SOLOVEI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cererea nr. 28102/16 Alexandru SOLOVEI împotriva Republicii Moldova (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așezează la 17 octombrie 2024 ca comitet compus din: Davor Derenčinović , Președintele Diana Sârcu , Gediminas Sagatys , judecători și Viktoriya Maradodina , grefier adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererea depusă la 11 mai 2016, având în vedere declarația depusă de Guvernul în cauză care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Croitor, un avocat care practică în Chișinău. Plainele reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a unei decizii interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului moldovenesc („Guvernul”). Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut aplicarea întârziere a deciziei interne și lipsa unui remediu eficace în legislația internă, care a oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2023, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea remarcă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne (a se vedea, de exemplu, Cristea c. Republica Moldova, nr. 35098/12, 12 februarie 2019 și Botezatu c. Republica Moldova, nr. 17899/08, 14 aprilie 2015). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). De asemenea, Curtea are discreția de a atribui costuri juridice atunci când elimină o cerere (art. 43 § 4 din Regulamentul Curții). Principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență aceleași ca în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, printre altele, Uniunea Martorilor lui Iehova din Georgia c. Georgia (striking off), nr. 72874/01 , § 33, 21 aprilie 2015, și Meriakri v. Moldova (striking out), nr. 53487/99 , § 33, 1 martie 2005). În acest caz, având în vedere documentele în posesia sa, jurisprudența sa și suma deja propusă de Guvern, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului o sumă suplimentară de 250 (due sute și cincizeci) de euro (EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile juridice, plus orice impozit care poate fi taxabil în această privință pentru reclamant. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în listă; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din convenție; deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, în plus față de suma conținută în declarația unilaterală prezentată de Guvern, 250 EUR (2 sute și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil în acest sens pentru solicitant, care să fie transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 14 noiembrie 2024. Viktoriya Maradudina Davor Derenčinović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecutarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația reprezentantului Data primirii observațiilor reclamantului Valoarea acordată pentru prejudiciu moral (în euro) [1] 28102/16 11/05/2016 Alexandru SOLOVEI 1970 Croitor Alexei Chișinău 22/09/2023 23/11/2023 1.600 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 28102/16

Alexandru SOLOVEI

against the Republic of Moldova

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17

October 2024 as a Committee composed of:

Davor Derenčinović

, President

,

Diana Sârcu,

Gediminas Sagatys

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 11

May 2016,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr A. Croitor, a lawyer practising in Chișinău.

The applicant’s complaints under Article 6 § 1 and Article

13 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 concerning the delayed enforcement of a domestic decision and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Moldovan Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the delayed enforcement of the domestic decision and the lack of any effective remedy in domestic law. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of the payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

By a letter of 23 November 2023, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out an application under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,

Cristea v. the Republic of Moldova,

no.

35098/12, 12 February 2019 and

Botezatu v. the Republic of Moldova,

no.

17899/08, 14 April 2015).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in

fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

The Court also has the discretion to award legal costs when it strikes out an application (Rule 43 § 4 of the Rules of Court). The general principles governing reimbursement of costs under Rule 43 § 4 are essentially the same as under Article 41 of the Convention (see, among others,

Union of Jehovah’s Witnesses of Georgia v. Georgia

(striking out), no.

72874/01

, §

33, 21

April 2015, and

Meriakri v. Moldova

(striking out), no.

53487/99

, §

33, 1

March 2005). In the present case, having regard to the documents in its possession, to its case-law and to the amount already proposed by the Government, the Court considers it reasonable to award the applicant an additional sum of 250

(two hundred and fifty) euros (EUR) in respect of legal costs and expenses, plus any tax that may be chargeable in this respect to the applicant. The Court finds it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to the applicant, within three months, in addition to the sum contained in the unilateral declaration submitted by the Government, EUR 250 (two hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable in this respect to the applicant, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English and notified in writing on 14 November 2024.

Viktoriya Maradudina

Davor Derenčinović

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article

6 § 1 and

Article

13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for non-pecuniary damage

(in euros)

[1]

28102/16

11/05/2016

Alexandru SOLOVEI

1970

Croitor Alexei

Chișinău

22/09/2023

23/11/2023

1,600

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.