CASE OF VELIKOVA AGAINST BULGARIA AND 6 OTHER CASES

Rezoluția provizorie CM/ResDH(2020)198 Execuția hotărârilor Grupului Curții Europene a Drepturilor Omului Velikova împotriva Bulgariei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 1 octombrie 2020 în ședința 1383 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 41488/98 VELIKOVA 18/05/2000 04/10/2000 38361/97 ANGUELOVA 13/06/2002 13/09/2002 77938/11 DIMITROV ȘI ALTE ALTE 01/07/2014 17/11/2014 43233/98 OSMAN 16/02/2006 16/05/2006 36613/08 MIHAYLOVA ȘI MALINOVA 24/02/2015 24/05/2015 67258/13 MYUMYUN 03/11/2015 03/02/2016 38152/11 STOYKOV 06/10/2015 01/02/2016 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite privind decesele, maltraturile, inclusiv torturarea sau lipsa de asistență medicală în timp util în timpul arestării, în detenția poliției sau în centrele penitenciare și lipsa unei anchete eficace asupra acestor evenimente între 1993 și 2014 (violații articolelor 2 și 3); reamintind obligația continuă în temeiul articolelor 2 și/sau 3 de a efectua ex officio o anchetă eficace care, în practică, impune autorităților de oficiu să reexamineze dosarele de caz pentru a evita ca mai multă acțiune să devină interzisă și, în cazul în care ancheta rămâne posibilă, să-l redeschidă sau să relueze; reamintind că autoritățile au efectuat reforme importante în răspunsul la încălcările stabilite de Curte, cum ar fi modificarea cadrului juridic care reglementează utilizarea forței, introducerea identificării anonime a ofițerilor care participă la operațiuni speciale de poliție, introducerea unei proceduri de înregistrare și raportare a leziunilor în centrele penitenciare și eliminarea dispozițiilor care permit închiderea anchetelor din motive legate de lungimea lor; reamintind totuși faptul că Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) a adoptat o declarație publică în martie 2015 și a remarcat în raportul de vizită 2017 că persoanele deținute de poliție sunt încă un risc considerabil de maltratare; menționând, în plus, că rapoartele și statisticile de experți mai recente nu indică o îmbunătățire clară în acest domeniu; reamintind cu satisfacție că CPT a constatat în raportul său de vizită de 2017 că maltratarea de către personalul penitenciar a fost foarte rară; observând în acest context că este necesară evaluarea autorităților dacă creșterea numărului de dosare examinate de procurori în ceea ce privește instalațiile penitenciare ar putea fi explicată prin raportarea automată a leziunilor înregistrate la un procuror de către instalațiile penitenciare; Cu toate acestea, constatând că punerea în aplicare a anumitor garanții împotriva maltraturilor în poliție și în centrele penitenciare nu pare încă suficient de eficientă în practică și observând, în ceea ce privește detenția poliției, că nu există nici o notificare automată către procuror a constatărilor medicale privind maltraturile sau plângerile primite de Ministerul Intern; constatând că eforturile autorităților de îmbunătățire a politicii de toleranță zero în ceea ce privește maltraturile par să fie în parte frustrate de colectarea inadecvată a datelor privind maltraturile și monitorizarea externă limitată a Ombudsmanului sau a ONG-urilor experte și observând că deficiențele de mai sus constituie, de asemenea, un obstacol pentru evaluarea aprofundată a progreselor realizate de Comitetul; constatând că nu s-a înregistrat nici un progres în ceea ce privește introducerea infracțiunii de tortură în dreptul penal, că este incert dacă este necesară reforma legislativă sau constituțională pentru introducerea revizuirii judiciare a refuzurilor procurorilor de a deschide o investigație și că lucrează pentru a asigura independența, în toate situațiile, a investigațiilor și a anchetelor preliminare sunt încă la o etapă preliminară; Subliniind obligația fiecărui stat, în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile finale ale Curții Europene în orice caz în care acestea sunt părți, pe deplin, în mod eficient și prompt; A EXPRESAT regretul profund că în Anguelova în cazul în care autoritățile nu au investigat în mod aprofundat comportamentul suspect al ofițerilor de poliție subliniat în hotărârea înainte de prescrierea faptelor; A INVITAT autoritățile să efectueze o anchetă penală (și nu o anchetă simplă) asupra actului de tortură constatat în cazul Stoykov, precum și să furnizeze informații privind rezultatul procedurii în cadrul procedurii Dimitrov și alții; INVITATE, de asemenea, autoritățile pentru a indica dacă este posibil să se efectueze o evaluare ex officio a posibilității de a redeschide investigațiile penale în cazul Mihaylova și Malinova și dacă sunt posibile penalități sau măsuri disciplinare suplimentare în ceea ce privește ofițerii de poliție implicați în tortura reclamantului în cazul Myumyun și introducerea posibilității de redeschidere a procedurilor în temeiul Legii privind infracțiunile administrative și sancțiunile în urma unei hotărâri a Curții Europene; INVITĂ autoritățile să consolideze asistența juridică gratuită și să se asigure că un avocat este disponibil în timp util pentru a ajuta fiecare persoană în detenție de poliție care o solicită, inclusiv în timpul interogatoriului, și pentru a introduce înregistrarea video sistematică a interogatorilor suspecților; Le-a invitat să îmbunătățească promptitudinea, calitatea și confidențialitatea examinărilor medicale și înregistrarea leziunilor în detenția poliției și în centrele penitenciare, precum și să introducă o notificare automată Biroului Procurorului privind plângerile privind maltraturile primite de poliție și le-a încurajat să ia din nou în considerare introducerea unei notificări automate la Biroul Procuror a constatărilor medicale privind maltraturile efectuate de o persoană deținută de poliție; URGED autoritățile de a institui un sistem național de compilare a statisticii privind plângerile, acuzațiile și sancțiunile disciplinare și penale legate de maltratamente, așa cum a fost recomandat de CPT, pentru a furniza informații precise privind sancțiunile disciplinare și penale impuse în legătură cu bolile tratamentul și sprijinirea unei monitorizări mai intensive a Ombudsmanului sau a ONG-urilor experte și a unei analize aprofundate a măsurilor adoptate până în prezent, a rezultatelor și a provocărilor rămase în combaterea maltraturilor în centrele de poliție și de penitenciară; URGED autoritățile să introducă, dacă este necesar, prin interpretarea flexibilă a Constituției sau a reformei constituționale, revizuirea judiciară a refuzurilor de deschidere a investigațiilor, împreună cu modalitățile de a evita o încărcătură suplimentară excesivă pentru instanțe și procurori și de a furniza o evaluare a posibilului domeniu și modalități ale acestor proceduri; modificarea fără întârziere a legislației penale pentru a prevedea în mod expres infracțiunile de tortură însoțite de sancțiuni adecvate și disuasive și le-a luat în considerare necesitatea de a criminaliza extorcarea unei mărturisiuni de la o persoană care nu este oficial acuzată de o infracțiune penală, dar este totuși suspectată; Le-a URGED din nou să încredeze anchete preliminare și anchete privind acuzațiile de rău tratament procurorilor și magistraților de investigare care nu au relații de lucru cu agenții de aplicare a legii ale căror acțiuni au fost contestate; ÎNCURAREA acestora să modifice legea astfel încât să prevadă suspendarea oficială a ofițerilor de poliție acuzați în cadrul procedurilor penale de maltratare, împreună cu garanțiile împotriva suspendării abuzive; DECIDE să relueze examinarea acestui grup de cazuri la ședința sa de la DH din decembrie 2021 cel târziu.

