CASE OF STĂNOIU AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Deprivation of property;Peaceful enjoyment of possessions)
CASE OF STĂNOIU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2026)
CAUZA CAUZĂ DE STĂNOUI ŞI ALŢII v. ROMANIA (Aplicații nr. 26206/04 și alți 3 – a se vedea lista adăugată) HOTĂRÂREA Strasburg 3 martie 2026 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Stănoiu și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), şedinţa în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , preşedinte , Lorraine Schembri Orland, Sebastian Răduleţu , judecători şi Valentin Nicolescu, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererile împotriva României depuse la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenția”) de către solicitanţii enumeraţi în tabelul anexat, („reclamanţii”), la diferitele date indicate în acesta; hotărârile de a anunţa cererilor la Guvernul României (“ Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dna O.F. Ezer al Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; după deliberarea în particular la 10 februarie 2026, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: OBIECTUL CAUZEI 1. Cazurile se referă la incapacitatea solicitanților de a recupera posesia de proprietăți care au fost ilegal naționalizate în temeiul fostului regim comunist și care au fost ulterior vândute de stat către terți. Situațiile factuale și juridice ale cererilor actuale sunt similare cu cele referitoare la reclamanții în cazul Străin și alții v. România (nu. 57001/00, §§ 5-18, CEDO 2005-VII), și Ana Ionescu și alții c. România (nu. 19788/03, §§ 6-7, 26 februarie 2019) și solicitanților dna și dl Rodan în cazul Preda și alții v. România (nus. 9584/02 și alte 7, §§ 35-41, 29 aprilie 2014). EVALUAREA TRIBUNALULUI PRIVIND APLICAȚIILE 3. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. LOCUS STANDI 4. Curtea constată că unele dintre reclamante au murit după ce au depus cererea și că moștenitorii lor au exprimat dorința de a continua procedura. Având în vedere legăturile familiale apropiate și interesul legitim al moștenitorilor de a urmări cererile, Curtea acceptă că moștenitorii decedați pot continua cererile în locul lor. Prin urmare, aceasta va continua să se ocupe de aceste cereri la cererea moștenitorilor (a se vedea tabelul adăugat pentru detalii). ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 A PROTOCOLULUI NO. 1 LA CONVENŢIUNEA 5. Solicitanții se plângea că incapacitatea lor de a recupera posesia de proprietăți care au fost ilegal naționalizate sau de a asigura compensații pentru acestea, în ciuda hotărârilor judecătorești care își recunosc drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citeşte după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea paşnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și a principiilor generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne și/sau că nu au putut pretinde că au o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție , plângerile lor fiind , prin urmare , incompatibile cu rațiae materiae . Curtea reiterează că a luat deja în considerare și respins aceleași obiecții cu privire la presupusa inaplicabilitate a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția față de situații identice cu cele din acest caz (a se vedea Străin și alții v. România , nr. 57001/00, §§ 30, 31 și 38, CEDO 2005-VII). Acesta a mai analizat și a respins în mod repetat argumentele guvernului cu privire la presupusa eficacitate a diferitelor proceduri judiciare și a legii de restituire, inclusiv a Legii nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, în cazurile în care există acte de titlu valide în concomitent (a se vedea Ana Ionescu și alții v. România , nr. 19788/03, § 23, 26 februarie 2019). Acesta consideră că, în cazul instantaneu, Guvernul nu a prezentat niciun nou fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea plângerilor solicitanților. Prin urmare, obiecțiile guvernului în acest sens trebuie respinse. Compatibilitatea ratione temporis (aplicația nr. 26206/04) 10 . În ceea ce privește plângerile solicitanților cu privire la suma insuficientă de compensare acordată de autoritățile pentru jumătatea cotă a bunurilor aparținând primului reclamant , Guvernul a susținut că această plângere ar trebui respinsă ca ratione temporis incompatibilă . 11. Curtea constată că, prin decizia depusă la 31 august 1987, primul reclamant a fost compensat în valoare de 40 000 de lei români pentru jumătatea sa parte din proprietatea naționalizată de autoritățile. În urma notificării solicitanților privind întreaga proprietate, prin decizia din 11 martie 1997 a Consiliului județului Vâlcea, primul reclamant și fostul său soț au fost acordate compensații numai în ceea ce privește jumătatea proprietății care aparțin acesteia și care au fost naționalizate fără nicio compensație; restul cererilor au fost respinse. Decizia finală a Curții de District Vâlcea din 4 septembrie 1997 a susținut aceste concluzii. 