Comunicată la 23 septembrie 2020 Publicată la 12 octombrie 2020 SECȚIUNEA întâi "Recuperări n 14656/15" și 40004/16 Domenico VAQUERA" împotriva Italiei și Rocco LICANDRO împotriva Italiei, introduse la 19 martie 2015 și, respectiv, la 2 iulie 2016 "INCLUSIVUL L în pofida recursului la procedura prescurtată, inclusiv la Legea 479/1999 înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 341/2000. Invocând articolele 6 și 7 din Convenție și la Hotărârea Scoppola c. Italia [GC], nr. 10249/03 , 17 septembrie 2009, reclamanții se plâng că au putut beneficia de aplicarea unei pedepse mai dulci din cauza unei modificări în detrimentul lor a acordului încheiat cu statul în momentul adoptării procedurii prescurtate. 14656/15 face referire și la art. 5 din Convenție, susținând că reținerea sa pe viață ar fi impusă cu încălcarea convenției, în special a principiului securității juridice, având astfel caracter arbitrar. Au primit reclamanții, cu încălcarea articolului 7 din convenție, o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de lege, care, printre legile care au fost în vigoare în perioada cuprinsă între comisia pentru încălcarea dreptului comunitar și hotărârea definitivă, le era cea mai favorabilă ( Scoppola c. Italia [GC], n 10249/03, § 119, 17 septembrie 2009)? Au avut reclamanții o așteptare legitimă, care intră sub incidența articolului 6 din convenție, să suporte o pedeapsă maximă de 30 de ani de închisoare? În acest caz, această așteptare a fost dezamăgită de factori care nu sunt controlați de solicitanți, cum ar fi adoptarea Decretului-lege nr. 341/2000 (( Scoppola c. Italia [GC], n 10249/03, § 144, 17 septembrie 2009)? Recurenții au invocat în fața instanțelor naționale corespunzătoare, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, obiecțiile pe care le invocă în fața Curții în ceea ce privește cererea nr. 14656/15, condamnarea pe viață a reclamantului era conformă cu art. 5 alineatul (1) din convenție
Communiquée le 23 septembre 2020
Publié le 12 octobre 2020
Requêtes n
os
14656/15 et 40004/16
Domenico VADALA’ contre l’Italie
et Rocco LICANDRO contre l’Italie
introduites respectivement
le 19 mars 2015 et le 2 juillet 2016
Les requêtes concernent
l’impossibilité pour les requérants d’obtenir le remplacement de la réclusion criminelle à perpétuité par trente ans d’emprisonnement, malgré le recours à la procédure abrégée dont à la loi
n
o
479/1999 avant l’entrée en vigueur du décret-loi n
o
341/2000.
Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention, et l’arrêt
Scoppola c.
Italie
(n
o
2)
[GC], n
o
10249/03
, 17 septembre 2009, les requérants se plaignent de n’avoir pu bénéficier de l’application d’une peine plus douce en raison d’une modification à leur détriment de l’accord conclu avec l’État au moment de l’adoption de la procédure abrégée.
Le requérant de la requête n
o
14656/15 invoque aussi l’article 5 de la Convention, en alléguant que sa réclusion à perpétuité serait imposée en violation de la Convention, et notamment du principe de sécurité juridique, ayant ainsi nature arbitraire.
1.
Les requérants se sont-ils vus infliger, en violation de l’article 7 de la Convention, une peine plus forte que celle prévue par la loi qui, parmi les lois qui ont été en vigueur durant la période comprise entre la commission de l’infraction et le prononcé du jugement définitif, leur était la plus favorable (
Scoppola c. Italie
(n
o
2)
[GC], n
o
10249/03, § 119, 17 septembre 2009) ?
2.
Les requérants avaient-ils une attente légitime, relevant de l’article 6 de la Convention, à encourir une peine maximale de trente ans d’emprisonnement ?
Dans l’affirmative, cette attente a-t-elle été déçue par des facteurs échappant au contrôle des requérants, comme l’adoption du décret-loi
n
o
341/2000 ((
Scoppola c. Italie
(n
o
2)
[GC], n
o
10249/03, § 144, 17 septembre 2009) ?
3.
Les requérants ont-ils soulevé devant les juridictions nationales appropriées, dans les formes et délais prescrits par le droit interne, les griefs qu’ils font valoir devant la Cour
?
4.
En ce qui concerne la requête n
o
14656/15, la réclusion criminelle à perpétuité du requérant était-elle conforme à l’article 5 § 1 de la Convention
?