MIHAILIUC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MIHAILIUC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2021)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cererea nr. 6431/14 Alexandra MIHAILIUC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 aprilie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2013, Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Alexandra Mihailiuc, este un național moldovenesc născut în 1955 și trăiește în Codru. Lasă să reprezinte reclamantul înaintea Curții a fost acordat fiicei sale, dna Pavlova. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind susținerea unui recurs întârziat au fost comunicate guvernului moldovenesc („Guvernul”). La 29 martie 2021, Curtea a primit un acord de soluționare prietenoasă semnat de părți, în temeiul căruia reclamantul a fost de acord să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, sub rezerva unei angajamente ale Guvernului de a-și plăti grația 8,820 lei moldoveni (MDL). Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții și va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. În caz de nerespectare a acestei sume în cadrul celor de mai sus menționat pe o perioadă de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. În conformitate cu termenii aceluiași acord achiziționat de părți, Guvernul a respins, de asemenea, orice responsabilitate în ceea ce privește orice alte litigii care implică reclamantul și alte terțe părți care ar putea avea vreo legătură cu cazul în cauză. Părțile au precizat, de asemenea, că, în cazul în care un litigiu între părți terțe și reclamant ar suporta clauzele prezentului acord, Guvernul va avea posibilitatea de a interveni în cadrul procedurii, în cazul în care reclamantul o solicită și de a solicita în favoarea prezentului acord. La cererea autorităților, Guvernul va interpreta clauzele prezentului acord și va explica modul de executare a acestuia. În sfârșit, același acord a menționat, de asemenea, că odată acceptat de Curte, acordul are forța unui mandat de executare și sumele prevăzute în acesta sunt plătite necondiționat de Ministerul Finanțelor la cererea agentului guvernamental la contul bancar prezentat de solicitant. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și constată că cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între ele. Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză, și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 mai 2021. Președintele adjunct al Registrului interimar Viktoriya Maradudina Branko Lubarda