Gunesch împotriva României

A patra secțiune DECIZIE nr. 27331/04 Susanna GUNESCH împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 aprilie 2021 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 5 iulie 2004, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dna Susanna Gunesch, care s-a născut în 1922, a trăit în Heidenheim, Germania, și a murit în 2012. Fiul ei și moștenitorul său, dl Johann Gunesch, au continuat corespondența cu Curtea în prezenta procedură, fără să își exprime formal intenția de a continua cererea în numele ei.

Denunțul reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind incapacitatea ei de a obține restituirea proprietăților ei naționalizate sau de a obține compensații pentru aceaceasta a fost comunicat guvernului român („Guvernul”). De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția care, în 1986, a fost forțată să-și predea posesia, care constituie obiectul prezentei cereri, pentru a putea exercita dreptul de a-și părăsi țara. Într-o decizie finală din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a recunoscut că proprietatea situată în strada Sibiu, nr. 448 Sura Mica, a fost naționalizată ilegal de către reclamant în cadrul fostului regim comunist și apoi a fost vândută către terți.

Curtea a constatat, de asemenea, că vânzarea a fost legală. La 10 noiembrie 2008, autoritățile au emis o decizie de acordare a compensației reclamantului de 434.500 lei român (RON), (aproximativ 120.000 euro (EUR) în acel moment pentru proprietatea în cauză. Sumele au fost plătite în cinci tranșe, din februarie 2014 până în martie 2018. Primele trei plăți au fost efectuate direct reclamantului și ultimele două au fost emise moștenitoarei ei, după moartea reclamantului. Reclamantul și, ulterior, moștenitorul ei au acceptat compensația. După plata finală, dl Johann Gunesch a semnat o declarație care acceptă să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește proprietatea în cauză.

Dl Johann Gunesch a informat Curtea că nu dorește să retragă cererile formulate de reclamant în prezenta procedură. Plaga în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Curtea constată că, în conformitate cu informațiile prezentate de părți, în urma măsurilor luate de reclamant la nivel național, ea a fost compensată pentru posesia care constituie obiectul prezentei cereri (a se vedea punctul 4 de mai sus). Curtea constată, de asemenea, că reclamantul a acceptat compensarea și a renunțat la reclamațiile sale referitoare la posesia respectivă (a se vedea punctul 5 mai sus).

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că chestiunea referitoare la reclamațiile de proprietate a reclamantului a fost rezolvată în sensul articolului (b) din Convenție și respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii în această parte în conformitate cu articolul în amendă (a se vedea Ana Ionescu și alții c. România , nr. 19788/03 și altele 18 §§§ 15-16, 26 februarie 2019, și Mavrianopol c. România (dec.), nr. 29226/06, 15 octombrie 2020). 10. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din lista cazurilor în ceea ce privește plângerea privind restituirea proprietății, formulată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Alte plângeri 11. Reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție (a se vedea punctul 2 de mai sus, în amenda 12. Curtea nu consideră necesar să se abordeze o problemă cu locus standi al domnului Johann Gunesch, moștenitorul reclamantului, de a continua cererea după moartea ei (a se vedea punctul 1 de mai sus, în amendă ), deoarece plângerea este, în orice caz, inadmisibilă.

De fapt, măsura plângută a avut loc în 1986 (a se vedea punctul 2 de mai sus, în amendă ) ), în timp ce Convenția a intrat în vigoare numai în ceea ce privește Statul pârât în 20 iunie 1994. În consecință, această plângere este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției în sensul articolului (a) și trebuie respinsă ca inadmisibilă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerea referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; declară restul cererii inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 aprilie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele adjunct de secretar interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 27331/04 Susanna GUNESCH against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8 April 2021 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 July 2004, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1 . The applicant, Ms Susanna Gunesch, was born in 1922, lived in Heidenheim, Germany, and died in 2012. Her son and sole heir, Mr Johann Gunesch, continued the correspondence with the Court in the present procedure, without formally expressing his intention to pursue the application on her behalf. 2 . The applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning her inability to obtain restitution of her nationalised property or to secure compensation therefor was communicated to the Romanian Government (“the Government”). The applicant also complained under Article 2 of Protocol no. 4 to the Convention that, in 1986, she had been forced to surrender her possession which constitutes the object of the present application, in order to be allowed to exercise her right to leave her country.