Pușcașu împotriva României

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 39865/05 Georgeta PUȘCAȘU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 1 noiembrie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Georgeta Pușcașu, s-a născut în 1949. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna A. Popescu, un avocat practicant la București. Solicitarea se referă în principal la incapacitatea reclamantului de a recupera deplina posesie a proprietății sale imobile, în special apartamentele nos.

1 și 2 și terenul apropiat al unei case situate la strada 7A Herăstrau din primul district din București, în ciuda hotărârilor finale ale instanței care își recunosc drepturile de proprietate, după contractele de vânzare încheiate de stat cu chiriașii care locuiesc în apartamentele menționate mai sus. Prin hotărârile finale din 4 mai 2005 și 6 iunie 2005, Curtea de Apel a respins acțiunile reclamantului de anulare a contractelor de vânzare. În plus față de plângerea menționată anterior, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, de o presupusă încălcare a dreptului ei la un proces echitabil, deoarece instanțele naționale au refuzat să pună deoparte contractele de vânzare încheiate între stat și chiriașii care locuiesc în apartamente.

La 15 noiembrie 2006, reclamația reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a fost comunicată guvernului. La 4 februarie 2015 și 25 iunie 2018, reclamantul a informat Curtea că a recuperat posesia proprietății imobile în litigiu și a retras cererea în ceea ce privește prejudiciu material. Cu toate acestea, ea a menținut cererea în ceea ce privește prejudiciile morale și a redus suma solicitată de la 200.000 euro (EUR) la 50 000 EUR. Reclamantul nu a prezentat o cerere în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea constată că, în conformitate cu elementele de probă disponibile în dosarul, în urma măsurilor luate de reclamant la nivel național începând cu 1996, ea a recuperat posesia proprietății imobile care constituie obiectul aplicării în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Ana Ionescu și alții c. România, nr. 19788/03 și 18 altele, §§ 15-16, 26 februarie 2019) și faptul că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § în amendă În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista în măsura în care plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția.

Denumirea în temeiul articolului 6 din Convenție Curtea a examinat plângerea depusă de reclamant în temeiul articolului 6 din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care această plângere intră în competența Curții, constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Cererea reclamantului pentru o justă satisfacție În ceea ce privește cererea reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea constată că o parte din cerere a fost rezolvată și cealaltă a fost declarată inadmisibilă.

Prin urmare, Curtea respinge afirmația ei (a se vedea Danca c. România (dec.) [Comitet], nr. 44328/04, 14 noiembrie 2019). Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; inadmisibila reclamatie in temeiul articolului 6 din Conventie; respinge cererea reclamantului in legatura cu prejudiciu moral. Fapta in limba engleza si notificata in scris la 24 septembrie 2020. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 39865/05 Georgeta PUȘCAȘU against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 September 2020 as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 November 2005, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Georgeta Pușcașu, was born in 1949. She was represented before the Court by Ms A. Popescu, a lawyer practising in Bucharest. The application concerns mainly the applicant’s inability to recover full possession of her immovable property, in particular apartments nos. 1 and 2 and the appurtenant land of a house located at 7A Herăstrău Street in the first district of Bucharest, in spite of final court judgments acknowledging her property rights, following sale contracts concluded by the State with the tenants living in the aforementioned apartments. By final judgments of 4 May 2005 and 6 June 2005, the Bucharest Court of Appeal dismissed the applicant’s actions for annulment of the sale contracts.

In addition to the above-mentioned complaint raised under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant also complained under Article 6 of the Convention about an alleged breach of her right to a fair trial because the national courts refused to set aside the sale contracts concluded between the State and the tenants living in the apartments. On 15 November 2006, the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention was communicated to the Government. On 4 February 2015 and 25 June 2018 the applicant informed the Court that she had recovered possession of the immovable property in dispute and withdrew her claim in respect of pecuniary damages. However, she maintained her claim in respect of non-pecuniary damages and lowered the amount claimed from 200,000 euros (EUR) to EUR 50,000.

The applicant did not submit a claim in respect of costs and expenses. THE LAW Complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention The Court notes that according to the available evidence in the case-file, following the steps the applicant has taken at national level since 1996, she has recovered possession of the immovable property that forms the object of her application under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. In the light of the above, the Court considers that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention in so far as the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention is concerned (see Ana Ionescu and Others v. Romania , nos.

19788/03 and 18 others, §§ 15-16, 26 February 2019) and that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the application under Article 37 § 1 in fine . Accordingly, the case should be struck out of the list in so far as the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention is concerned. Complaint under Article 6 of the Convention The Court has examined the complaint submitted by the applicant under Article 6 of the Convention. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as this complaint falls within the Court’s competence, it finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

This part of the application must therefore be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. THE Applicant’s claim for just satisfaction As regards the applicant’s claim in respect of non-pecuniary damages, the Court notes that one part of the application has been resolved and the other has been declared inadmissible. It follows that there is no ground on which to grant non-pecuniary damage and the Court therefore rejects her claim (see Danca v. Romania (dec.) [Committee], no. 44328/04, 14 November 2019). For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases as regards the complaint under Article 1 of Protocol No.1 to the Convention; Declares inadmissible the complaint under Article 6 of the Convention; Dismisses the applicant’s claim in respect of non-pecuniary damages.

Done in English and notified in writing on 24 September 2020. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President