SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cererea nr. 16137/15 Victor DANILIUC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 25 martie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 23 martie 2015, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Victor Daniliuc, este un național moldovenesc născut în 1949 și trăiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Păduraru , un avocat practicant în Chișinău. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind nedreptatea procedurii civile în fața Curții Supreme de Justiție, reclamațiile solicitante au fost comunicate guvernului. După comunicare, Guvernul a inițiat proceduri de revizuire în fața Curții Supreme de Justiție în vederea remedierii situației reclamate de reclamant. Prin hotărârea din 13 noiembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a susținut cererea de revizuire a Guvernului și a anulat hotărârea care a servit ca bază pentru presupusa încălcare și a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. Prin hotărârea finală ulterioară din 5 februarie 2020, Curtea Supremă a susținut în favoarea reclamantului deciziile judiciare în judecată. HOTĂRÂREA După negocierile prietenoase care nu au avut succes, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de plângeri în prezenta cerere. Declarația prevede că guvernul a recunoscut încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. De asemenea, au remarcat că, ca urmare a procedurii de revizuire inițiate de acestea, Curtea Supremă a remediat situația plângută de către solicitant. Guvernul a oferit, de asemenea, să plătească reclamantul 1.500 euro (EUR) (o mie și cinci sute de euro) pentru a acoperi prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății, ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul a invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 5 februarie 2020, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea observă că art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite să tragă o situație din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Prezenta decizie se referă la faptul că, după comunicarea cauzei la Guvernul, a avut ca rezultat favorabil pentru reclamant și ținând seama de cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 2). (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile acestuia, nu necesită să continue examinarea plângerii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 aprilie 2021. Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele adjunct al Registrului interimar
Application no. 16137/15
Victor DANILIUC
against the Republic of Moldova
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 25
March 2021 as a Committee composed of:
Branko Lubarda,
President,
Carlo Ranzoni,
Pauliine Koskelo,
judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 23
March 2015,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr Victor Daniliuc, is a Moldovan national who was born in 1949 and lives in Chișinău. He was represented before the Court by Mr
, a lawyer practising in Chișinău.
The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, concerning the unfairness of civil proceedings before the Supreme Court of Justice, were communicated to the Government.
After the communication, the Government initiated revision proceedings before the Supreme Court of Justice with a view to remedying the situation complained about by the applicant. By a judgment of 13 November 2019, the Supreme Court of Justice upheld the Government’s revision request and quashed the judgment which served as a basis for the alleged violation and acknowledged a breach of the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The Supreme Court also ordered a fresh examination of the case. By its subsequent final judgment of 5
February 2020, the Supreme Court upheld the lower courts’ judicial decisions in the applicant’s favour.
Following the unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the complaints in the present application.
The declaration provided that the Government acknowledged the breach of Article 6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. They also noted that as a result of the revision procedure initiated by them, the Supreme Court had remedied the situation complained about by the applicant. The Government also offered to pay the applicant 1,500
euros (EUR) (one thousand and five hundred euros) to cover pecuniary and non
‑
pecuniary damage, as well as costs and expenses. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, would be free of any taxes that may be applicable and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
Therefore, the Government invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
By a letter of 5 February 2020, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
Noting the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the fact that the fresh examination of the applicant’s case initiated at the domestic level after the communication of the case to the Government resulted in the favourable outcome for the applicant, and taking into account the amount of compensation proposed, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaint (Article
37
§
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 15 April 2021.
Viktoriya Maradudina
Branko Lubarda
Acting Deputy Registrar
President