Interim Resolution CM/ResDH(2020)198

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Velikova group against Bulgaria

(Adopted by the Committee of Ministers on 1 October 2020

at the 1383

rd

meeting of the Ministers' Deputies)

Application No.

Case

Judgment of

Final on

41488/98

VELIKOVA

18/05/2000

04/10/2000

38361/97

ANGUELOVA

13/06/2002

13/09/2002

77938/11

DIMITROV AND OTHERS

01/07/2014

17/11/2014

43233/98

OSMAN

16/02/2006

16/05/2006

36613/08

MIHAYLOVA AND MALINOVA

24/02/2015

24/05/2015

67258/13

MYUMYUN

03/11/2015

03/02/2016

38152/11

STOYKOV

06/10/2015

01/02/2016

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases and to the violations established concerning deaths, ill-treatment including torture or lack of timely medical assistance during arrest, in police detention or in penitentiary facilities and the lack of an effective investigation into these events between 1993 and 2014 (violations of Articles 2 and 3);

Recalling the continuing obligation under Articles 2 and/or 3 to

ex officio

carry out an effective investigation which, in practice, requires the authorities speedily and

ex officio

to re-examine the case files to avoid further action becoming time barred and, where the investigation remains feasible, to reopen or resume it;

Recalling that the authorities have carried out important reforms in response to the violations established by the Court, such as the modification of the legal framework governing the use of force, the introduction of anonymous identification of officers participating in special police operations, the introduction of a procedure for recording and reporting injuries in penitentiary facilities and the removal of the provisions allowing the closure of investigations for reasons related to their length alone;

Recalling nevertheless that the European Committee for Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) adopted a public declaration in March 2015 and noted in the 2017 visit report that persons detained by the police still run a considerable risk of ill-treatment; noting moreover that the more recent expert reports and statistics do not indicate a clear improvement in this domain;

Recalling with satisfaction that the CPT has found in its 2017 visit report that ill-treatment by penitentiary staff was very rare; noting in this context that the authorities’ assessment is needed whether the increase of the number of files examined by prosecutors concerning penitentiary facilities could be explained by the automatic reporting of recorded injuries to a prosecutor by penitentiary facilities;

Noting however that the implementation of certain safeguards against ill-treatment in police and penitentiary facilities still does not appear sufficiently efficient in practice and noting, as concerns police detention, that there is no automatic notification to a prosecutor of medical findings of ill-treatment or complaints received by the Ministry of Interior;

Noting that the authorities’ efforts to improve the zero tolerance policy in respect of ill-treatment appear to be partly frustrated by inadequate data-gathering on ill-treatment and limited external monitoring by the Ombudsman or expert NGOs and noting that the above shortcomings are also an obstacle to thorough assessment by the Committee of the progress achieved;

Noting that there has been no progress with introducing the crime of torture in criminal law,

that

it is uncertain whether legislative or constitutional reform is needed

to introduce

judicial review of prosecutors’ refusals to open an investigation and that works to ensure the independence, in all situations, of investigations and preliminary inquiries are still at a preliminary stage;

Underlining the obligation of every State, under the terms of Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the final judgments of the European Court in any case to which they are a party, fully, effectively and promptly;

EXPRESSED deep regret that in the

Anguelova

case the authorities failed to thoroughly investigate the suspicious behaviour of the police officers highlighted in the judgment before the prescription of the facts; INVITED the authorities to carry out a criminal investigation (and not a simple inquiry) into the act of torture found in the

Stoykov

case, as well as to provide information on the outcome of the proceedings in the

Dimitrov and Others

case;

INVITED moreover the authorities to indicate whether it is possible to carry out an

ex officio

assessment of the possibility to reopen criminal investigations in the

Mihaylova and Malinova

case

and whether further disciplinary penalties or measures are possible in respect of the police officers involved in the applicant’s torture in the

Myumyun

case and

to

introduce the possibility for reopening of proceedings under the Administrative Offences and Sanctions Act following a judgment of the European Court;

INVITED the authorities to strengthen the free legal assistance and to ensure that a lawyer is available in good time to assist every person in police detention who requests it, including during interrogations, and to introduce systematic video recording of the interrogations of suspects;

INVITED them to improve the promptness, quality and confidentiality of medical examinations and recording of injuries in police detention and penitentiary facilities and to introduce an automatic notification to the Prosecutor’s Office of complaints of ill-treatment received by the police and ENCOURAGED them again to consider introducing an automatic notification to the Prosecutor’s Office of medical findings of ill-treatment of a person detained by the police;

URGED the authorities to establish a national system for compiling statistics on complaints, prosecutions and disciplinary and criminal penalties related to ill-treatment, as recommended by the CPT, to provide precise information on the disciplinary and criminal sanctions imposed in relation to ill

‑

treatment and to support a more intensive monitoring by the Ombudsman or by expert NGOs and to provide a thorough analysis of the measures adopted to date, results and remaining challenges in the combat of ill-treatment in police and penitentiary facilities;

URGED the authorities to introduce, if necessary through a flexible interpretation of the Constitution or constitutional reform, judicial review of refusals to open investigations, together with arrangements to avoid an excessive additional workload for courts and prosecutors, and to provide an assessment of the possible scope and modalities of these procedures;

URGED them

to

amend without further delay criminal law in order it to provide expressly for the offense of torture accompanied with adequate, dissuasive penalties

and

ENCOURAGED them to consider the need to criminalise the extortion of a confession from a person who is not formally charged with a criminal offence, but is nevertheless suspected;

URGED them again to entrust the preliminary inquiries and investigations of allegations of ill-treatment to prosecutors and investigating magistrates who do not have working relationships with the law enforcement agents whose actions have been challenged;

ENCOURAGED them to amend the law so that it provides for the suspension of police officers officially accused in criminal proceedings of ill-treatment, together with safeguards against abusive suspension;

DECIDED to resume consideration of this group of cases at its DH meeting in December 2021 at the latest.