CtEDO 17.11.2020 Auto

HERDA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.11.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HERDA v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 22826/05 Mihail HERDA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Faris Vehabović, Pere Pastor Vilanova, judecători și Ilse Freiwirth, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 mai 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Mihail Herda este un național român care s-a născut în 1944 și locuiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.I. Igreț, avocat care practică în București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, cel mai recent, dna O. Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe. Cererea se referă în principal la plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind incapacitatea sa de a recupera deplină posesie a proprietăților sale imobile, și anume o clădire cu trei apartamente situate la nr. 5 Strada Eufroșin Potecă din districtul al doilea București, în ciuda unei hotărâri finale care își recunoaște drepturile de proprietate, după contractele de vânzări încheiate de stat cu chiriașii care locuiesc în apartamentele menționate mai sus. Prin hotărârea finală a 17 Noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea reclamantului de anulare a contractelor de vânzare referitoare la două apartamente și a permis-o în ceea ce privește contractul de vânzări pentru cel de-al treilea apartament. La 4 iunie 2007, biroul primarului București a pronunțat o decizie administrativă cu privire la executarea hotărârii menționate mai sus, în ceea ce privește apartamentul al treilea, acordând deținerii reclamantului acestui apartament. În plus față de reclamația menționată, reclamantul a formulat o plângere cu privire la o presupusă încălcare a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza incapacității sale de a recupera deplina posesie a unui bun imobiliar situat la nr. 8 Spătar Nicolae Miclescu, în al doilea district din București, care a fost naționalizat de regimul comunist. De asemenea, reclamantul a formulat plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate și rezultatul celor două seturi de proceduri separate inițiate de el pentru recuperarea atât a proprietăților menționate mai sus, cât și anularea contractelor de vânzare referitoare la aceste proprietăți încheiate de stat cu părțile private. La 9 februarie 2007, reclamația în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind clădirea situată la strada nr. 5 Eufrosin Potecă a fost comunicată guvernului. În corespondența lor ulterioară cu Curtea de-a lungul anilor, părțile au informat Curtea că apartamentul în cauză din decizia administrativă din 4 iunie 2007 (a se vedea punctul 3 mai sus) a fost returnat reclamantului în natură și că, la 26 ianuarie 2018, Comisia Națională pentru Compensare a Proprietăților Immobilabile a pronunțat hotărârea nr. 18630 recunoașterea dreptului reclamantului la compensare în valoare de 88.852 euro (EUR) pentru cele două apartamente rămase. Această sumă trebuia plătită în tranșe anuale în următorii cinci ani. părțile au informat Curtea în continuare că autoritățile au plătit reclamantul 34 460 EUR în două tranșe în 2018 și 2019 și că în mai 2020 a fost eliberată o a treia ordine de plată de 17,230 EUR. 15.000 în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 481 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și a Curții. plaga de drept în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind împrumutul EUFROSIN POTECĂ STREET Curtea remarcă că, în conformitate cu informațiile prezentate de ambele părți, în urma măsurilor luate de reclamant la nivel național, el a recuperat posesia unuia dintre cele trei apartamente din clădirea situată la strada nr. 5 Eufrosin Potecă din districtul al doilea București care constituie obiectul unei părți din cererea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 10. Curtea reiterează că, în orice etapă a procedurii, poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. 11. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § (b) din Convenție (a se vedea principiile relevante stabilite, printre altele, în Sisojeva și alții c. Letonia (striking off) [GC], nr. 60654/00, § 97, CEDH 2007 I; a se vedea, de asemenea, Ana Ionescu și alții c. România , nr. 19788/03 și altele 18 §§ 15-16, 26 Februarie 2019) și respectul drepturilor omului astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § în amenda 12. În orice caz, concluzia Curții nu aduce atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, această parte a cererii la lista sa de cazuri, în cazul în care autoritățile statului contestat nu respectă condițiile hotărârii lor de a compensa reclamantul pentru cele două apartamente menționate mai sus (a se vedea mutatis mutandis Josipović c. Serbia) (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 alții c. Rusia (dec.), nr. 75025/01 și al., 23 martie 2006). 13. Având în vedere cele de mai sus, cazul ar trebui scos din listă în măsura în care plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind clădirea situată la strada nr. 5 Eufrosin Potecă din districtul al doilea București este în cauză. încălcarea plângerilor în temeiul articolelor 6 din Convenție și al protocolului nr. 1 la convenție Curtea a examinat încălcarea plângerilor prezentate de reclamant în temeiul articolelor 6 din Convenție și al Protocolului nr. 1 la Convenție (a se vedea punctul 4 de mai sus). Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care aceste plângeri intră în competența Curții, constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește afirmația reclamantului în ceea ce privește prejudiciu material și moral, Curtea remarcă că o parte din cerere a fost rezolvată și va fi eliminată din listă, iar cealaltă a fost declarată inadmisibilă. Prin urmare, nu există motive pentru a acorda compensații pentru prejudiciu material sau morale și, prin urmare, Curtea respinge această afirmație (a se vedea, mutatis mutandis Danca c. România (dec.) [Comitet], nr. 44328/04, 14 noiembrie 2019). 16. Cu toate acestea, în ceea ce privește cererea reclamantului în ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea constată că are discreția de a atribui costuri juridice atunci când eliberează o cerere (art. 43 § 4 din Regulamentul Curții). Principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt, în esență, aceleași ca în temeiul articolului 41 din Convenție. Cu alte cuvinte, o atribuire poate fi acordată unui reclamant în ceea ce privește costurile și cheltuielile numai în măsura în care au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, printre alte autorități, Uniunea Martorilor lui Iehova și alții v. Grecia (dec.), nr. 72874/01, § 33, 21 aprilie 2015, cu alte referințe). 17. În cazul în cauză, ținând seama de natura relativ simplă a chestiunilor implicate, de documentele prezentate de reclamant, de procedura internă în care reclamantul a fost implicat și de cantitatea de lucru efectuată de avocatul reclamant în fața Curții, decide să atribuie reclamantului 1 500 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată aplicarea din lista de cazuri în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind clădirea situată la strada nr. 5 Eufrosin Potecă din districtul al doilea București; declara restul cererii inadmisibil; deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1.500 EUR (1.000 cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă