GARCIA Y RODRIGUEZ c. FRANCE

Comunicat la 31 august 2020 Publicat la 21 septembrie 2020 CINQUES SECȚIUNEA N 31051/16 André GARCIA Y RODRIGUEZ împotriva Franței introdusă la 27 mai 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, André Garcia Y Rodriguez, este un resortisant francez născut în 1926 și rezident la Paris. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Rocheteau, avocat care desfășoară la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 8 septembrie 2011, în cadrul unei proceduri care vizează șapte persoane, reclamantul a fost trimis la tribunal pentru recidivă legală. Conștient reciclat diverse obiecte, inclusiv bijuterii, monede de aur și dinți de aur quel știa să provină din zboruri (acesta din 1 ianuarie 2006 până la 18 ianuarie 2008) și bijuterii și articole de marochinărie provenite din infracțiuni comise împotriva victimelor neidentificate (acest lucru din 1 ianuarie 2008) ianuarie 2005 - 18 ianuarie 2008), iar acest lucru a fost recidivat legal pentru că a fost condamnat definitiv la 29 iunie 2006 de către instanța de judecată din Viena pentru fapte similare. Hotărârea Tribunalului de Justiție din Albertville din 16 iulie 2012 Prin hotărârea din 16 iulie 2012, tribunalul corecțional din Albertville l-a relocat pe reclamant dintr-o parte a faptelor care i-au fost reproșate, dar l-a declarat vinovat de recidivă a bunurilor provenite dintr-un zbor recidivat desfășurat între 1 ianuarie 2006 și 18 ianuarie 2008 la Paris. Tribunalul (...) depărtează excepția de nulitate ridicată de (reclamantul) Relaxează-l [reclamantul] pentru faptele de recuperare a bunurilor provenite dintr-un zbor recidivat comis între 1 ianuarie 2005 [și] 18 ianuarie 2008 la Paris și având în vedere articolele 132-8 132-19-1 din Codul penal Declare [reclamantul] vinovat de recidivă a bunurilor provenite dintr-un zbor recidivat comis la 1 ianuarie 2008 ianuarie 2006 până la 18 ianuarie 2008 și având în vedere articolele 132-8-132-19-1 din Codul penal Condamnă [reclamantul] la o închisoare de trei ani de închisoare delincventă Pronunțare împotriva [reclamantului] la interdicția de a exercita orice activitate de gestionare, precum și activitatea în cadrul căreia a fost săvârșită încălcarea pentru o perioadă de cinci ani Confiscă [reclamantul] confiscarea obiectelor confiscate și plasate sub sigilare. La 18 iulie 2012, reclamantul a făcut apel la această hotărâre, la aceeași dată, procurorul Republicii Interjet a făcut apel la toți inculpații, inclusiv la reclamant. Doi dintre coinculpați au răspuns, de asemenea, la apel, la 26 iulie 2012, și la 10 decembrie 2013. Prin faxuri din 16 august 2012 și 14 decembrie 2012 adresate grefei penale a instanței și printr-o scrisoare recomandată din 21 iunie 2013 adresată președintelui Camerei de Apeluri Corecționale a Tribunalului din Chaméry, avocatul reclamantului a solicitat o copie a hotărârii din 16 iulie 2012. În scrisoarea sa din 21 iunie 2013, avocatul reclamantului a subliniat că clientul său nu avea încă cunoștință de motivele condamnării sale. 53640/00, 24 iulie 2007), el a afirmat că lipsa de comunicare a acestora constituie o încălcare a articolului 6 din Convenție, în cazul în care reclamantul a fost privat de posibilitatea de a beneficia de dispozițiile articolului 500-1 din Codul de procedură penală, care prevede caducitatea apelurilor incidente, inclusiv a celor ale Ministerului de Stat, în cazul în care acțiunea principală a fost retrasă în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii. Hotărârea Curții din 16 iulie 2012 a fost trimisă avocatului reclamantului la 11 octombrie 2013. În concluzii în scopul anulării depuse la 26 februarie 2014, reclamantul a ridicat, printre altele, nulitatea hotărârii din 16 iulie 2012 ca urmare a notificării sale tardive. El invoca art. 6 din convenție și retrimite la Hotărârea Baucher menționată anterior. Curtea din Chambery și-a prezentat hotărârea la 12 martie 2014. (...) pârâtul susține că a avut cunoștință de motivarea hotărârii de condamnare că la mai multe luni de la pronunțarea sa, astfel încât a rămas în domeniul de competență al motivelor condamnării sale, că această încălcare vădită a articolului 6 din convenție (...) lai privat de posibilitatea de a beneficia de dispozițiile prevăzute la art. 500-1 din Codul de procedură penală. Mai precis, pentru a justifica existența unui prejudiciu, el a susținut că: având în vedere faptul că în prezent apel și n a obținut minutul judecății decât la câteva luni după pronunțarea sa, el a reușit să invoce în beneficiul său dispozițiile articolului 500-1 din Codul de procedură penală La art. 485 din Codul de procedură penală, președintele sau unul dintre judecători solicită ca judecata să fie citită de către președinte sau de către unul dintre judecători, dar precizează că această lectură poate fi limitată la dispozitiv. Pe de altă parte, art. 486 din Codul de procedură penală prevede că minutul hotărârii trebuie depus la grefa instanței în termen de cel mult două zile de la pronunțarea hotărârii și că această mențiune trebuie introdusă în registrul special ținut la grefa în acest scop. Cu toate acestea, formalitățile prevăzute de articolul menționat anterior nu sunt doar de nulitate, iar depunerea cu întârziere a cronometrului unei hotărâri nu poate, prin urmare, să ducă la nulitatea acestuia în cazul în care pârâtul a suferit nici un prejudiciu. Acest motiv va fi, în consecință, respins. Pe fond, instanța de apel a infirmat judecata pronunțată cu privire la reclamant și l-a declarat vinovat de toate faptele care i-au fost reproșate. Ea a infirmat, de asemenea, pedeapsa cu închisoarea a reclamantului din cauza vârstei sale avansate și a sănătății sale deficitare și a înlocuit o pedeapsă cu moartea de 100 de ani. În cele din urmă, aceasta a pronunțat confiscarea tuturor obiectelor și bijuteriilor confiscate și care nu erau incluse în cartea de poliție. La hotărârea Curții de Casație din 1 decembrie 2015, reclamantul s-a ocupat de casare și a invocat în special art. 6 alin. (1) din Convenție, deoarece textul hotărârii de primă instanță i-a fost emis la numai 15 luni de la pronunțarea acesteia. Avocatul general a explicat următoarele în concluziile sale: (...) recursul a făcut la Tribunalul de a respinge, cu încălcarea normelor privind procesul echitabil și a articolului 486 din Codul de procedură penală, nulitatea hotărârii în cauză, în timp ce : faptul că judecata i-a fost predată într-un termen în mod vădit nejustificat caracterizează un prejudiciu care rezultă din necunoașterea cerințelor procesului echitabil ; Punerea la dispoziție a minutului în instanță după expirarea termenului menționat la art. 500-1 din Codul de procedură penală la Astfel cum s-a arătat în decizia de inițiere a procedurii, Curtea de Casație a statuat că necunoașterea acestui termen de către instanța represivă nu face obiectul niciunei sancțiuni din cauza vinovăției persoanei acuzate de a putea justifica un prejudiciu concret cauzat de această întârziere (...) Răspunsul care trebuie dat acestui motiv trebuie să fie inclus în Hotărârea Baucher c. Franța pronunțată de Curte (...) la 24 iulie 2007 (solicitarea n 53640/00) care a considerat, în special, la viza de la art. 6, că 48. ... Curtea constată, pe lângă reclamant, că, la momentul faptelor, posibilitatea de a executa un apel pur cu caracter executoriu nu a fost lipsită de consecințe pentru acesta, deoarece acest lucru a fost pus în aplicare la cererea instanței publice, fără ca propria sa dezistare ulterioară să pună capăt instanței, așa cum se întâmplă astăzi în temeiul articolului 500-1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, o astfel de chemare asigurătorie îl expunea pe reclamant la eventuala agravare a pedepsei sale prin intermediul instanței de apel, fără ca acesta să fi reușit în prealabil să își măsoare șansele de succes. 49. În consecință, Curtea consideră că, în speță, singura lectură în instanța de judecată înainte de expirarea termenului de recurs a adus atingere dreptului la apărare al reclamantului. Această decizie a judecătorilor de la Strasbourg trebuie să fie transpusă integral în cazul particular, deoarece, în cazul în care reclamantul beneficiază de dispozițiile articolului 500-1 din Codul de procedură penală, acesta nu a putut să facă uz de aceasta în măsura în care hotărârea a fost pusă la dispoziția sa după expirarea termenului de retragere a apelului pârâtului care a dus automat la caducerea apelului incident al procurorului public. Și dacă ar fi fost atunci și totuși dezlistat, el și-ar fi exprimat insecuritatea pur și simplu capacitatea de dezistare a Parchetului. În cele din urmă, așa cum este expus la raport, (...) anularea sentinței ar fi trebuit să conducă cu siguranță instanța [de apel] la evocare și la judecare, dar fără a se dovedi totuși că instanța ar fi înrăutățit, în această configurație, situația reclamantului. Cu toate acestea, știm în cazul special că hotărârea atacată a agravat într-adevăr situația reclamantului în recurs, declarându-l pe deplin vinovat de toate faptele vizate de prevenire, în timp ce hotărârea îi acordase o rejudecare parțială pe care l-ar fi putut încerca să o păstreze, chiar și în ceea ce privește acțiunea civilă, dacă ar fi avut cunoștință de hotărârea instanței în termenul de apel și în termenul de retragere a articolului 500-1 din CPP. Se pare că, în cazul particular, există o încălcare a dreptului la apărare și a procesului echitabil, contrar motivării hotărârii atacate, potrivit căreia, în cazul în care pârâtul a suferit niciun prejudiciu, depunerea cu întârziere a unui minut a unei hotărâri judecătorești nu poate duce la nulitatea acestuia. Prin urmare, în pofida problemelor recurente ale anumitor instanțe și având în vedere timpul evident anormal în care a fost pusă la dispoziție hotărârea, la ruperea hotărârii atacate asupra acestui motiv care ni se pare că a încălcat în mod clar dispozițiile menționate în acest motiv. Notificare de Casație (...) Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 1 decembrie 2001. În decembrie 2015, Comisia a examinat, printre altele, următoarele aspecte: (...) reclamantul nu poate să-și facă o declarație cu privire la faptul că hotărârea, al cărei minut nu a fost depus la grefa instanței, după expirarea termenului prevăzut la art. 500-1 din Codul de procedură penală, nu a fost anulată, întrucât, în caz de anulare, instanța de apel ar fi fost obligată să dea o hotărâre pe fond în conformitate cu art. 520 din Codul de procedură penală (...) Dreptul intern relevant Codul de procedură penală Dispozițiile relevante din Codul penal privind procedura corecțională sunt următoarele art. 485 Orice hotărâre trebuie să conțină motive și mecanisme. Motivele constituie baza deciziei. Sistemul stabilește infracțiunile pentru care persoanele menționate sunt declarate vinovate sau responsabile, precum și pedeapsa, textele legii aplicate și condamnările civile. Se dă citirea hotărârii de către președinte sau de către unul dintre judecători; această lectură poate fi limitată la dispozitiv. În cazul prevăzut la primul paragraf al articolului 398, aceasta se poate face chiar și în absența altor judecători ai scaunului. art. 486 ... După ce a fost semnată de președinte și de grefier, minutul este depus la grefa instanței în termen de cel mult trei zile de la pronunțarea hotărârii (...) art. 497 Posibilitatea de a da un telefon aparține: inculpatului; persoanei responsabile din punct de vedere civil numai în ceea ce privește interesele civile; părții civile, numai în ceea ce privește interesele civile; procurorului Republicii; La administrațiile publice, în cazurile în care acestea exercită acțiune publică; la procurorul general aproape de tribunalul judecătoresc. Art. 498 (...) recursul este interjectat în termen de zece zile de la pronunțarea hotărârii contradictorii (...) Art. 500 În cazul în care una dintre părți are un recurs în termenul menționat mai sus, celelalte părți au un termen suplimentar de cinci zile pentru a interjecta apelul. art. 500-1 (versiune aplicabilă la momentul faptei) În cazul în care intervine într-un termen de o lună de la data la care a avut loc recursul, dezosarea de către pârât sau de către partea civilă a apelului său principal duce la caducerea apelurilor de incidente, inclusiv a celor din partea procurorului public, în cazul în care această retragere intervine în formele prevăzute pentru declarația de recurs. Constituie un apel incident în termenul prevăzut la art. 500, precum și recursul formulat, în urma unui apel anterior, în termenele prevăzute la articolele 498 sau 505, atunci când cererea de recurs precizează că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . art. 515 Curtea poate, pe baza apelului din partea procurorului public, fie să confirme judecata, fie să înlăture în totalitate sau parțial în favoarea sau în detrimentul inculpatului. Curtea nu poate, la singurul apel al inculpatului, să agraveze vraja instanței pentru încălcarea sau omisiunea nereparată a formelor prevăzute de lege abia de nulitate, Curtea evocă și se pronunță pe fond. Conform jurisprudenței Curții de Casație, absența depunerii unui minut, adică a unui exemplar al sentinței, nu a dus la nulitatea acestuia (Cass. Crim. 12 mai 1971, Dalloz 1971, sumară, p.165 ; Cass. crimă. 14 noiembrie 1996). În plus, depunerea după expirarea termenului de trei zile n noiembrie 1984, Newsletter omucideri. n 370 ; Cass. omucidere. 21 martie 1995, Newsletter omucideri. n 115 ; Cass. omucidere. 4 februarie 1998 ; Cass. omucidere. 6 septembrie 2000 ; Cass. Crim. 4 aprilie 2002 ; Cass. 31 octombrie 2018, nepublicate). GRIEF Invocând art. 6 Õ 1 din Convenție și retrimitând la mai sus Hotărârea Baucher, reclamantul se plânge de acest lucru, în timp ce termenul de recurs a fost de zece zile de la pronunțarea hotărârii, iar termenul de desistență care a dus la caducerea cererii incidente din partea procurorului public a fost de o lună de la pronunțarea hotărârii. Prin urmare, nu ar fi fost în măsură să se bucure de oportunitatea de a menține dreptul de a apela la el în calitate de asigurător. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE CU PRIVIRE LA TERITORIUL PUBLIC în speță a fost un apel incident Având în vedere în special Hotărârile Baucher c. France 53640/00, 24 iulie 2007) și Corniy c. Ucraina 35227/06, 16 mai 2013), reclamantul are motive întemeiate să susțină că dreptul său la un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, a fost încălcat din cauza faptului că avocatul său a primit o copie a hotărârii Tribunalului de Justiție din Albertville din 16 iulie 2012 că la 11 octombrie 2013 este aproape 15 luni de la expirarea termenului de recurs

