Afanasii împotriva Republicii Moldova

Secțiunea a doua Cerere nr. 42585/15 Mihail AFANASII împotriva Republicii Moldova (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 octombrie 2024 într-un comitet compus din Davor Derenčinović , președintele Diana Sârcu, Gediminas Sagatys , judecători și Viktoriya Maradudina, membru adjunct al secțiunii f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 august 2015, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Informațiile detaliate privind reclamantul se găsesc în tabelul anexat. Printr-o scrisoare din 12 septembrie 2022, Curtea l-a invitat pe reclamant să desemneze un reprezentant ales de acesta.

Dl V. Munteanu, avocat care exercita la Chișinău, a reprezentat interesele reclamantului în fața Curții până la 17 februarie 2023, în cazul în care reclamantul a declarat că nu mai este reprezentat de acesta. Acuzarea pe care reclamantul a tras-o de la art. 6 alineatul (1) din Convenție (neexecutarea unei hotărâri judecătorești interne definitive împotriva unui debitor privat) a fost comunicată guvernului moldoven ( În urma negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, care s-au dovedit ineficiente, guvernul a informat Curtea că propunea pronunțarea unei declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea din partea rolului în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza duratei procedurii de executare. În plus, acesta propune reclamantului să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.

Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii acestei declarații unilaterale au fost transmise reclamantului cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. El a răspuns că nu a acceptat termenii declarației din cauza insuficienței prejudiciului moral și a lipsei compensațiilor materiale. Acesta susține că executarea hotărârii definitive din 19 septembrie 2012 (recuperarea restanțelor salariale de aproximativ 1 200 EUR) continuă să fie pendinte din cauza lipsei resurselor debitorului privat, reclamantul ‐ faptul că guvernul trebuie să compenseze această pierdere de bani.

Reclamantul a susținut că primul aprod al Curții însărcinat cu cauza, care nu a dat dovadă de interes și de rapiditate în monitorizarea, prin măsuri concrete, a procedurii de executare care a avut loc la 26 octombrie 2012, reclamantul a trebuit să retragă titlul executoriu și a trebuit să sesizeze un alt executoriu la 30 octombrie 2013. Începând cu această dată, cel de-al doilea procuror a angajat executarea forțată a titlului executoriu, dar fără succes. După ce a sesizat mai multe autorități competente, nu au fost identificate proprietăți imobiliare, terenuri sau alte active. Potrivit informațiilor furnizate de băncile comerciale, mai multe sechestre au fost efectuate de diverși executori ai justiției din 2011, cu mult înainte de data hotărârii definitive favorabile reclamantului.

Din dosar reiese că debitorul nu mai este la adresa juridică indicată și nu are niciun activ în posesia sa. În consecință, la 6 august 2014, prin hotărâre motivată, titlul executoriu a fost restituit reclamantului, prin care i s-a solicitat să introducă o acțiune în vederea deschiderii unei proceduri de insolvență. În cadrul procedurii de executare în conformitate cu Legea nr. 87/2011 privind repararea de către statul membru a prejudiciilor cauzate de nu executarea hotărârilor judecătorești și prin durata excesivă a procedurilor, instanțele au recunoscut că primul aprod al justiției nu a luat toate măsurile legale posibile și necesare pentru executarea titlului executoriu într-un termen rezonabil și au acordat despăgubiri, și anume 150 EUR ca prejudiciu moral, care este dovedit insuficient în raport cu sumele acordate de Curte în situații similare.

Curtea amintește că art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului în cazul în care (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI).

Jurisprudența Curții în materie de executare sau de executare tardivă a hotărârilor judecătorești interne este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Cebotari și alții c. Moldova, nr. 37763/04 și 4 alții, 27 ianuarie 2009 și Cristea c. Republica Moldova, nr. 35098/12, 12 februarie 2019). Având în vedere concesiunile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care este în principiu în conformitate cu cele alocate în cazuri de neexecuție pentru perioade similare), Curtea consideră că Õ nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele menționate anterior, aceaceasta ar trebui eliminată din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că în termenii declarației unilaterale a guvernului pârât și în condițiile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate se decide să se elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 noiembrie 2024. Viktoriya Maradudiana Davor Derenčinović Modulul adjunct f.f.

