, Roca Bulgaria AD, est une société anonyme de droit bulgare ayant son siège social à Kaspichan. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la partie requérante, peuvent se résumer comme suit.
Roca Bulgaria AD est une société spécialisée dans la production et la commercialisation d’équipements sanitaires.
Le 29 août 2012, un inspecteur de la douane à Varna délivra un constat d’infraction douanière à l’encontre de la société requérante. Il lui était reproché de n’avoir pas déclaré le bon code TARIC (Tarif intégré de l’Union européenne) dans une déclaration douanière soumise à l’occasion de l’importation de 1
220 barres de douche avec support en provenance de la Chine. Le dommage, consistant en droits de douane et TVA non acquittés, fut estimé à 757,70 levs bulgares (BGN – l’équivalent d’environ 387,40 euros).
Le 27 décembre 2012, le directeur de la douane à Varna imposa à la société requérante une amende égale à cent pourcent des droits de douanes et TVA non acquittés en l’occurrence, à savoir 757,70 BGN, et ordonna la confiscation de la marchandise en cause, dont la valeur douanière fut estimée à 14
684,34 BGN (l’équivalent de 7
507,98 euros).
La société requérante contesta la sanction imposée devant le tribunal de district de Devnya. Pendant la procédure, son représentant soutenait que le code TARIC déclaré pour les articles importés était correct.
Par un jugement du 18 juillet 2013, le tribunal de district donna gain de cause à la société requérante et annula l’acte d’imposition de sanction délivré par le directeur de la douane à Varna. Sur la base des preuves recueillies, le tribunal de district estima que le représentant en douane de la société requérante avait déclaré le bon code TARIC.
En particulier, l’article qui conférait le caractère essentiel au produit en question était la barre de douche en métal, et le code déterminé par l’importateur sur cette base était le code qui devait être appliqué pour le classement tarifaire du produit.
La douane interjeta appel devant le tribunal administratif de Varna.
Devant le tribunal administratif, le représentant de la société requérante soutenait que les conclusions du tribunal inférieur étaient justifiées.
Par un arrêt du 21 décembre 2013, le tribunal administratif infirma la décision du tribunal de district et confirma la décision du directeur de la douane à Varna. Après avoir pris en compte la fonction et la composition du produit importé, le tribunal administratif estima que la matière qui lui conférait son caractère essentiel n’était pas le métal qui composait la barre de douche, mais le plastique qui composait les fixations murales et le support pour le pommeau de douche. Par conséquent, le bon code tarifaire applicable était celui déterminé par l’administration à l’issue de la procédure de constat d’infraction douanière et non pas celui initialement déclaré par le représentant en douane de la société requérante.
L’arrêt du tribunal administratif n’était pas susceptible de recours.
Le droit européen et interne pertinent
L’article premier du règlement (CEE) n
o
2658/87 du Conseil relatif à la nomenclature tarifaire et statistique et au tarif douanier commun, instaure une nomenclature combinée des marchandises qui remplit à la fois les exigences du tarif douanier commun et des statistiques du commerce extérieur de la Communauté. En vertu de l’article 2 du même règlement, sur la base de la nomenclature combinée, la Commission établit un tarif intégré des Communautés européennes, dénommé «
TARIC
».
En pratique, chaque marchandise importée sur le territoire douanier du l’Union se voit attribuer un code à dix chiffre (le code TARIC) dans la déclaration douanière d’importation, qui détermine, entre autres, les droits de douane qui doivent être acquittés par l’importateur.
En vertu de la règle 3 b) des règles générales pour l’interprétation de la nomenclature combinée, lorsque des marchandises composées de matières différentes ou constituées par l’assemblage d’articles différents paraissent devoir être classées sous deux ou plusieurs positions, le classement s’opère d’après la matière ou l’article qui leur confère leur caractère essentiel lorsqu’il est possible d’opérer cette détermination.
En vertu de l’article 234 (1) et (2) de la loi sur les douanes, dans sa version en vigueur à l’époque des faits, le non-acquittement de la totalité des droits de douane dus est puni par une amende administrative pouvant aller de cent à deux cent pourcent de la somme impayée. Les marchandises en cause sont confisquées au profit de l’État (article 233 (4) de la même loi, dans sa version en vigueur à l’époque des faits).
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, la société requérante se plaint de la confiscation de sa marchandise.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
?
2.
Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes
?
3.
En particulier, cette ingérence a-t-elle imposé à la société requérante une charge excessive (voir l’arrêt
Immobiliare Saffi c. Italie
, [GC], n
o
?