EFROS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 62380/11 Vasile EFROS împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 6 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 5 octombrie 2011, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Zamă, un avocat care practică în Chișinău. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 3 și în temeiul articolului 8 din Convenție au fost comunicate guvernului moldovenesc („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea articolului 5 §§ § 1 și 3 și a articolului 8 din Convenție și a oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ § . Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii acestei declarații. Curtea observă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la căutarea domiciliului unui avocat (a se vedea, de exemplu, Mancevschi c. Moldova , nr. 33066/04, § 49, 7 octombrie 2008). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2019. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele Adjunct Secretar interimar APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 3 și în temeiul articolului 8 din Convenție Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume acordate pentru daune și costuri și cheltuieli morale pentru reclamant (în euro) [i] 62380/11 05/10/2011 Vasile Efros 17/08/1978 Zamă Vitalie Chișinău 27/05/2014 1.500 [i] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 62380/11

Vasile EFROS

against the Republic of Moldova

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 6

June 2019 as a Committee composed of:

Ivana Jelić,

President,

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 5

October 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr V. Zamă, a lawyer practising in Chisinau.

The applicant’s complaints under Article 5 §§ 1 and 3 and under Article

8 of the Convention were communicated to the Moldovan Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention

The Government acknowledged a breach of Article 5 §§ 1 and 3 and of Article 8 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the search of a lawyer’s home (see, for example,

Mancevschi v. Moldova

, no. 33066/04, § 49, 7 October 2008).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 27 June 2019.

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 §§ 1 and 3 and under Article

8 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments, if any

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[i]

62380/11

05/10/2011

Vasile Efros

17/08/1978

Zamă Vitalie

Chisinau

27/05/2014

-

1,500

[i]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.