Președinte Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din convenție (executarea cu întârziere a hotărârii judecătorești interne) Numărul și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată (în euro) [1] 42585/15 17/08/2015 Mihail AFANASII 1955 16/01/2023 14/04/2023 400 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 42585/15 Mihail AFANASII contre la République de Moldova (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 octobre 2024 en un comité composé de : Davor Derenčinović , président , Diana Sârcu, Gediminas Sagatys , juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 août 2015, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe. Par une lettre du 12 septembre 2022, la Cour invita le requérant à désigner un représentant de son choix. M e V. Munteanu, avocat exerçant à Chișinău, représenta les intérêts du requérant devant la Cour jusqu’au 17 février 2023, lorsque la partie requérante déclara ne plus être représenté par lui. Le grief que le requérant tirait de l’article 6 § 1 de la Convention (inexécution d’une décision de justice interne définitive contre un débiteur privé) a été communiqué au gouvernement moldave (« le Gouvernement »). EN DROIT À l’issue des négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs.

Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention. Le Gouvernement reconnaît qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure d’exécution. En outre, il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes de cette déclaration unilatérale ont été transmis au requérant plusieurs semaines avant la date de cette décision. Il a répondu qu’il n’acceptait pas les termes de la déclaration en raison de l’insuffisance du préjudice moral et de l’absence de compensation matérielle. Il prétend que l’exécution de l’arrêt définitif du 19 septembre 2012 (le recouvrement des arriérés de salaires d’environ 1 200 euros) reste toujours pendante en raison du manque des ressources du débiteur privé, le requérant estimant que c’est au Gouvernement de compenser cette perte d’argent.

Le requérant a allégué des manquements de la part du premier huissier de justice en charge de l’affaire, qui n’a pas fait preuve d’intérêt et de rapidité dans le suivi, par des mesures concrètes, de la procédure d’exécution entamée le 26 octobre 2012. Le requérant a dû retirer le titre exécutoire et a dû saisir un autre huissier de justice le 30 octobre 2013. À partir de cette date, le deuxième huissier de justice a engagé l’exécution forcée du titre exécutoire, mais sans succès. Après avoir saisie plusieurs autorités compétentes, aucun bien immobilier, terrain ou autre actif n’a été identifié. Selon les informations fournies par les banques commerciales, plusieurs séquestres ont été effectués par différents huissiers de justice depuis 2011, bien avant la date de l’arrêt définitif favorable au requérant.

Il ressort du dossier que le débiteur n’est plus à l’adresse juridique indiquée et n’a aucun actif en sa possession. En conséquence, le 6 août 2014, par décision motivée, le titre exécutoire a été restitué au requérant, en lui proposant d’introduire une action en vue de l’ouverture d’une procédure d’insolvabilité. Dans le cadre de la procédure d’indemnisation conformément à la loi n o 87/2011 sur la réparation par l’État des préjudices causés par la non ‑ exécution des jugements et par la durée excessive des procédures, les tribunaux avaient reconnu que le premier huissier de justice n’avait pas pris toutes les mesures légales possibles et nécessaires pour exécuter le titre exécutoire dans un délai raisonnable et avaient accordé une indemnisation, à savoir 150 euros à titre de préjudice moral, qui s’est avérée insuffisante par rapport aux sommes octroyées par la Cour dans des situations similaires.

La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt Tahsin Acar c Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en matière d’inexécution ou d’exécution tardive de décisions de justice internes est claire et abondante (voir, par exemple, Cebotari et autres c. Moldova , n os 37763/04 et 4 autres, 27 janvier 2009, et Cristea c. République de Moldova , n o 35098/12, 12 février 2019). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est en principe conforme à ceux alloués dans des affaires de non-exécution pour des périodes similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer celle-ci du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration unilatérale du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 14 novembre 2024. Viktoriya Maradudina Davor Derenčinović Greffière adjointe f.f. Président ANNEXE Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention (exécution tardive de la décision de justice interne) Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et année de naissance Date de réception de la déclaration du Gouvernement Date de réception de la lettre du requérant Montant alloué pour dommage moral et frais et dépens (en euros) [1] 42585/15 17/08/2015 Mihail AFANASII 1955 16/01/2023 14/04/2023 400 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.