U.B. c. SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
U.B. c. SUISSE (CtEDO, 2026)
Publicat pe 2 februarie 2026 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURI n 24335/20 U.B. împotriva Elveției introdusă la 5 iunie 2020 comunicată la 13 ianuarie 2026 Cererea se referă la ridicarea măsurii terapeutice instituționale (art. 59 din Codul penal elvețian), la pronunțarea de internare (art. 64 din Codul penal elvețian), precum și la cererea de despăgubire din cauza lipsei unui titlu de detenție valabil. Reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 11 ani și 8 luni, a căror executare a fost suspendată în favoarea unei măsuri terapeutice instituționale (Decizia Tribunalului cantonal al cantonului Valais din 20 septembrie 2012). La 19 septembrie 2017, durata de cinci ani a măsurii terapeutice instituționale a fost atinsă. De la 20 septembrie 2017 la 18 ianuarie 2018, reclamantul a fost deținut fără titlu de detenție valabil. La 8 mai 2018, măsura terapeutică instituțională a fost eliminată deoarece a fost considerată lipsită de perspectivă și a fost pronunțată o procedură internă. Pe parcursul procedurii interne, reclamantul și-a exprimat aprecierea pentru art. 5 § 1 din Convenție, susținând că legătura de cauzalitate dintre condamnarea sa inițială din 2012 și internarea pronunțată în 2018 lipsea, hotărârea de vinovăție pronunțată în 2012 nu prevede decât executarea unei pedepse privative de libertate limitată în timp, precum și o măsură terapeutică instituțională. 7, considerând că a fost sancționat penal de două ori din cauza ridicării măsurii terapeutice instituționale și a declarației de internare. În cele din urmă, se referă la art. 5 alin. (5) din Convenție, declarând că nu există nicio reparație pentru detenția sa ilegală între 20 septembrie 2017 și 18 ianuarie 2018, recunoscută de instanțele interne. Hotărârea definitivă a Tribunalului Federal împotriva căreia se face referire la litera (a) - (f) de la art. 5 alineatul (1) din Convenție În acest sens și având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea în special W.A. c. Elveția, nr. 38958/16, § 45, 2 noiembrie 2021, Mehenni (Adda) c. Elveția , n 40551/19, § 20, 9 aprilie 2024 (comitet), Hayavi Zadeh c. Elveția , n 69503/17 , § 17, 6 noiembrie 2025 (comitet)), legătura de cauzalitate dintre condamnarea inițială a reclamantului și pronunțarea hotărârii de internare, care a avut loc după perioada de detenție ilegală și detenția din motive de securitate, a fost suficientă în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din convenție? Reclamantul poate solicita o despăgubire, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Convenția privind deținerea ilegală, în lipsa unui titlu de detenție valabil, între 20 septembrie 2017 și 18 ianuarie 2018 (a se vedea Spordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 180, CEDH 2006-V, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 115, CEDH 2010 și Nada c. Elveția [GC], n 10593/08, § 128, CEDH 2012) A existat o încălcare a principiului ne bis in idem garantat prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție