CASE OF STĂNOIU AND OTHERS v. ROMANIA

Cazurile se referă la incapacitatea solicitanților de a recupera posesia de proprietăți care au fost ilegal naționalizate în temeiul fostului regim comunist și care au fost ulterior vândute de stat către terți. Situațiile factuale și juridice ale cererilor actuale sunt similare cu cele referitoare la reclamanții în cazul Străin și alții v. România (nu. 57001/00, §§ 5-18, CEDO 2005-VII), și Ana Ionescu și alții c. România (nu. 19788/03, §§ 6-7, 26 februarie 2019) și solicitanților dna și dl Rodan în cazul Preda și alții v. România (nus. 9584/02 și alte 7, §§ 35-41, 29 aprilie 2014). EVALUAREA TRIBUNALULUI PRIVIND APLICAȚIILE

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. LOCUS STANDI

Curtea constată că unele dintre reclamante au murit după ce au depus cererea și că moștenitorii lor au exprimat dorința de a continua procedura. Având în vedere legăturile familiale apropiate și interesul legitim al moștenitorilor de a urmări cererile, Curtea acceptă că moștenitorii decedați pot continua cererile în locul lor. Prin urmare, aceasta va continua să se ocupe de aceste cereri la cererea moștenitorilor (a se vedea tabelul adăugat pentru detalii). ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 A PROTOCOLULUI NO. 1 LA CONVENŢIUNEA

Solicitanții se plângea că incapacitatea lor de a recupera posesia de proprietăți care au fost ilegal naționalizate sau de a asigura compensații pentru acestea, în ciuda hotărârilor judecătorești care își recunosc drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citeşte după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea paşnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și a principiilor generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne și/sau că nu au putut pretinde că au o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție , plângerile lor fiind , prin urmare , incompatibile cu rațiae materiae . Curtea reiterează că a luat deja în considerare și respins aceleași obiecții cu privire la presupusa inaplicabilitate a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția față de situații identice cu cele din acest caz (a se vedea Străin și alții v. România , nr. 57001/00, §§ 30, 31 și 38, CEDO 2005-VII). Acesta a mai analizat și a respins în mod repetat argumentele guvernului cu privire la presupusa eficacitate a diferitelor proceduri judiciare și a legii de restituire, inclusiv a Legii nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, în cazurile în care există acte de titlu valide în concomitent (a se vedea Ana Ionescu și alții v. România , nr. 19788/03, § 23, 26 februarie 2019). Acesta consideră că, în cazul instantaneu, Guvernul nu a prezentat niciun nou fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea plângerilor solicitanților. Prin urmare, obiecțiile guvernului în acest sens trebuie respinse. Compatibilitatea ratione temporis (aplicația nr. 26206/04) 10 . În ceea ce privește plângerile solicitanților cu privire la suma insuficientă de compensare acordată de autoritățile pentru jumătatea cotă a bunurilor aparținând primului reclamant , Guvernul a susținut că această plângere ar trebui respinsă ca ratione temporis incompatibilă .

Curtea constată că, prin decizia depusă la 31 august 1987, primul reclamant a fost compensat în valoare de 40 000 de lei români pentru jumătatea sa parte din proprietatea naționalizată de autoritățile. În urma notificării solicitanților privind întreaga proprietate, prin decizia din 11 martie 1997 a Consiliului județului Vâlcea, primul reclamant și fostul său soț au fost acordate compensații numai în ceea ce privește jumătatea proprietății care aparțin acesteia și care au fost naționalizate fără nicio compensație; restul cererilor au fost respinse. Decizia finală a Curții de District Vâlcea din 4 septembrie 1997 a susținut aceste concluzii. 12 . Prin urmare, instanțele interne au concluzionat că prima reclamantă nu mai are dreptul la compensare sau la restabilire în integritate a bunurilor imobile în măsura în care ea a fost deja compensată pentru partea ei de bunuri care era naționalizată. 13 . În consecință , și având în vedere că Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii, presupunând chiar că plângerea privind valoarea compensației nu este incompatibilă ratione temporis , este în orice caz incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Prin urmare, nu mai este necesar să se decidă în legătură cu obiecția guvernului ratione temporis. Concluzii privind admisibilitatea

Curtea concluzionează că plângerile solicitanților privind drepturile lor de proprietate (cu excepția plângerilor respinse în temeiul cererii nr. 26206/04, a se vedea punctul 13 de mai sus) nu sunt, în mod evident, bolnavi, fondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Merits

Curtea constată că, în mod similar cu reclamanții din Străin și alții (citate mai sus), și cu dna Rodan din Preda și alții c. România (nus. 9584/02 și 7 altele, 29 aprilie 2014), reclamanții în acest caz au obținut decizii finale, fie în ceea ce privește proprietatea reclamată în acest caz, fie în ceea ce privește întreaga clădire (a se vedea, mutatis mutandis , Maria Atanasiu și alții v. România (nus. 30767/05 și 33800/06, §§ 143 ‐ 46, 12 octombrie 2010), recunoaștend cu efect retroactiv ilegalitatea confiscarii proprietăților lor de către stat și proprietatea lor legitimă a acestor proprietăți. Aceste decizii nu au fost contestate sau anulate până în prezent.

Curtea reiterează că în Preda și alții (citat mai sus) a constatat că incapacitatea solicitanților de a recupera posesia proprietăților lor, în pofida faptului că deciziile finale ale instanței își recunoscu în mod retroactiv drepturile de proprietate, a constituit o privare a bunurilor lor în sensul articolului 1 primul paragraf al celui de-al doilea paragraf al Protocolului nr.

În cazul în cauză, reclamanții nu au putut, până în prezent, să recupereze posesia proprietăților menționate în tabelul adăugat sau să obțină compensații pentru această privație.

O astfel de privare, combinată cu o lipsă totală de compensare, impune solicitanților o sarcină disproporționată și excesivă, în încălcarea dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda și alții , citat mai sus §§ 146 și 148-49). Acesta a reiterat aceste constatări în cazurile similare de Dickmann și Gion v. România (nus. 10346/03 și 10893/04, §§ 103-04, 24 octombrie 2017) și Ana Ionescu și alții (citate mai sus, §§ 23 și 28-30), și, mai recent, în Văleanu și alții v. România (nus. 59012/17 și alți 27, § 262, 8 noiembrie 2022). 19 . Curtea constată, de asemenea, că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ÎNTREPRIND COMPLAINTE 21 . Solicitanții în cererile nr. 26206/04 şi 6495/08 au formulat, de asemenea, diverse plângeri în temeiul diferitelor dispoziţii ale Convenției. 22 . Curtea a examinat cu atenție toate aceste plângeri. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în protocolurile sale. În consecință, aceste părți ale cererilor trebuie respinse ca fiind, vădit nefondate, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL DATURILOR PECULUI DE CONVENŢIUNE

După cum a deținut Curtea în mai multe ocazii, o hotărâre în care Curtea constată că încălcarea impune statului în cauză o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis v. Grecia (sau satisfacția) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI, și Guiso-Gallisay v. Italia (sau satisfacția) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009).

Curtea consideră că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în ceea ce privește prejudiciu material, o sumă calculată în conformitate cu metodologia stabilită în Valeanu și alții v. România (sau satisfacție), nr. 59012/17 și alți 27, §§ 114-18, 7 ianuarie 2025). Având în vedere informațiile de la dispoziția sa, în special rețelele notariale relevante, documentele prezentate de părți și jurisprudența sa stabilită (ibid., § 116), Curtea consideră că este rezonabil și echitabil, conform articolului 41, să atribuie solicitanților sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciu material.

Cu toate acestea, Curtea trebuie să reitereze că reclamanții nu pot obține dreptul la o compensare dublă sau la o îmbogățire nejustificată din hotărârea Curții. În măsura în care procedurile administrative și/sau judiciare interne referitoare la reclamațiile solicitanților față de proprietățile lor erau încă în suspensie în fața autorităților relevante la data ultimelor informații disponibile Curții și pentru a împiedica orice îmbogățire nedreptată din prezenta hotărâre, Curtea consideră, prin urmare, că toate sumele legate de compensația din cauza solicitanților care sunt relevante pentru cazul în cauză și care ar fi fost deja executate în favoarea lor până la data prezentei hotărâri ar trebui deduse, după caz, din sumele enumerate în tabelul adăjat.

În ceea ce privește suma de bani solicitată în ceea ce privește pierderea profitului sau beneficiul de bunuri ale solicitanților (depunerea nr. 26206/04), Curtea respinge aceste afirmații. Pentru a acorda o sumă de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, având în vedere că profitul obținut din posesia proprietății depinde de mai multe factori (a se vedea Văleanu și alții (justă satisfacție), citat mai sus, § 119). Prejudiciu moral

În ceea ce privește reclamanții care au solicitat compensații în ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor lor nu poate fi compensată în mod adecvat prin constatarea simplă a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. Eliberarea unei evaluări echitabile, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie solicitanților sumele indicate în tabelul adăugat. Costuri și cheltuieli

Unele solicitanți nu au prezentat nici reclamații pentru costuri și cheltuieli sau nu au reușit să le susțină. În consecință, Curtea nu constată niciun motiv pentru a le acorda orice sumă pe contul respectiv (a se vedea tabelul apendice).

În ceea ce privește creanțele prezentate de celelalte reclamante, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat, acoperind costurile în cadrul tuturor șefurilor. Interesul implicit

Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; Declară cererea nr. 26206/04 inadmisibil ratione materiae în măsura în care se referă la plângerile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind compensarea acordată de autoritățile pentru jumătatea cotă a bunurilor aparținând primului reclamant; declară cererile admisibile în ceea ce privește reclamațiile rămase în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește daunele și costurile pecuniare; (b) faptul că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat plus orice taxă care poate fi taxabilă, în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale; (c) faptul că sumele menționate mai sus se transformă în moneda națională a statului reclamant la rata aplicabilă la data decontare; (d) faptul că, de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontarea dobânților simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrală Europeană în timpul perioadei de inadecție plus trei puncte procente; Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2026, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Valentin Nicolescu Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice nr. Aplicaţie nr. și data depusă Denumirea reclamantului Naționalitate Anul de naștere Locul de reședință Reprezentat prin Identificarea proprietăților Hotărârea internă care recunoaște titlul reclamantului la proprietate Hotărârea internă confirmă valabilitatea titlului terților la proprietăți Sume atribuite articolului 41 din Convenția A. prejudiciu material și moral în euro (EUR) B. costurile și cheltuielile pe cerere (EUR) 1. 26206/04 04/06/2004 Ana Stănoiu română 1941 Bad Überkingen Ovidiu Damian Stănoiu română 1973 Woodstock Hermina Liana Grennert-Zeck română 1970 Bad Überkingen Sorin Ilie Nițu Apartament și parcela adiacente de teren situat la nr. 7 Strada Pătrașcu Vodă (fost nr. 25, Strada Mihai Bravu), Râmnicu ‐ Vâlcea Hotărârea finală a Curţii Înalte de Casare din 5 decembrie 2003 Hotărârea finală a Curţii Înalte de Casare din 5 decembrie 2003 46,240 EUR prejudiciu material, în comun 10.000 EUR prejudiciu moral, în comun 5,200 EUR costuri și cheltuieli, în comun 2. 25800/05 05/07/2005 Elena Mihaela Adriana Popea România 1952 Frejus Marin Voicu Apartament nr. 49 situat la nr. 1, bl. 40, sc.2, et. District nr. 2, Strada Ion Marinescu, București Hotărârea finală din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel a Bucureşti Hotărârea finală din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel a Bucureştilor 55.530 EUR prejudiciu material morale: - costuri: - 3. 6495/08 28/01/2008 Tatiana Drăghici Română 1949 Craiova Dorina Bota Română 1946 Deva Alexandru Zaharia ( primul reclamant doar [1] ) Trama de teren de 538 mp. m, situat la nr. 40, strada Matei Millo (fost Toți Sfinții nr. 28 bis), Hotărârea finală a Craiova din 26 februarie 1996, Hotărârea finală a Curții de District Craiova din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova 154,416 EUR prejudiciu material, 10 000 EUR prejudiciu moral, în comun 170 EUR costuri și cheltuieli, în comun 4. 60749/08 15/12/2008 Maura Barbul (nascut Roveanu) Franța b: 1915 d: 2012 Neuilly-sur-Seine Cerere urmărită de moștenitori: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Michael Serdaru-Barbul Franța b: 1936 d: 2011 Neuilly-sur-Seine Cerere urmărită de moștenitori: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Mihala-Magdalena Marinescu-Oliveira Apartament nr. 2 în clădirea situată la nr. 11 Piața Spaniei, Bucureşti Hotărârea finală din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova și hotărârile din dosarele interne 10808/2002-10814/2003 Hotărârea finală din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova 199.980 EUR prejudiciu material, împreună 10.000 EUR prejudiciu moral, costuri și cheltuieli comune: - [1] Conform scrisorii reprezentantului din 23 iunie 2025.

The factual and legal circumstances of the current applications are similar to those pertaining to the applicants in the cases of Străin and Others v. Romania (no. 57001/00, §§ 5-18, ECHR 2005-VII), and Ana Ionescu and Others v. Romania (no. 19788/03, §§ 6-7, 26 February 2019) and to the applicants Ms and Mr Rodan in the case of Preda and Others v. Romania (nos. 9584/02 and 7 others, §§ 35-41, 29 April 2014).

The Government submitted that the applicants had failed to exhaust domestic remedies and/or that they could not claim to have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, their complaints being therefore incompatible rationae materiae .

The Court reiterates that it has already considered at length, and rejected, the same objections concerning the alleged inapplicability of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention to situations identical to those in the present case (see Străin and Others v. Romania , no. 57001/00, §§ 30, 31 and 38, ECHR 2005-VII).

It has further considered and repeatedly rejected the Government’s submissions as to the alleged effectiveness of various court proceedings and the restitution laws, including Law no. 10/2001 and Law no. 165/2013, in cases where there are concurrent valid title deeds (see Ana Ionescu and Others v. Romania , no. 19788/03, § 23, 26 February 2019).

It considers that in the instant case the Government have not put forward any new fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility of the applicants’ complaints. The Government’s objections in this regard must therefore be rejected. Compatibility ratione temporis (application no. 26206/04) 10 . In so far as it concerns the applicants’ complaints regarding the insufficient amount of compensation awarded by the authorities for the half share of the property belonging to the first applicant, the Government submitted that this complaint should be rejected as incompatible ratione temporis .

The Court notes that by a decision delivered on 31 August 1987, the first applicant was compensated in the amount of 40,000 Romanian lei for her half share of the property nationalised by the authorities. Following the applicants’ notice concerning the whole property, by a decision of 11 March 1997 of the Vâlcea County Council, the first applicant and her former husband were awarded compensation only in respect of the half of the property which belonged to the latter and which had been nationalised without any compensation; the remainder of the claims were dismissed. The final decision of the Vâlcea District Court of 4 September 1997 upheld those findings. 12 . It follows that the domestic courts have concluded that the first applicant was no longer entitled to either compensation or restitutio in integrum of the immovable property in so far as she had already been compensated for her part of property which had been nationalised. 13 . Consequently, and since the Court sees no reason to depart from those findings, even assuming that the complaint concerning the amount of compensation is not incompatible ratione temporis , it is in any event incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention and must be therefore rejected in accordance with Article 35 § 4. It is hence no longer necessary to decide on the Government’s ratione temporis objection. Conclusions as to admissibility

