MEHENNI (ADDA) v. SWITZERLAND

Publicat la 28 februarie 2022 SECȚIUNE TERZĂ Cererea nr. 40516/19 Belkacem (Djemal) MEHENNI (ADDA) împotriva Elveției depusă la 23 iulie 2019 comunicată la 10 februarie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția preventivă ulterioare ( nachträgliche Verwahrung ) a reclamantului în temeiul articolelor 65 § 2 și 64 din Codul penal. Curtea penală din Lausanne a ordonat o astfel de detenție după ce reclamantul și-a îndeplinit condamnarea de șapte ani de închisoare după condamnarea sa, în 2011, de tentativă de crimă și agresiune agravată. Curtea federală, prin hotărâre din 11 martie 2019, a respins apelul reclamantului. În prezentarea reclamantului, detenția preventivă ulterioară a încălcat dreptul la libertate în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție și dreptul său de a nu fi pedepsit de două ori în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

În special, având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea, în special, W.A. c. Elveția, nr. 38958/16, §§ 32 et seq. , 2 noiembrie 2021 și cazurile citate în acest articol), a existat o legătură cauzală suficientă între condamnarea reclamantului și detenția sa preventivă ulterioară, în sensul articolului 5 § 1 litera (a)? A fost ruptă această conexiune cauzală pe măsură ce reclamantul a fost privat de mijloacele necesare, cum ar fi o terapie adecvată, pentru a demonstra că nu mai este periculos (în acest sens, comparație, în acest sens, Klinkenbuß c. Germania , nr. 53157/11 , § 47, 25 februarie 2016 și cazurile citate în acest articol)?

(b) În sensul articolului 5 § 1, deținerea reclamantului a fost „legală” și a ordonat „în conformitate cu o procedură stabilită de lege”, având în vedere faptul că Oficiul public a solicitat, iar instanța internă a ordonat această detenție în temeiul articolelor 65 § 2 și 64 din Codul Penal, după ce reclamantul a îndeplinit pe deplin mandatul de închisoare impus după condamnarea sa în 2011? În special, având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea, printre altele, Mooren c. Germania [GC], nr. 11364/03, § 76, 9 iulie 2009 și cazurile citate în acest articol), legislația națională a fost suficient de precisă și previzibilă în aplicarea sa, pentru a evita toate riscurile de arbitrare, astfel încât să fie compatibile cu statul de drept?

Reclamantul a fost pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, în conformitate cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7? În cazul în care, având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea, în special, W.A. c. Elveția) , citat mai sus, §§ 65 et suiv. și cazurile citate în acest articol), se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 în sensul că a existat o „reapertura” a cazului „în conformitate cu legea și procedura penală a statului în cauză”?

Published on 28 February 2022

THIRD SECTION

Application no. 40516/19 Belkacem (Djemal) MEHENNI (ADDA) against Switzerland lodged on 23 July 2019 communicated on 10 February 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the subsequent preventive detention ( nachträgliche Verwahrung ) of the applicant under Articles 65 § 2 and 64 of the Criminal Code. The Public Prosecution Office applied for, and the Lausanne Criminal Court ordered such detention after the applicant had served his sentence of seven years’ imprisonment following his conviction, in 2011, of attempted murder and aggravated assault. The Federal Court, by a judgment of 11 March 2019, dismissed the applicant’s appeal. In the applicant’s submission, his subsequent preventive detention breached his right to liberty under Article 5 § 1 of the Convention and his right not to be punished twice under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? (a) Did the applicant’s subsequent preventive detention fall within any of the sub-paragraphs (a) to (f) of Article 5 § 1? In particular, having regard to the Court’s case-law (see notably W.A. v. Switzerland , no. 38958/16, §§ 32 et seq. , 2 November 2021, and the cases cited therein), was there a sufficient causal connection between the applicant’s conviction and his subsequent preventive detention, for the purposes of Article 5 § 1 (a)? Was that causal connection broken as the applicant was deprived of the necessary means, such as a suitable therapy, to demonstrate that he was no longer dangerous (compare, in this regard, Klinkenbuß v. Germany , no. 53157/11, § 47, 25 February 2016, and the cases cited therein)?

(b) Was the applicant’s detention “lawful” and ordered “in accordance with a procedure prescribed by law”, for the purposes of Article 5 § 1, in view of the fact that the Public Prosecution Office applied for, and the domestic courts ordered such detention under Articles 65 § 2 and 64 of the Criminal Code after the applicant had fully served his term of imprisonment imposed following his conviction in 2011? In particular, having regard to the Court’s case-law (see, inter alia , Mooren v. Germany [GC], no. 11364/03, § 76, 9 July 2009 and the cases cited therein), was the national law sufficiently precise and foreseeable in its application, in order to avoid all risk of arbitrariness, so as to be compatible with the rule of law?

2. Has the applicant, by the order for his subsequent preventive detention given after he had fully served the sentence imposed following his conviction in 2011, been punished twice for the same offence in the territory of the respondent State, as prohibited by Article 4 § 1 of Protocol No. 7? If so, did the proceedings, having regard to the Court’s case-law (see, in particular, W.A. v. Switzerland , cited above, §§ 65 et seq. and the cases cited therein), fall within the exceptions envisaged by Article 4 § 2 of Protocol No. 7 in that there had been a “reopening” of the case “in accordance with the law and penal procedure of the State concerned”?