CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 42912/05 Decebal Ovidiu LĂZUREANU și Camelia LĂZUREANU împotriva României și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 29 septembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători și Ilse Freiwirth, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, cel mai recent doamna Oana Florentina Ezer a Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cauzelor Circumstanțele factuale și juridice prevăzute în cererile actuale sunt similare cu cele referitoare la solicitanți în cazul Străin și alții c. România (nr. 57001/00, §§ 5-18, ECHR 2005-VII), reclamanților doamnei și dlui Rodan în cazul Preda și alții c. România (nr. 9584/02 și 7 altele, §§ 35-41, 29 aprilie 2014) și reclamanților în cazul Ana Ionescu și alții c. România (1978/03, § 6-7, 26 februarie 2019). În scurt, reclamanții au susținut că au obținut hotărâri finale ale instanței care constată că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților lor a fost ilegală și că nu au încetat niciodată să fie proprietarii legitimi ai acestor proprietăți. Reclamanții au susținut, de asemenea, că, în ciuda faptelor lor de titlu nu au fost contestate, acestea nu au putut recupera posesia proprietăților lor, deoarece acestea din urmă au fost deja vândute sau au fost vândute de stat către terți și că nu au primit compensații pentru aceste proprietăți. Prin hotărârea Curții, s-a rezumat că, în cazul lui Brumărescu v. România [GC] [n. 28342/95, §§ 34-35, CEDH 1999-VII], Străin și alții (menționate mai sus, §§ 19-23), Maria Atanasiu și alții v. România v. (notări 30767/05 și 33800/06, §§ 44 și următoarele, 12 octombrie 2010); Preda și alții (citate mai sus, §§ 68-74); și Dickmann și Gion c. România (notări 10346/03 și 10893/04, §§ 52-58, 24 octombrie 2017). Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că incapacitatea lor de a recupera posesia proprietăților lor ilegal naționalizate sau de a asigura compensații, în ciuda hotărârilor judecătorești care își recunosc drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale; nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții în cererile nr. 42912/05 și 66710/09 au formulat, de asemenea, diverse plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Locus standi Moștenitorii reclamantului Decebal Ovidiu Lăzureanu (denumită în continuare „decizia nr. 42921/05) a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și, ca rude apropiate ale acestora, a exprimat intenția de a continua cererea în locul său. Guvernul nu s-a opus acestui lucru. Având în vedere legăturile strânse de familie și interesul legitim al moștenitorilor de a continua cererea, Curtea acceptă că moștenitorii reclamantului decedat pot continua cererea în locul său (a se vedea Janowiec și alții c. Rusia [GC], nr. 55508/07 și 29520/09, § 101, CEDH 2013 și Preda și alții c. România , nr. 9584/02 și altele 7 , § 75, 29 aprilie 2014 . Prin urmare, aceasta va continua să se ocupe de cererea la cererea moștenitorilor . Admisibilitate Preda și alții c. România , nr. 9584/02 și altele , § 75, 29 aprilie 2014 . 42921/05 nu a putut pretinde că are o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, plângerea lor fiind, prin urmare, incompatibilă rațiee materiae 11. Reclamanții au contestat aceste argumente, susținând că nu au încetat niciodată să fie proprietarii legitimi ai bunurilor reclamate. 12. Curtea constată că Guvernul nu a formulat astfel de obiecții în cazurile nr. 66710/09 și 65591/14. Cu toate acestea, o obiecție de incompatibilitate ratione materiae este o obiecție care trece la jurisdicția Curții și Curtea este obligată să examineze dacă are competență în fiecare etapă a procedurii (a se vedea Tănase c. Moldova [GC], nr. 7/08, § 131, CEDH 2010; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Blečić v. Croația [GC], nr. 595332/00, § 67, CEDH 2006 III). 13. Curtea reiterează că un reclamant poate invoca o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 numai în măsura în care deciziile impugnate referitoare la „pozițiile sale” în sensul prezentei dispoziții. „Posesiuni” poate fi fie „posesiuni existente” fie active, inclusiv creanțe, pentru care reclamantul poate susține că are cel puțin o „așteptare legitimată” de a obține o bucurie efectivă de un drept de proprietate. În contrast, speranța de recunoaștere a unui drept de proprietate pe care nu l-a putut exercita efectiv nu poate fi considerată o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, nici o afirmație condiționată care nu se poate realiza ca urmare a nerespectării condiției (a se vedea, printre multe alte autorități, Kopecký v. Slovakia [GC], nr. 44912/98, § 35, ECHR 2004 IX). 