The Court concludes that the applicants’ complaints relating to their property rights (except for the complaints rejected under application no. 26206/04, see paragraph 13 above) are not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. Merits

The Court notes that, similarly to the applicants in Străin and Others (cited above), and Ms and Mr Rodan in Preda and Others v. Romania (nos. 9584/02 and 7 others, 29 April 2014), the applicants in the present case had obtained final decisions, whether in relation to the property claimed in the present case or in relation to the entire building (see, mutatis mutandis , Maria Atanasiu and Others v. Romania (nos. 30767/05 and 33800/06, §§ 143 ‑ 46, 12 October 2010), acknowledging with retroactive effect the unlawfulness of the seizure of their property by the State and their legitimate ownership of those properties. Those decisions have not been challenged or quashed to date.

The Court reiterates that in Preda and Others (cited above) it found that the applicants’ inability to recover possession of their properties, despite final court decisions retroactively acknowledging their property rights, constituted a deprivation of their possessions within the meaning of the second sentence of the first paragraph of Article 1 of Protocol No. 1.

In the present case, the applicants have not been able, to date, either to recover possession of the properties mentioned in the appended table or to obtain compensation for this deprivation.

Such a deprivation, combined with a total lack of compensation, imposed on the applicants a disproportionate and excessive burden, in breach of their right to the peaceful enjoyment of possessions as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 (see Preda and Others , cited above, §§ 146 and 148-49). It reiterated those findings in the similar cases of Dickmann and Gion v. Romania (nos. 10346/03 and 10893/04, §§ 103-04, 24 October 2017) and Ana Ionescu and Others (cited above, §§ 23 and 28 ‑ 30), and, more recently, in Văleanu and Others v. Romania (nos. 59012/17 and 27 others, § 262, 8 November 2022). 19 . The Court further finds that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that there has been a breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

As the Court has held on a number of occasions, a judgment in which the Court finds a breach imposes on the respondent State a legal obligation to put an end to the breach and make reparation for its consequences in such a way as to restore as far as possible the situation existing before the breach (see Iatridis v. Greece (just satisfaction) [GC], no. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI, and Guiso-Gallisay v. Italy (just satisfaction) [GC], no. 58858/00, § 90, 22 December 2009).

The Court holds that the respondent State is to pay the applicants, in respect of pecuniary damage, an amount calculated according to the methodology established in Văleanu and Others v. Romania ((just satisfaction), nos. 59012/17 and 27 others, §§ 114-18, 7 January 2025). Having regard to the information at its disposal, in particular, the relevant notarial grids, the documents submitted by the parties and its established case ‑ law (ibid., § 116), the Court considers it reasonable and equitable, as required by Article 41, to award the applicants the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary damage.

The Court must reiterate, however, that the applicants cannot derive any right to double compensation or unjust enrichment from the Court’s judgment. In so far as domestic administrative and/or judicial proceedings relating to the applicants’ claims to their property were still pending before the relevant authorities at the date of the latest information available to the Court, and in order to prevent any unjust enrichment from the present judgment, the Court therefore considers that all amounts relating to the compensation due to the applicants which are relevant to the present case and which would already have been enforced in their favour by the date of the present judgment should be deducted, as the case may be, from the amounts listed in the appended table.

As regards the amount of money claimed in respect of loss of profit or benefit from the applicants’ possessions (application no. 26206/04), the Court rejects these claims. To award a sum of money on this basis would be a speculative process, given that profit derived from possession of property depends on several factors (see Văleanu and Others (just satisfaction), cited above, § 119). Non-pecuniary damage

With regard to the applicants who have claimed compensation in respect of non-pecuniary damage, the Court considers that the serious interference with the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions cannot be adequately compensated for by the simple finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1. Making an assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court awards the applicants the amounts indicated in the appended table. Costs and expenses

Some applicants have either not submitted any claims for costs and expenses or have failed to substantiate them. Accordingly, the Court finds no reason to award them any sum on that account (see appended table).

