Pour Hayavi Zadeh împotriva Elveției

Comunicat la 28 august 2020 Publicat la 14 septembrie 2020 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 69503/17 Manhand pentru HAYAVI ZADEH împotriva Elveției introdusă la 18 septembrie 2017 CU PRIVIRE LA LEFFARE Cererea se referă la o măsură instituțională ordonată după ce reclamantul și-a ispășit pedeapsa privativă de libertate. La 23 ianuarie 2015, tribunalul cantonal din Lucerna l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă privativă de libertate de trei ani (sub deducerea a 696 de zile de detenție provizorie și de detenție din motive de securitate) și la o amendă de 2 000 de franci elvețieni. El a suspendat executarea pedepsei privative de libertate în beneficiul unei măsuri aplicabile tinerilor adulți. La 8 februarie 2016, această măsură a fost anulată în lipsa unei unități adecvate și deoarece reclamantul a refuzat să participe la măsura ordonată.

Autoritățile de executare au solicitat procurorului să solicite de la instanța cantonală o măsură terapeutică instituțională. La 20 mai 2016, reclamantul a fost eliberat în libertate sub supravegherea serviciului de eliberare condiționată. La 30 octombrie 2016, departamentul de eliberare condiționată a informat tribunalul cantonal că colaborarea cu reclamantul a fost insuficientă și că a început din nou să consume cocaină. La 31 octombrie 2016, tribunalul cantonal a dispus, pe baza unei expertize psihiatrice, o măsură terapeutică instituțională în sensul articolului 59 CP. În aceeași zi, reclamantul a fost reținut din motive de securitate.

În ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (1) din convenție, legătura cauzală dintre condamnarea inițială și măsura terapeutică instituțională a fost ruptă în speță (a se vedea Kadusic c. Elveția, n 43977/13, 9 ianuarie 2018) A avut loc o încălcare a articolului 7 din Convenție A avut loc o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 7

Communiquée le 28 août 2020 Publié le 14 septembre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 69503/17 Mahand POUR HAYAVI ZADEH contre la Suisse introduite le 18 septembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une mesure thérapeutique institutionnelle ordonnée après que le requérant eut purgé sa peine privative de liberté. Le 23 janvier 2015, le tribunal cantonal du canton de Lucerne condamna le requérant à une peine privative de liberté de trois ans (sous déduction de 696 jours de détention provisoire et de détention pour des motifs de sûreté) et à une amende de 2 000 francs suisses. Il suspendit l’exécution de la peine privative de liberté au profit d’une mesure applicable aux jeunes adultes. Le 8 février 2016, cette mesure fut levée en l’absence d’un établissement approprié et parce que le requérant refusa de participer à la mesure ordonnée. Les autorités d’exécution recommandèrent au ministère public de demander auprès du tribunal cantonal l’ordonnance d’une mesure thérapeutique institutionnelle.

Le 20 mai 2016, le requérant fut remis en liberté sous surveillance du service de probation. Le 30 octobre 2016, le service de probation informa le tribunal cantonal que la collaboration avec le requérant fut insuffisante et qu’il recommença à consommer de la cocaïne. Le 31 octobre 2016, le tribunal cantonal ordonna sur la base d’une expertise psychiatrique une mesure thérapeutique institutionnelle au sens de l’article 59 CP. Le même jour, le requérant fut détenu pour des motifs de sûreté.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. En ce qui concerne la violation alléguée de l’article 5 § 1 de la Convention, le lien causal entre la condamnation initiale et la mesure thérapeutique institutionnelle est-il rompu en l’espèce (voir Kadusic c. Suisse, n o 43977/13, 9 janvier 2018) ? 2. Y a-t-il eu violation de l’article 7 de la Convention ? 3. Y a-t-il eu violation de l’article 4 du Protocole no 7 ?