HORION c. BELGIQUE

Comunicat la 14 septembrie 2020 Publicat la 5 octombrie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr 37928/20 Freddy André HORION împotriva Belgiei introdusă la 25 august 2020 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Curtea de Casație a respins recursul introdus de reclamant împotriva refuzului amiabil al instanței de a aplica pedeapsa cu închisoarea de a-i acorda modalități de executare a pedepsei sale, în scopul de a-l permite să fie restant. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat la închisoare pe viață de facto, ceea ce ar constitui o formă de tortură psihică. Acesta susține că, în pofida faptului că instanțele interne constată că prelungirea detenției sale în închisoare nu mai este indicată, nu ar fi posibilă nicio posibilitate concretă de a fi repusă în liberă circulație de către aceleași instanțe înainte ca aceasta să fi efectuat o perioadă de detenție într-o instituție externă, cum ar fi un centru de psihiatrie legală, dar că nu poate fi transferată într-o astfel de instituție din cauza lipsei unei subvenții din partea statului. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere circumstanțele din speță, pedeapsa cu închisoarea pe viață la care a fost condamnat reclamantul este de facto incompresibilă cu încălcarea articolului 3 din Convenție (Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], n 66069/09 și 2 alții, CEDH 2013 (extrași), Murray c. Țările de Jos [GC], n 1051/10, 26 aprilie 2016 și trimiterile menționate în aceasta)

Communiquée le 14 septembre 2020

Publié le 5 octobre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

37928/20

Freddy André HORION

contre la Belgique

introduite le 25 août 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la réclusion à perpétuité à laquelle le requérant fut condamné en 1981. Par un arrêt du 3 mars 2020 (P.20.0156.N), la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par le requérant contre l’énième refus du tribunal de l’application des peines de lui octroyer des modalités d’exécution de sa peine dans le but de permettre son reclassement.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de subir une peine d’emprisonnement à vie incompressible

de facto

, ce qui constituerait une forme de torture psychique. Il allègue que, malgré le fait que les juridictions internes actent que la prolongation de sa détention en prison n’est plus indiquée, aucune possibilité concrète de reclassement ne serait possible dès lors que ces mêmes juridictions refusent de le mettre en liberté avant qu’il ait effectué une période de détention dans un établissement extérieur, tel un centre de psychiatrie légale, mais qu’il ne peut pas être transféré dans un tel établissement faute de subvention de l’État.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard aux circonstances de l’espèce, la peine d’emprisonnement à vie à laquelle le requérant a été condamné est-elle

de facto

incompressible en violation de l’article 3 de la Convention (

Vinter et autres c. Royaume-Uni

[GC], n

os

66069/09 et 2

autres, CEDH 2013 (extraits),

Murray c. Pays-Bas

[GC], n

o

10511/10, 26 avril 2016, et les références qui y sont citées)

?