MAVRIANOPOL v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MAVRIANOPOL v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 29226/06 Ilinca Viorica MAVRIANOPOL și Eugenia MAVRIANOPOL împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 15 octombrie 2020 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2006, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții, dna Ilinca Viorica Mavrianopol și dna Eugenia Mavrianopol, sunt resortisanți români născuți în 1967 și, respectiv, în 1941. Ele au fost reprezentate de dl V. Șerbănescu, avocat practicant la București. Denumirile reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind incapacitatea lor de a obține restituirea proprietăților lor naționalizate sau de a asigura compensarea acestora au fost comunicate guvernului român. Prin urmare, prin scrisoarea din 14 septembrie 2020, reclamanții au informat Curtea că au primit o compensație pentru proprietatea lor pe baza Legii nr. 165/2013. Prin urmare, au susținut că doresc să continue cererea actuală numai în ceea ce privește cererea lor pentru 10.000 EUR (EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea instanțelor interne și a Curții. HOTĂRÂREA Curții remarcă că, în conformitate cu dovezile disponibile în dosarul de cauză, în urma măsurilor pe care reclamanții le-au luat la nivel național, au primit compensații pentru bunurile imobile care constituie obiectul prezentei cereri. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție cu privire la plângerea reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Ana Ionescu și alții c. România , nos 19788/03 și 18 altele, §§ 15-16, 26 februarie 2019) și faptul că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă. În ceea ce privește cererea de costuri și cheltuieli a reclamanților, Curtea constată că nu a fost justificată de niciun document. În consecință, respinge această cerere. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista de cazuri; respinge cererea reclamanților pentru costuri și cheltuieli. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 noiembrie 2020. Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Președintele adjunct al grefierului interimar