14. Curtea a examinat prezentele cereri: având în vedere toate materialele în posesia sa, aceasta concluzionează că reclamanții nu au demonstrat că au îndeplinit condițiile statutare necesare pentru a se califica pentru măsuri pregătitoare, în măsura în care instanțele interne nu au confirmat într-o decizie finală că au avut titlul asupra proprietății reclamate (a se vedea, prin contrast, Dickmann și Gion v. România , nr. 10346/03 și 10893/04, § 93, 24 octombrie 2017 . Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde că au „poșesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 15. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 17. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea deține în unanimitate că moștenitorii reclamantului Decebal Ovidiu Lăzureanu, care au exprimat dorința de a continua procedura în locul reclamantului întârziat, are posibilitatea de a face acest lucru; decide să se alăture cererilor; Declară cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 22 octombrie 2020. Ilse Freiwirth Branko Lubarda Președintele Adjunct Registrului Apendice Lista cererilor Nr. cerere nr. Data locației Solicitant Anul de naștere/ Locul deces al Rezilienței Nationalitate Reprezentat prin Identificarea proprietății Hotărârea internă recunoașterea titlului reclamantului la proprietate Decizia internă de confirmare a validității titlului terților la proprietate 42912/05 24/11/2005 Decebal Ovidiu LĂZUREANU 1941-2016 Miercurea Ciuc Romană urmărită de moștenitorii Ana-Ileana LĂZUREANU 1946 Miercurea Ciuc Romană; Natalia-Simona LĂZUREANU 1975 București Romană; și Ovidiu LĂZUREANU 1976 Miercurea-Ciuc Romană Camelia LĂZUREANU 1963 Bucurest Romană Eva Ștefania DOCZY ROSSERU Clădirea (apartament), strada Tudor Vladimirescu nr. 72, Constanța 4/07/2005 Constanța Curtea de Apel 66710/09 10/12/2009 Raula-Daniela FLEISCHMAN 1952 București București Narcis Marcel DRAGOMIR Clădirea (apartament), Vasile Lascăr (de altă dată Galați) Strada nr. 21, București 11/06/2009 Curtea de Apel 65591/14 25/06/2014 Cora RADULIAN 1968 București Dana CHELARU 1971 București Clădirea românească Adrian VASILIU (apartament), Strada Sfânta Treime nr. 30, București 28/01/2014 Curtea de Apel din București
Application no. 42912/05
Decebal Ovidiu LĂZUREANU and Camelia LĂZUREANU against Romania
and 2 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29
September 2020 as a Committee composed of:
Branko Lubarda,
President,
Carlo Ranzoni,
Péter Paczolay,
judges,
and Ilse Freiwirth,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,
Having deliberated, decides as follows:
1.
A list of the applicants is set out in the appendix.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, most recently Ms Oana Florentina Ezer of the Ministry of Foreign Affairs.
The circumstances of the cases
3.
The factual and legal circumstances set out in the current applications are similar to those pertaining to the applicants in the case of
Străin and
Others v. Romania
(no. 57001/00, §§ 5-18, ECHR 2005-VII), to the applicants Ms and Mr Rodan in the case of
Preda and Others v.
Romania
(nos.
9584/02 and 7 others, §§ 35-41, 29 April 2014) and to the applicants in the case of
Ana Ionescu and Others v. Romania
(19788/03, §§
6-7, 26
February 2019).
4.
In short, the applicants claimed to have obtained final court decisions finding that the nationalisation by the former communist regime of their properties had been unlawful and that they had never ceased to be the legitimate owners of those properties. The applicants further argued that despite the fact that their title deeds were not disputed, they were not able to recover possession of their properties, as the latter had either already been sold or were sold by the State to third parties, and that they did not receive compensation for those properties.
Relevant domestic law and practice
5.
The relevant background domestic law and practice in relation to acknowledged unlawfully nationalised properties sold by the State to third parties have been summarised in the Court’s judgments in the cases of
Brumărescu v. Romania
[GC] (no. 28342/95, §§ 34-35, ECHR 1999-VII);
Străin and Others
(cited above, §§ 19-23);
Maria Atanasiu and Others v.
Romania
(nos. 30767/05 et 33800/06, §§ 44 et seq., 12 October 2010);
Preda and Others
(cited above, §§ 68-74); and
Dickmann and Gion v.
Romania
(nos. 10346/03 and 10893/04, §§ 52-58, 24 October 2017).
6.
The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that their inability to recover possession of their unlawfully nationalised properties or to secure compensation, despite court decisions acknowledging their property rights, amounted to a breach of their right to the peaceful enjoyment of their possessions under Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention, which reads as follows:
“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.
The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
7.
The applicants in applications nos. 42912/05 and 66710/09 also raised various complaints under Article 6 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
Joinder of the applications
8.