12 . Prin urmare, instanțele interne au concluzionat că prima reclamantă nu mai are dreptul la compensare sau la restabilire în integritate a bunurilor imobile în măsura în care ea a fost deja compensată pentru partea ei de bunuri care era naționalizată. 13 . În consecință , și având în vedere că Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii, presupunând chiar că plângerea privind valoarea compensației nu este incompatibilă ratione temporis , este în orice caz incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Prin urmare, nu mai este necesar să se decidă în legătură cu obiecția guvernului ratione temporis. Concluzii privind admisibilitatea 14. Curtea concluzionează că plângerile solicitanților privind drepturile lor de proprietate (cu excepția plângerilor respinse în temeiul cererii nr. 26206/04, a se vedea punctul 13 de mai sus) nu sunt, în mod evident, bolnavi, fondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Merits 15. Curtea constată că, în mod similar cu reclamanții din Străin și alții (citate mai sus), și cu dna Rodan din Preda și alții c. România (nus. 9584/02 și 7 altele, 29 aprilie 2014), reclamanții în acest caz au obținut decizii finale, fie în ceea ce privește proprietatea reclamată în acest caz, fie în ceea ce privește întreaga clădire (a se vedea, mutatis mutandis , Maria Atanasiu și alții v. România (nus. 30767/05 și 33800/06, §§ 143 ‐ 46, 12 octombrie 2010), recunoaștend cu efect retroactiv ilegalitatea confiscarii proprietăților lor de către stat și proprietatea lor legitimă a acestor proprietăți. Aceste decizii nu au fost contestate sau anulate până în prezent. 16. Curtea reiterează că în Preda și alții (citat mai sus) a constatat că incapacitatea solicitanților de a recupera posesia proprietăților lor, în pofida faptului că deciziile finale ale instanței își recunoscu în mod retroactiv drepturile de proprietate, a constituit o privare a bunurilor lor în sensul articolului 1 primul paragraf al celui de-al doilea paragraf al Protocolului nr. 17. În cazul în cauză, reclamanții nu au putut, până în prezent, să recupereze posesia proprietăților menționate în tabelul adăugat sau să obțină compensații pentru această privație. 18. O astfel de privare, combinată cu o lipsă totală de compensare, impune solicitanților o sarcină disproporționată și excesivă, în încălcarea dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda și alții , citat mai sus §§ 146 și 148-49). Acesta a reiterat aceste constatări în cazurile similare de Dickmann și Gion v. România (nus. 10346/03 și 10893/04, §§ 103-04, 24 octombrie 2017) și Ana Ionescu și alții (citate mai sus, §§ 23 și 28-30), și, mai recent, în Văleanu și alții v. România (nus. 59012/17 și alți 27, § 262, 8 noiembrie 2022). 19 . Curtea constată, de asemenea, că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. 20. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ÎNTREPRIND COMPLAINTE 21 . Solicitanții în cererile nr. 26206/04 şi 6495/08 au formulat, de asemenea, diverse plângeri în temeiul diferitelor dispoziţii ale Convenției. 22 . Curtea a examinat cu atenție toate aceste plângeri. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în protocolurile sale. În consecință, aceste părți ale cererilor trebuie respinse ca fiind, vădit nefondate, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL DATURILOR PECULUI DE CONVENŢIUNE 23. După cum a deținut Curtea în mai multe ocazii, o hotărâre în care Curtea constată că încălcarea impune statului în cauză o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis v. Grecia (sau satisfacția) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI, și Guiso-Gallisay v. Italia (sau satisfacția) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 24. Curtea consideră că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în ceea ce privește prejudiciu material, o sumă calculată în conformitate cu metodologia stabilită în Valeanu și alții v. România (sau satisfacție), nr. 59012/17 și alți 27, §§ 114-18, 7 ianuarie 2025). Având în vedere informațiile de la dispoziția sa, în special rețelele notariale relevante, documentele prezentate de părți și jurisprudența sa stabilită (ibid., § 116), Curtea consideră că este rezonabil și echitabil, conform articolului 41, să atribuie solicitanților sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciu material. 25. Cu toate acestea, Curtea trebuie să reitereze că reclamanții nu pot obține dreptul la o compensare dublă sau la o îmbogățire nejustificată din hotărârea Curții. În măsura în care procedurile administrative și/sau judiciare interne referitoare la reclamațiile solicitanților față de proprietățile lor erau încă în suspensie în fața autorităților relevante la data ultimelor informații disponibile Curții și pentru a împiedica orice îmbogățire nedreptată din prezenta hotărâre, Curtea consideră, prin urmare, că toate sumele legate de compensația din cauza solicitanților care sunt relevante pentru cazul în cauză și care ar fi fost deja executate în favoarea lor până la data prezentei hotărâri ar trebui deduse, după caz, din sumele enumerate în tabelul adăjat. 26. În ceea ce privește suma de bani solicitată în ceea ce privește pierderea profitului sau beneficiul de bunuri ale solicitanților (depunerea nr. 26206/04), Curtea respinge aceste afirmații. Pentru a acorda o sumă de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, având în vedere că profitul obținut din posesia proprietății depinde de mai multe factori (a se vedea Văleanu și alții (justă satisfacție), citat mai sus, § 119). Prejudiciu moral 27. În ceea ce privește reclamanții care au solicitat compensații în ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor lor nu poate fi compensată în mod adecvat prin constatarea simplă a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. Eliberarea unei evaluări echitabile, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie solicitanților sumele indicate în tabelul adăugat. Costuri și cheltuieli 28. Unele solicitanți nu au prezentat nici reclamații pentru costuri și cheltuieli sau nu au reușit să le susțină. În consecință, Curtea nu constată niciun motiv pentru a le acorda orice sumă pe contul respectiv (a se vedea tabelul apendice). 29. În ceea ce privește creanțele prezentate de celelalte reclamante, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat, acoperind costurile în cadrul tuturor șefurilor. Interesul implicit 30. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; Declară cererea nr. 26206/04 inadmisibil ratione materiae în măsura în care se referă la plângerile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind compensarea acordată de autoritățile pentru jumătatea cotă a bunurilor aparținând primului reclamant; declară cererile admisibile în ceea ce privește reclamațiile rămase în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește daunele și costurile pecuniare; (b) faptul că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat plus orice taxă care poate fi taxabilă, în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale; (c) faptul că sumele menționate mai sus se transformă în moneda națională a statului reclamant la rata aplicabilă la data decontare; (d) faptul că, de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontarea dobânților simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrală Europeană în timpul perioadei de inadecție plus trei puncte procente; Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2026, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Valentin Nicolescu Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice nr. Aplicaţie nr. și data depusă Denumirea reclamantului Naționalitate Anul de naștere Locul de reședință Reprezentat prin Identificarea proprietăților Hotărârea internă care recunoaște titlul reclamantului la proprietate Hotărârea internă confirmă valabilitatea titlului terților la proprietăți Sume atribuite articolului 41 din Convenția A. prejudiciu material și moral în euro (EUR) B. costurile și cheltuielile pe cerere (EUR) 1. 26206/04 04/06/2004 Ana Stănoiu română 1941 Bad Überkingen Ovidiu Damian Stănoiu română 1973 Woodstock Hermina Liana Grennert-Zeck română 1970 Bad Überkingen Sorin Ilie Nițu Apartament și parcela adiacente de teren situat la nr. 7 Strada Pătrașcu Vodă (fost nr. 25, Strada Mihai Bravu), Râmnicu ‐ Vâlcea Hotărârea finală a Curţii Înalte de Casare din 5 decembrie 2003 Hotărârea finală a Curţii Înalte de Casare din 5 decembrie 2003 46,240 EUR prejudiciu material, în comun 10.000 EUR prejudiciu moral, în comun 5,200 EUR costuri și cheltuieli, în comun 2. 25800/05 05/07/2005 Elena Mihaela Adriana Popea România 1952 Frejus Marin Voicu Apartament nr. 49 situat la nr. 1, bl. 40, sc.2, et. District nr. 2, Strada Ion Marinescu, București Hotărârea finală din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel a Bucureşti Hotărârea finală din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel a Bucureştilor 55.530 EUR prejudiciu material morale: - costuri: - 3. 6495/08 28/01/2008 Tatiana Drăghici Română 1949 Craiova Dorina Bota Română 1946 Deva Alexandru Zaharia ( primul reclamant doar [1] ) Trama de teren de 538 mp. m, situat la nr. 40, strada Matei Millo (fost Toți Sfinții nr. 28 bis), Hotărârea finală a Craiova din 26 februarie 1996, Hotărârea finală a Curții de District Craiova din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova 154,416 EUR prejudiciu material, 10 000 EUR prejudiciu moral, în comun 170 EUR costuri și cheltuieli, în comun 4. 60749/08 15/12/2008 Maura Barbul (nascut Roveanu) Franța b: 1915 d: 2012 Neuilly-sur-Seine Cerere urmărită de moștenitori: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Michael Serdaru-Barbul Franța b: 1936 d: 2011 Neuilly-sur-Seine Cerere urmărită de moștenitori: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Mihala-Magdalena Marinescu-Oliveira Apartament nr. 2 în clădirea situată la nr. 11 Piața Spaniei, Bucureşti Hotărârea finală din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova și hotărârile din dosarele interne 10808/2002-10814/2003 Hotărârea finală din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova 199.980 EUR prejudiciu material, împreună 10.000 EUR prejudiciu moral, costuri și cheltuieli comune: - [1] Conform scrisorii reprezentantului din 23 iunie 2025.