Communiquée le 31 août 2020

Publié le 21 septembre 2020

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

31051/16

André GARCIA Y RODRIGUEZ

contre la France

introduite le 27 mai 2016

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. André Garcia Y Rodriguez, est un ressortissant français né en 1926 et résidant à Paris. Il est représenté devant la Cour par M

e

F.

Rocheteau, avocat exerçant à Paris.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 8 septembre 2011, dans le cadre d’une procédure visant sept

personnes, le requérant fut renvoyé devant le tribunal correctionnel pour recel en récidive légale. Il lui était reproché d’avoir à Paris,

sciemment recelé divers objets, notamment des bijoux, pièces d’or et dents en or qu’il savait provenir de vols (ceci du 1

er

janvier 2006 au 18 janvier 2008) et des bijoux et articles de maroquinerie provenant de délits commis au préjudice de victimes non identifiées (ceci du 1

er

janvier 2005 au 18 janvier 2008), et ce en récidive légal pour avoir été définitivement condamné le 29 juin 2006 par la cour d’assises d’appel de la Haute Vienne pour des faits de même nature.

Le jugement du tribunal correctionnel d’Albertville du 16

juillet

2012

Par un jugement du 16 juillet 2012, le tribunal correctionnel d’Albertville relaxa le requérant d’une partie des faits qui lui étaient reprochés mais le déclara coupable de recel de biens provenant d’un vol en récidive commis du 1

er

janvier 2006 au 18 janvier 2008 à Paris. Le dispositif du jugement fut lu à l’audience du même jour. La partie relative au requérant était ainsi libellée

:

«

Le tribunal (...)

Écarte l’exception de nullité soulevée par (le requérant)

;

Relaxe le [requérant] pour les faits de recel de bien provenant d’un vol en récidive commis entre le 1

er

janvier 2005 [et le] 18 janvier 2008 à Paris et vu les articles 132-8 à 132-19-1 du code pénal

;

Déclare [le requérant] coupable de recel de bien provenant d’un vol en récidive commis du 1

er

janvier 2006 au 18 janvier 2008 et vu les articles 132-8 à 132-19-1 du code pénal

;

Condamne [le requérant] à un emprisonnement délictuel de trois ans

;

Prononce à l’encontre [du requérant] l’interdiction d’exercer toute activité de gestion, ainsi que l’activité dans le cadre de laquelle l’infraction a été commise pour une durée de cinq ans

;

Prononce à l’encontre [du requérant] la confiscation des objets saisis et placés sous scellés.

