LEVINTE v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Decizia nr. 12591/15 Iurie LEVINTE împotriva Republicii Moldova (a se vedea tabelul adăugat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea II), care așeză la 6 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, Președintele, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, judecător interimar, având în vedere cererea depusă la 28 Februarie 2015, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la maltraturile în timpul arestării sale și compensarea insuficientă acordată, precum și cu privire la condițiile inadecvate ale detenției sale. Aceste plângeri au fost comunicate guvernului moldovenesc („Guvernul”). La 4 decembrie 2018, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut faptul că reclamantul a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate de art. 3 din Convenție ca urmare a compensației insuficiente acordate de instanțe naționale pentru maltraturile în timpul detenției sale, precum și pentru condițiile inadecvate ale detenției sale. Acestea au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. La 9 ianuarie 2019, reclamantul a respins declarația Guvernului. Curtea observă că art. 37 §§ §§ § c) îi permite să ia o probă din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la maltrat în închisoare și condiții de detenție inumane (a se vedea, de exemplu, Grecu c. Republica Moldova , nr. 51099/10 , §§ 17-23, 30 mai 2017, și Shishanov c. Republica Moldova , nr. 11353/06 , §§ 83-101 și 123-139, 15 septembrie 2015). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, faptul că persoanele pe care reclamantul acuzat de maltratare au fost condamnate și condamnate, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2019. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele Adjunct Secretar interimar APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [i] 12591/15 28/02/2015 Iurie Levinte 09/05/1961 04/12/2018 09/01/2019 8 000 [i] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 12591/15

Iurie LEVINTE

against the Republic of Moldova

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 6

June 2019 as a Committee composed of:

Ivana Jelić,

President,

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28

February 2015,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant complained under Article 3 of the Convention about ill-treatment during his arrest and insufficient compensation awarded, as well as about the inadequate conditions of his detention. These complaints were communicated to the Moldovan Government (“the Government”).

THE LAW

On 4 December 2018 the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the that the applicant had suffered a breach of his rights guaranteed by Article 3 of the Convention as a result of the insufficient compensation awarded by the national courts for the ill‐treatment during his detention, as well as for the inadequate conditions of his detention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment would constitute the final resolution of the case.

On 9 January 2019 the applicant rejected the Government’s declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to ill-treatment in prison and inhuman conditions of detention (see, for instance,

Grecu v. the Republic of Moldova

, no.

51099/10, §§ 17-23, 30 May 2017, and

Shishanov v. the Republic of Moldova

, no. 11353/06, §§ 83-101 and 123-139, 15 September 2015).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration, the fact that the persons whom the applicant accused of ill-treatment were convicted and sentenced, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 27 June 2019.

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments, if any

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[i]

12591/15

28/02/2015

Iurie Levinte

09/05/1961

04/12/2018

09/01/2019

8,000

[i]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.