PUȘCAȘU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
PUȘCAȘU v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 39865/05 Georgeta PUȘCAȘU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 1 noiembrie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Georgeta Pușcașu, s-a născut în 1949. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna A. Popescu, un avocat practicant la București. Solicitarea se referă în principal la incapacitatea reclamantului de a recupera deplina posesie a proprietății sale imobile, în special apartamentele nos. 1 și 2 și terenul apropiat al unei case situate la strada 7A Herăstrau din primul district din București, în ciuda hotărârilor finale ale instanței care își recunosc drepturile de proprietate, după contractele de vânzare încheiate de stat cu chiriașii care locuiesc în apartamentele menționate mai sus. Prin hotărârile finale din 4 mai 2005 și 6 iunie 2005, Curtea de Apel a respins acțiunile reclamantului de anulare a contractelor de vânzare. În plus față de plângerea menționată anterior, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, de o presupusă încălcare a dreptului ei la un proces echitabil, deoarece instanțele naționale au refuzat să pună deoparte contractele de vânzare încheiate între stat și chiriașii care locuiesc în apartamente. La 15 noiembrie 2006, reclamația reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a fost comunicată guvernului. La 4 februarie 2015 și 25 iunie 2018, reclamantul a informat Curtea că a recuperat posesia proprietății imobile în litigiu și a retras cererea în ceea ce privește prejudiciu material. Cu toate acestea, ea a menținut cererea în ceea ce privește prejudiciile morale și a redus suma solicitată de la 200.000 euro (EUR) la 50 000 EUR. Reclamantul nu a prezentat o cerere în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea constată că, în conformitate cu elementele de probă disponibile în dosarul, în urma măsurilor luate de reclamant la nivel național începând cu 1996, ea a recuperat posesia proprietății imobile care constituie obiectul aplicării în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Ana Ionescu și alții c. România, nr. 19788/03 și 18 altele, §§ 15-16, 26 februarie 2019) și faptul că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § în amendă În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista în măsura în care plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. Denumirea în temeiul articolului 6 din Convenție Curtea a examinat plângerea depusă de reclamant în temeiul articolului 6 din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care această plângere intră în competența Curții, constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Cererea reclamantului pentru o justă satisfacție În ceea ce privește cererea reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea constată că o parte din cerere a fost rezolvată și cealaltă a fost declarată inadmisibilă. Prin urmare, Curtea respinge afirmația ei (a se vedea Danca c. România (dec.) [Comitet], nr. 44328/04, 14 noiembrie 2019). Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; inadmisibila reclamatie in temeiul articolului 6 din Conventie; respinge cererea reclamantului in legatura cu prejudiciu moral. Fapta in limba engleza si notificata in scris la 24 septembrie 2020. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar