XIROS v. GREECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
XIROS v. GREECE (CtEDO, 2020)
Comunicat la 8 septembrie 2020 Publicat la 28 septembrie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 71682/17 Christodoulos XIROS împotriva Greciei depusă la 16 ianuarie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost condamnat și condamnat la șase condamnare pe viață pentru participarea la activitățile unei organizații teroriste și este în prezent reținut la închisoarea Diavata. Cererea se referă în principal la condițiile sale de detenție și, conform acuzațiilor reclamantului, la izolareația sa pe termen lung cu izolare totală pe o durată nedefinită, precum și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. De asemenea, se referă la plângerile că condițiile de detenție ale reclamantului erau incompatibile cu urticaria aguda alergică din care suferă, că nu a fost furnizat o dietă specială, astfel cum a fost recomandat în rapoartele sale medicale și că nu a primit un tratament medical adecvat (articolele 3 și 13 din Convenție). În plus, reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din o serie de incidente, cum ar fi monitorizarea corespondenței, censurarea corespondenței, lipsa de contact cu familia și avocatul său și încălcarea libertății sale de religie în temeiul articolului 9. Condițiile de deținere a reclamantului și deținerea de izolare pe termen lung constituie un număr de tratamente inumane sau degradante în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere, pe de o parte, descrierea condițiilor sale de deținere și, pe de altă parte, acuzațiile sale de a fi păstrat în izolare continuă din 11 noiembrie 2015 în închisoarea Diavata? Reclamantul dispune de un remediu intern eficient pentru plângerea sa cu privire la condițiile de detenție și de izolare în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție? În ceea ce privește afirmația reclamantului că contactul cu familia și avocatul său a fost refuzat în perioade de timp specific, celula sa a fost sub supraveghere video constantă, corespondența sa a fost monitorizată în mod continuu și a fost aplicată cenzura la toate e-mailurile sale primite, a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, interferența a fost justificată în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție? A existat vreo interferență cu libertatea religiei reclamantului, în sensul art. 9 § 1 din Convenție, având în vedere restricțiile privind participarea la biserică și întâlnirea episcopului în timpul vizitei sale la închisoare? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în conformitate cu art. 9 § 2?