Izbaș împotriva Republicii Moldova

Publicat la 21 iulie 2025 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 24802/18 Afanasie IZBAȘ împotriva Republicii Moldova depusă la 21 mai 2018 comunicat la 1 iulie 2025 DECLARAȚIE A FACTELOR Cererea se referă la procedurile penale împotriva reclamantului pentru acuzații de dezintoxicare și falsificare a documentelor oficiale. Între 2012-2013 poliția a inițiat mai multe proceduri penale, rem La 5 septembrie 2013, procurorul a întrerupt ancheta cu privire la acuzarea de fraudă. La 31 decembrie 2013, autoritățile judecătorești au acuzat reclamantul de acuzație cu o sumă special largă și cu falsificare a documentelor oficiale. La 10 martie 2015, reclamantul a fost achitat în primă instanță. Curtea a remarcat, printre altele, că reclamantul nu a putut fi considerat responsabil penal pentru desfășurare, deoarece bunurile nu au fost încredințate administrației sale de către victimă.

Curtea a remarcat, de asemenea, că autoritățile judecătorești nu au furnizat suficiente dovezi pentru a justifica acuzațiile de falsificare a documentelor oficiale. La 6 martie 2017, reclamantul a fost condamnat, în apel, de dezinfectare pe o scară deosebită, precum și de falsificare a documentelor oficiale, după ce Curtea de Apel a dat o nouă interpretare dispozițiilor juridice aplicate în acest caz. În cadrul procedurii de recurs, reclamantul a invocat decizia Plenum-ului Curții a Curții Supreme de Justiție privind practica judiciară în cazurile penale privind apropierea greșită a activelor (Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 23 din 28.06.2004), care, în opinia sa, a fost urmată de instanța de primă instanță.

Prin decizia finală din 5 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a acordat recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Reclamantul a fost condamnat pentru defășurare care a cauzat daune considerabile, dar a fost scutită de răspunderea penală pentru falsificarea documentelor oficiale datorită expirării perioadei de limitare. Reclamantul, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, plânge că deciziile instanțelor conțin concluzii contradictorii și raționări contrare jurisprudenței naționale, în special decizia Plenumului Curții Supreme de Justiție cu privire la practicile judiciare în cazurile penale privind apropierea greșită a activelor, în încălcarea principiului certitudinii juridice.

Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, §§ 83-84, 11 iulie 2017)? În special: (i) Tribunalele interne au dat motive suficiente pentru condamnarea reclamantului, în special prin răspunsul la cele mai grave argumente sale (a se vedea Mitrofan c. Republica Moldova , nr. 50054/07 , §§ 48-55, 15 ianuarie 2013)? (ii) A fost respectat principiul securității juridice în cursul procedurii dinaintea Curții de Apel și a Curții Supreme, în special atunci când au fost chemate să evalueze răspunderea penală a reclamantului pentru dezlevare, având în vedere decizia Plenumului Curții Supreme de Justiție privind practicile judiciare în cazurile penale referitoare la aprovizionarea necorespunzătoare a bunurilor?

Published on 21 July 2025

FIFTH SECTION

Application no. 24802/18 Afanasie IZBAȘ against the Republic of Moldova lodged on 21 May 2018 communicated on 1 July 2025

STATEMENT OF FACTS

The application concerns criminal proceedings against the applicant on charges of embezzlement and forgery of official documents. Between 2012-2013 the police initiated several criminal proceedings, in rem , for alleged fraud, embezzlement and forgery of official documents. All these proceedings were merged into one criminal case. On 5 September 2013 the prosecutor discontinued the investigation into the allegation of fraud. On 31 December 2013 the prosecuting authorities charged the applicant with embezzlement on an especially large scale and with forgery of official documents. On 10 March 2015 the applicant was acquitted at first instance. The court noted, inter alia, that the applicant could not be held criminally liable for embezzlement as the goods had not been entrusted to his administration by the victim.

The court also noted that the prosecuting authorities had not provided sufficient evidence to substantiate the charges of forgery of official documents. On 6 March 2017 the applicant was convicted, on appeal, of embezzlement on an especially large scale, as well as of forgery of official documents, after the Court of Appeal having given a new interpretation to the legal provisions applied in the present case. During the appeal proceedings, the applicant relied on the Decision of the Plenum of the Supreme Court of Justice on the judicial practice in criminal cases concerning the misappropriation of assets ( Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 23 din 28.06.2004) which, in his opinion, had been followed by the first-instance court.

By a final decision of 5 December 2017, the Supreme Court of Justice granted the applicant’s appeal on points of law. The applicant was convicted of embezzlement that had caused considerable damage but was exempted from criminal liability for forgery of official documents due to the expiration of the limitation period. The applicant, relying on Article 6 § 1 of the Convention, complains that the courts’ decisions contained conflicting findings and reasoning contrary to the national case-law, in particular the Decision of the Plenum of the Supreme Court of Justice on the judicial practice in criminal cases concerning the asset misappropriation, in breach of the principle of legal certainty.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention ( see Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2) [GC], no. 19867/12, §§ 83-84, 11 July 2017)? In particular: (i) did the domestic courts give sufficient reasons for their decisions to convict the applicant, notably by replying to his most serious arguments ( see Mitrofan v. the Republic of Moldova , no. 50054/07, §§ 48-55, 15 January 2013)? (ii) was the principle of legal certainty respected in the course of the proceedings before the Court of Appeal and the Supreme Court, particularly when they were called to assess the criminal liability of the applicant for embezzlement, having in mind the Decision of the Plenum of the Supreme Court of Justice on the judicial practice in criminal cases concerning the asset misappropriation?