As concerns the claims submitted by the remaining applicants, regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table, covering costs under all heads. Default interest

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares application no. 26206/04 inadmissible ratione materiae in so far as it concerns the complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention regarding the compensation awarded by the authorities for the half share of the property belonging to the first applicant; Declares the applications admissible in respect of the remaining complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and the remainder of the applications inadmissible; Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage; (b) that the respondent State is to pay the applicants within the same three months, the amounts indicated in the appended table plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses; (c) that the above-mentioned amounts shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (d) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 3 March 2026, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Valentin Nicolescu Faris Vehabović Acting Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. and date lodged Applicant’s name Nationality Year of birth Place of residence Represented by Identification of property Domestic decision acknowledging the applicants’ title to property Domestic decision confirming the validity of the third parties’ title to property Amounts awarded Article 41 of the Convention A. pecuniary and non- ­ pecuniary damage in euros (EUR) B. costs and expenses per application (EUR) 1. 26206/04 04/06/2004 Ana Stănoiu Romanian 1941 Bad Überkingen Ovidiu Damian Stănoiu Romanian 1973 Woodstock Hermina Liana Grennert-Zeck Romanian 1970 Bad Überkingen Sorin Ilie Nițu Apartment and adjacent plot of land located at no. 7 Pătrașcu Vodă Street (former no. 25 Mihai Bravu Street), Râmnicu ‑ Vâlcea Final judgment of the High Court of Cassation of 5 December 2003 Final judgment of the High Court of Cassation of 5 December 2003 EUR 46,240 pecuniary damage, jointly EUR 10,000 non-pecuniary damage, jointly EUR 5,200 costs and expenses, jointly 2. 25800/05 05/07/2005 Elena Mihaela Adriana Popea Romanian 1952 Frejus Marin Voicu Apartment no. 49 located at no 1, bl. 40, sc.2, et. 3. District no. 2, Ion Marinescu Street, București Final judgment of 10 November 2004, the Bucharest Court of Appeal Final judgment of 10 November 2004, the Bucharest Court of Appeal EUR 55,530 pecuniary damage non-pecuniary damage: - costs: - 3. 6495/08 28/01/2008 Tatiana Drăghici Romanian 1949 Craiova Dorina Bota Romanian 1946 Deva Alexandru Zaharia (the first applicant only [1] ) Plot of land of 538 sq. m, located at no. 40 Matei Millo Street (former Toți Sfinții no. 28 bis), Craiova Final judgment of 26 February 1996, the Craiova District Court Final judgment of 30 October 2007, the Craiova Court of Appeal EUR 154,416 pecuniary damage, jointly EUR 10,000 non-pecuniary damage, jointly EUR 170 costs and expenses, jointly 4. 60749/08 15/12/2008 Maura Barbul (born Roveanu) French b: 1915 d: 2012 Neuilly-sur-Seine Application pursued by heirs: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Michael Victor Serdaru-Barbul French b: 1936 d: 2011 Neuilly-sur-Seine Application pursued by heirs: Stephane Alain Nicolas Serdaru-Barbul 1975 Paris Julien Claude Georges Serdaru-Barbul 1978 Neuilly-sur-Seine Mihaela-Magdalena Marinescu-Oliveira Apartment no. 2 in the building located at no. 11 Piața Spaniei, Bucharest Final judgment of 16 June 2008, the Craiova Court of Appeal And judgments from domestic files 10808/2002-10814/2003 Final judgment of 16 June 2008, the Craiova Court of Appeal EUR 199,980 pecuniary damage, jointly EUR 10,000 non-pecuniary damage, jointly costs and expenses: - [1] As per the representative’s letter of 23 June 2025.