POSTOLIUC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32242/07 Anatolie POSTOLIC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 3 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Arnfinn Bårdsen, Președinte, Darian Pavli, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 8 iunie 2007, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Balan, avocat practicant în Chișinău. Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție privind refuzul de a acorda autorizația de a ține o ședință au fost comunicate guvernului moldovenesc („Guvernul”).

Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate în temeiul articolului 11 din Convenție și a susținut că nu a apărut nicio problemă separată în temeiul articolului 10. Ei au susținut că această declarație, împreună cu modificarea legii care vizează prevenirea încălcărilor similare, oferă suficientă satisfacție reclamantului. Într-o declarație ulterioară, Guvernul a făcut trimitere la recunoașterea anterioară a încălcării dreptului reclamantului, care a oferit în continuare să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din convenție.

Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii celor două declarații unilaterale de către Guvern cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii acestor declarații.

Curtea remarcă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extensă privind plângerile referitoare la libertatea de asamblare (a se vedea, de exemplu, Hyde Park și alții v. Moldova (n. 5 și 6), nr. 6991/08 și 15084/08, §§ 41 și seq., 14 septembrie 2010, și Promo Lex și alții c. Republica Moldova , nr. 42757/09, §§§ 21-28, 24 Februarie 2015). Observarea admiterilor conținute în declarația guvernului, amendamentele la dreptul intern, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 11 din Convenție.

Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 10 din Convenție. Întrucât această plângere se referă la aceleași chestiuni ca cele examinate în temeiul articolului 11, Curtea consideră că nu este necesar să o examineze separat (a se vedea Brega c. Moldova) , nr. 52100/08, § 48, 20 aprilie 2010). Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarațiilor guvernului contestat referitoare la încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 11 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; decide că nu este necesar să examineze plângerea în temeiul articolului 10 din convenție.

Adoptată în engleză și notificată în scris la 24 septembrie 2020. Liv Tigerstedt Arnfinn Bårdsen Președintele adjunct secretar interimar Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție (refuzând autorizarea de a ține o ședință) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care un cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 32242/07 08/06/2007 Anatolie POSTOLIC 20/02/1949 Balan Veaceslav Chișinău 22/04/2010 și 02/10/2013 2.500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 32242/07 Anatolie POSTOLIUC against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 3 Septembre 2020 as a Committee composed of: Arnfinn Bårdsen, President, Darian Pavli, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 8 June 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr V. Balan, a lawyer practising in Chișinău. The applicant’s complaints under Articles 10 and 11 of the Convention concerning the refusal to give an authorisation to hold a meeting were communicated to the Moldovan Government (“the Government”). THE LAW The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged the violation of the applicant’s rights guaranteed under Article 11 of the Convention and submitted that no separate issue arose under Article 10. They submitted that this declaration, together with the amendment of the law aimed at preventing further similar breaches, offered sufficient just satisfaction to the applicant.

In a subsequent declaration, the Government referred to their previous acknowledgement of the breach of the applicant’s right. They further offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. The applicant was sent the terms of both unilateral declarations by the Government several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of these declarations. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the freedom of assembly (see, for example, Hyde Park and Others v. Moldova (nos. 5 and 6) , nos.

6991/08 and 15084/08, §§ 41 et seq., 14 September 2010, and Promo Lex and Others v. the Republic of Moldova , no. 42757/09, §§ 21-28, 24 February 2015). Noting the admissions contained in the Government’s declaration, the amendments to the domestic law as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list as concerns the complaint under Article 11 of the Convention.

The applicant also alleged a violation of Article 10 of the Convention. As this complaint relates to the same matters as those considered under Article 11, the Court does not consider it necessary to examine it separately (see Brega v. Moldova , no. 52100/08, § 48, 20 April 2010). For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations concerning the breach of the applicant’s rights under Article 11 of the Convention and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Decides that there is no need to examine the complaint under Article 10 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 24 September 2020. Liv Tigerstedt Arnfinn Bårdsen Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 10 and 11 of the Convention (refusal to give authorisation to hold a meeting) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments, if any Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 32242/07 08/06/2007 Anatolie POSTOLIUC 20/02/1949 Balan Veaceslav Chișinău 22/04/2010 and 02/10/2013 - 2,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.