»

L’arrêt de la cour d’appel de Chambéry du 12 mars 2014

Le requérant fit appel de ce jugement le 18 juillet 2012. A cette même date, le procureur de la République interjeta appel à l’égard de tous les prévenus, dont le requérant. Deux des coaccusés interjetèrent également appel, l’un le 26 juillet 2012, l’autre le 10 décembre 2013.

Par des télécopies des 16 août 2012 et 14 décembre 2012 adressées au greffe pénal du tribunal, et par une lettre recommandée du 21 juin 2013 adressée au président de la chambre des appels correctionnels de la cour d’appel de Chambéry, l’avocat du requérant demanda une copie du jugement du 16

juillet 2012.

Dans son courrier du 21 juin 2013, l’avocat du requérant souligna que son client n’avait toujours pas connaissance des motifs de sa condamnation. Renvoyant à l’arrêt

Baucher c. France

(n

o

53640/00, 24 juillet 2007), il fit valoir que le défaut de communication de ceux-ci constituait une violation de l’article 6 de la Convention, dès lors que le requérant avait été privé de la possibilité de bénéficier des dispositions de l’article 500-1 du code de procédure pénale, prévoyant la caducité des appels incidents, y compris celui du ministère public, en cas de désistement de l’appel principal dans le délai d’un mois suivant le jugement.

Le jugement du tribunal correctionnel d’Albertville du 16 juillet 2012 fut envoyé à l’avocat du requérant le 11 octobre 2013.

Dans des conclusions aux fins d’annulation déposées le 26 février 2014, le requérant souleva notamment la nullité du jugement du 16 juillet 2012 en raison de sa notification tardive. Il invoquait l’article 6 de la Convention et renvoyait à l’arrêt

Baucher

précité.

La cour d’appel de Chambéry rendit son arrêt le 12 mars 2014.

Elle rejeta l’exception de nullité par les motifs suivants

:

«

(...) le prévenu soutient qu’il n’a eu connaissance de la motivation du jugement de condamnation que plusieurs mois après son prononcé en sorte qu’il est resté dans l’ignorance des raisons de sa condamnation, que cette violation manifeste de l’article 6 de la Convention (...) l’a privé de la possibilité de bénéficier des dispositions prévues par l’article 500-1 du code de procédure pénale.

Plus spécialement, pour justifier de l’existence d’un préjudice, il fait valoir qu’ayant formé appel et n’ayant obtenu la minute du jugement que plusieurs mois après son prononcé, il n’a pu invoquer à son profit les dispositions de l’article 500-1 du code de procédure pénal

; qu’ainsi, son éventuel désistement d’appel ne pouvait entrainer la caducité de l’appel incident du ministère public en sorte qu’il encourait le risque d’une réformation

in pejus

du jugement.

L’article 485 du code de procédure pénale exige qu’il soit donné lecture du jugement par le président ou par l’un des juges, mais précise que cette lecture peut être limitée au dispositif. Par ailleurs, l’article 486 du code de procédure pénale énonce que la minute du jugement doit être déposée au greffe du tribunal dans les tros jours au plus tard du prononcé du jugement et que mention de ce dépôt doit être portée sur le registre spécialement tenu au greffe à cet effet. Les formalités prescrites par l’article précité ne le sont cependant pas à peine de nullité et le dépôt tardif de la minuter d’un jugement ne peut dès lors entraîner la nullité de celui-ci lorsque le prévenu n’en a subi aucun préjudice.

Ce moyen sera, en conséquence, rejeté.

»

Sur le fond, la cour d’appel infirma le jugement déféré concernant le requérant et le déclara coupable de tous les faits qui lui étaient reprochés. Elle infirma également la peine d’emprisonnement du requérant en raison de son âge avancé et de sa santé déficiente et y substitua une peine d’amende de 100

000 euros. Enfin, elle prononça la confiscation de la totalité des objets et bijoux saisis et non portés au livre de police.

L’arrêt de la Cour de cassation du 1

er

décembre 2015

Le requérant se pourvut en cassation.

Il invoqua notamment l’article 6 § 1 de la Convention du fait que le texte du jugement de première instance ne lui avait été délivré que quinze mois après son prononcé.

L’avocat général exposa ce qui suit

dans ses conclusions :

«

(...) Le pourvoi fait grief à l’arrêt d’avoir rejeté, en violation des règles du procès équitable et de l’article 486 du code de procédure pénale, la nullité du jugement frappé d’appel alors que

: le fait que le jugement lui ait été remis dans un délai manifestement déraisonnable caractérise un préjudice résultant de la méconnaissance des exigences du procès équitable

; la mise à disposition de la minute au prévenu après l’expiration du délai visé à l’article 500-1 du code de procédure pénale l’a conduit à mettre en œuvre un appel conservatoire qui l’exposait à l’aggravation éventuelle de sa peine par la juridiction du second degré, sans qu’il ait pu au préalable réellement mesurer ses chances de succès dans le délai de rétractation de la loi.

Ainsi que la relevé le MA, «

la Cour de cassation a jugé que la méconnaissance de ce délai par la juridiction répressive ne fait l’objet d’aucune sanction faute pour le prévenu de pouvoir justifier d’un dommage concret causé par ce retard (...)

».

La réponse à donner à ce moyen doit être imprégnée de l’arrêt

Baucher c. France

rendu par la Cour (...) le 24 juillet 2007 (requête n

o

53640/00) qui a notamment jugé, au visa de l’article 6, que

:

»

Cette décision des juges de Strasbourg doit être intégralement transposée au cas particulier dès lors que si le requérant bénéficiât des dispositions de l’article 500-1 du code de procédure pénale, il n’a pu en faire usage en ce que le jugement a été mis à sa disposition après l’expiration du délai de rétractation de l’appel du prévenu entraînant automatiquement la caducité de l’appel incident du ministère public.

Et que s’il s’était alors et néanmoins désisté, il s’exposait à l’incertitude de la simple faculté de désistement du Parquet.

Enfin, ainsi qu’il est exposé au rapport, (...) l’annulation du jugement devait certes conduire la cour [d’appel] à évoquer et juger mais cependant sans qu’il soit avéré que la cour aurait, dans cette configuration, aggravé la situation du requérant.

Or nous savons au cas particulier que l’arrêt attaqué a effectivement aggravé la situation du demandeur au pourvoi en le déclarant intégralement coupable de l’ensemble des faits visés à la prévention alors que le jugement lui avait octroyé une relaxe partielle que l’intéressé aurait peut-être cherché à conserver, ne serait-ce qu’au regard de l’action civile, s’il avait eu connaissance de la décision du tribunal dans le délai d’appel et dans le délai de rétractation de l’article 500-1 du CPP.

Il nous apparaît qu’il existe au cas particulier une atteinte aux droits de la défense et au procès équitable contrairement à la motivation de l’arrêt attaqué selon lequel «

le dépôt tardif de la minute d’un jugement ne peut dès lors entraîner la nullité de celui-ci lorsque le prévenu n’en a subi aucun préjudice

».

Nous inclinons dès lors, nonobstant les problèmes récurrents de certaines juridictions et eu égard au délai manifestement anormal dans lequel la décision a été mise à disposition, à la cassation de l’arrêt attaqué sur [ce] moyen qui nous apparaît avoir à l’évidence méconnu les dispositions visées à ce moyen.

Avis de cassation (...)

».

La Cour de cassation rejeta le pourvoi par un arrêt du 1

er

décembre 2015. Elle jugea notamment ce qui suit

:

«

(...) le demandeur ne saurait se faire un grief de ce que le jugement, dont la minute n’a été déposée au greffe du tribunal qu’après l’expiration du délai prévu par l’article 500-1 du code de procédure pénale, n’ait pas été annulé, dès lors qu’en cas d’annulation, la cour d’appel aurait été tenue d’évoquer et de statuer sur le fond en application de l’article 520 dudit code (...)

»

Le droit interne pertinent

Code de procédure pénale

Les dispositions pertinentes du code pénal relatives à la procédure correctionnelle sont les suivantes

:

Article 485

«

Tout jugement doit contenir des motifs et un dispositif.

Les motifs constituent la base de la décision.

Le dispositif énonce les infractions dont les personnes citées sont déclarées coupables ou responsables ainsi que la peine, les textes de loi appliqués, et les condamnations civiles.

Il est donné lecture du jugement par le président ou par l’un des juges ; cette lecture peut être limitée au dispositif. Dans le cas prévu par l’alinéa premier de l’article 398, elle peut être faite même en l’absence des autres magistrats du siège.

»

Article 486

«

(...) Après avoir été signée par le président et le greffier, la minute est déposée au greffe du tribunal dans les trois jours au plus tard du prononcé du jugement (...)

».

Article 497

«

La faculté d’appeler appartient :

1

o

Au prévenu ;

2

o

A la personne civilement responsable quant aux intérêts civils seulement ;

3

o

A la partie civile, quant à ses intérêts civils seulement ;

4

o

Au procureur de la République ;

5

o

Aux administrations publiques, dans les cas où celles-ci exercent l’action publique ;

6

o

Au procureur général près la cour d’appel.

»

Article 498

«

(...) l’appel est interjeté dans le délai de dix jours à compter du prononcé du jugement contradictoire (...)

»

Article 500

«

En cas d’appel d’une des parties pendant les délais ci-dessus, les autres parties ont un délai supplémentaire de cinq jours pour interjeter appel.

»

Article 500-1 (version applicable à l’époque des faits)

«

Lorsqu’il intervient dans un délai d’un mois à compter de l’appel, le désistement par le prévenu ou la partie civile de son appel principal entraîne la caducité des appels incidents, y compris celui du ministère public si ce désistement intervient dans les formes prévues pour la déclaration d’appel. Constitue un appel incident l’appel formé dans le délai prévu par l’article 500, ainsi que l’appel formé, à la suite d’un précédent appel, dans les délais prévus par les articles 498 ou 505, lorsque l’appelant précise qu’il s’agit d’un appel incident. Dans tous les cas, le ministère public peut toujours se désister de son appel formé après celui du prévenu en cas de désistement de celui-ci. Le désistement d’appel est constaté par ordonnance du président de la chambre des appels correctionnels.

»

Article 515

«

La cour peut, sur l’appel du ministère public, soit confirmer le jugement, soit l’infirmer en tout ou en partie dans un sens favorable ou défavorable au prévenu.

La Cour ne peut, sur le seul appel du prévenu, du civilement responsable, de la partie civile ou de l’assureur de l’une de ces personnes, aggraver le sort de l’appelant.

»

Article 520

«

Si le jugement est annulé pour violation ou omission non réparée de formes prescrites par la loi à peine de nullité, la cour évoque et statue sur le fond.

»

La jurisprudence

Selon la jurisprudence de la Cour de cassation, l’absence de dépôt de la minute, c’est-à-dire d’un exemplaire du jugement, n’entraîne pas la nullité de celui-ci (Cass. crim. 12 mai 1971, Dalloz 1971, sommaire, p.165

; Cass.

crim. 14 novembre 1996). De plus, le dépôt au-delà du délai de trois jours n’entraîne pas la nullité du jugement lorsque le prévenu n’en a subi aucun préjudice (Cass. crim. 27

novembre 1984, Bulletin crim. n

o

370

; Cass. crim. 21 mars 1995, Bulletin crim. n

o

115

; Cass. crim. 4

février 1998

; Cass. crim. 6 septembre 2000

; Cass. crim. 4 avril 2002

; Cass crim. 31 octobre 2018, non publiés).

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et renvoyant à l’arrêt

Baucher précité,

le requérant se plaint de ce qu’il n’a reçu copie du jugement du tribunal correctionnel d’Albertville du 16 juillet 2012 que quinze mois après son prononcé alors que le délai d’appel était de dix jours à compter du prononcé du jugement et que le délai du désistement entraînant la caducité de l’appel incident du ministère public était d’un mois à compter de l’appel. Il n’aurait donc pas été en mesure d’apprécier l’opportunité de maintenir l’appel qu’il avait interjeté à titre conservatoire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’appel formé par le ministère public en l’espèce était-il un appel incident

?

2.

Vu en particulier les arrêts

Baucher c. France

(n

o

53640/00, 24

juillet 2007) et

Chorniy c.

Ukraine

(n

o

35227/06, 16 mai 2013), le requérant est-il fondé à soutenir que son droit à un procès équitable, au sens de l’article 6 §

1 de la Convention, a été violé du fait que son avocat n’a reçu une copie du jugement du tribunal correctionnel d’Albertville du 16

juillet 2012 que le 11 octobre 2013, soit presque quinze mois après l’expiration du délai d’appel

?