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
Locus standi
9.
The heirs of the applicant Decebal Ovidiu Lăzureanu (application no.
42921/05) informed the Court of the applicant’s death and, as their close relatives, expressed the intention to pursue the application in his stead. The Government did not object to this. Having regard to the close family ties and the heirs’ legitimate interest in pursuing the application, the Court accepts that the deceased applicant’s heirs may pursue the application in his stead (see
Janowiec and Others v.
Russia
[GC], nos. 55508/07 and 29520/09, § 101, ECHR 2013; and
Preda and Others v. Romania
, nos.
9584/02 and 7 others, § 75, 29 April 2014). It will therefore continue to deal with the application at the heirs’ request.
Admissibility
The complaint under Article 1 of Protocol No. 1
10.
The Government submitted that the applicants in the case no.
42921/05 could not claim to have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, their complaint being therefore incompatible
rationae
materiae
.
11.
The applicants contested these arguments, holding that they had never ceased to be the legitimate owners of the claimed property.
12.
The Court notes that the Government did not raise such objections in cases nos. 66710/09 and 65591/14. However, an objection of incompatibility
ratione materiae
is an objection which goes to the Court’s jurisdiction and the Court is obliged to examine whether it has jurisdiction at every stage of the proceedings (see,
Tănase v. Moldova
[GC], no.
7/08, §
131, ECHR 2010; see also,
mutatis mutandis
,
Blečić v. Croatia
[GC], no.
‑
III).
13.
The Court reiterates that an applicant can allege a violation of Article
1 of Protocol No. 1 only in so far as the impugned decisions related to his “possessions” within the meaning of this provision. “Possessions” can be either “existing possessions” or assets, including claims, in respect of which the applicant can argue that he or she has at least a “legitimate expectation” of obtaining effective enjoyment of a property right. By way of contrast, the hope of recognition of a property right which it has been impossible to exercise effectively cannot be considered a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, nor can a conditional claim which lapses as a result of the non-fulfilment of the condition (see, among many other authorities,
Kopecký v. Slovakia
[GC], no.
44912/98, §
‑
IX).
14.
The Court has examined the present applications: in the light of all the materials in its possession, it concludes that the applicants have not shown that they had met the statutory conditions required in order to qualify for reparatory measures, in so far as the domestic courts have not confirmed in a final decision that they had title to the claimed property (see, by way of contrast,
Dickmann and Gion v. Romania
, nos.
10346/03 and
10893/04, §
93, 24 October 2017). Consequently, the applicants cannot claim to have “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.
15.
It follows that the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article
35
§
4.
Other complaints
16.
The applicants in applications nos. 42912/05 and 66710/09 also raised various complaints under Article 6 of the Convention which the Court has carefully examined. In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
17.
It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Holds
that the heirs of the applicant Decebal Ovidiu Lăzureanu who have expressed the wish to pursue the proceeding in place of the late applicant have standing to do so;
Decides
to join the applications;
Declares
the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 22 October 2020.
Ilse Freiwirth
Branko Lubarda
Deputy Registrar
President
Appendix
List of applications
No.
Application no.
Date of lodging
Applicant
Year of Birth/ Death
Place of Residence
Nationality
Represented by
Identification
of property
Domestic decision acknowledging the applicants’ title to property
Domestic decision confirming the validity of the third parties’ title to property
1
42912/05
24/11/2005
Decebal Ovidiu LĂZUREANU
1941-2016
Miercurea Ciuc
Romanian
Pursued by heirs
Ana-Ileana LĂZUREANU
1946
Miercurea Ciuc Romanian;
Natalia-Simona LĂZUREANU
1975
Bucharest Romanian; and
Ovidiu LĂZUREANU
1976
Miercurea-Ciuc Romanian
Camelia LĂZUREANU
1963
Bucharest
Romanian
Eva Ștefania DOCZY ROSSLER
Building (apartment), Tudor Vladimirescu Street no. 72, Constanța
-
4/07/2005
Constanța Court of Appeal
2
66710/09
10/12/2009
Raula-Daniela FLEISCHMAN
1952
Bucharest
Romanian
Narcis Marcel DRAGOMIR
Building (apartment), Vasile Lascăr (formerly Galați) Street no. 21,
Bucharest
-
11/06/2009
Bucharest Court of Appeal
3
65591/14
25/06/2014
Cora RADULIAN
1968
Bucharest
Romanian
Dana CHELARU
1971
Bucharest
Romanian
Adrian VASILIU
Building (apartment), Sfânta Treime Street no. 30, Bucharest
-
28/01/2014
Bucharest Court of Appeal