CASE OF DEÁK AND OTHERS v. ROMANIA

CASE OF DEÁK AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2025)

CAUZA CAUZA DE DEÁK ȘI ALȚII V. ROMANIA (Aplicații nos. 49174/06 și 4 altele – a se vedea lista anexată) JUDITUL Strasbourg 7 octombrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Deák și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ana Maria Guerra Martins , Președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Valentin Nicolescu, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererile împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului român („ Guvernului”) reprezentată de agentul lor, dna O.F. Ezer, Ministerul Afacerilor Externe; observațiile părților; decizia de a respinge obiecția guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după deliberarea privată la 16 septembrie 2025, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauzele se referă la incapacitatea reclamanților de a recupera posesia proprietăților lor care au fost ilegal naționalizate în temeiul fostului regim comunist și care au fost vândute de stat către terți. Situațiile factuale și juridice prevăzute în cererile actuale sunt similare cu cele referitoare la reclamanții în cazul Strein și alții v. România (nr. 57001/00, §§ 5-18, CEHR 2005-VII), la reclamanții Dna și dl Rodan în cazul Preda și alții v. România (nr. 9584/02 și altele 7, §§ 35-41, 29 aprilie 2014) și la reclamanții în cazul Reclamanților Ana Ionescu și alții c. România (19788/03, §§ 6-7, 26 februarie 2019). EVALUAREA CURTEI ÎN APLICAȚIEI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. LOCUS STANDI Moștenitorii reclamantului în cererea nr. 49174/06 au informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și, ca rudele sale apropiate, au exprimat intenția de a continua cererea în locul său. Având în vedere legăturile familiale strânse și interesul legitim al moștenitorilor de a urmări cererea, precum și jurisprudența sa relevantă în această privință (a se vedea Văleanu și alții c. România, nr. 59012/17 și altele 27, § 184, 8 noiembrie 2022), Curtea consideră că moștenitorii decedaților pot continua cererea în locul său. Reclamanții se plângea că incapacitatea lor de a recupera posesia proprietăților lor ilegal naționalizate sau de a asigura compensații, în ciuda deciziilor judecătorești care își recunosc drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că trei certificate de plată pentru un total de RON 41.882 au fost eliberate și că au fost încasate de către solicitant la 29 mai 2017, 5 martie 2018 și, respectiv, 5 martie 2019. Curtea constată că, în conformitate cu dovezile disponibile în dosarul de probă și pe baza metodologiei de calcul stabilite de Curte în Valeanu și alții c. România (justă satisfacție), nr. 59012/17 și altele 27, §§§ 114-18, 7 Ianuarie 2025, reclamantul a primit o compensație care este în mod rezonabil legată de valoarea proprietății (a se vedea apendicele). În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Neapăsarea remediilor disponibile 10. Guvernul a susținut că reclamanții nu au scăpat de căile de recurs interne disponibile și/sau că nu au putut pretinde că au o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, plângerile lor fiind, prin urmare, incompatibile ratione materiae 11. Reclamanții au contestat aceste argumente și au susținut, de asemenea, că mecanismul de compensare instituit de legislația internă nu a fost eficace. 12. Curtea reiterează că a luat deja în considerare îndelung și a respins aceleași obiecții privind presupusa inaplicabilitate a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția la situații identice cu cele din cauza actuală (a se vedea Străin și alții , citat mai sus, §§ 30, 31 și 38). 13. Acesta a mai analizat și respins în mod repetat observațiile guvernului cu privire la presupusa eficacitate a diferitelor proceduri judiciare, precum și a legii de restituire, inclusiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, în cazurile în care există acte de titlu valabile în concomitent ( Ana Ionescu și alții , citate mai sus, § 23). 14. Acesta constată că, în cazul instantaneu, Guvernul nu a prezentat niciun nou fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. Prin urmare, obiecțiile guvernului în acest sens trebuie respinse. 15. Curtea constată în continuare că aceste plângeri nu sunt în mod manifestant bolnave întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibili din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Reclamanții au susținut că incapacitatea de a recupera deținerea proprietăților lor sau de a primi compensații în cazul în care nu ar fi posibilă recuperarea posesiunii a fost încălcarea dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. 17. Guvernul a contestat acest argument. 18. Curtea remarcă că, la fel ca reclamanții în cazul Străin și alții , citat mai sus și, de asemenea , ca dna și dl Rodan în cazul Preda și alții , citați mai sus , reclamanții în acest caz au obținut decizii finale care recunoașteau cu efect retroactiv ilegalitatea confiscarii proprietăților lor de către stat și proprietatea lor legitimă asupra acestor proprietăți . Aceste decizii nu au fost contestate sau anulate până în prezent. Reclamanții nu au putut, până în prezent, să recupereze posesia proprietăților menționate în tabelul anexat sau să obțină compensații pentru această privație. 19. Curtea reiterează că în cazul Preda și alții a concluzionat că incapacitatea reclamanților de a recupera posesia proprietăților lor în ciuda deciziilor finale ale instanței care își recunosc în mod retroactiv drepturile de proprietate constituie o privare a bunurilor lor în sensul articolului 1 primul paragraf al celei de-a doua teză a Protocolului nr. 1 și că o astfel de privație, combinată cu o lipsă totală de compensare, impuse reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă în încălcarea dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda și alții citat mai sus, §§ 146 și 148 49). Acesta a reiterat constatările sale de mai sus în cazul similar al Dickmann și Gion c. România (n. 10346/03 și 10893/04, §§ 103-04, 24 octombrie 2017) și Ana Ionescu și alții (citată mai sus, §§ 23 și 28-30), și mai recent în Valeanu și alții c. România (citată mai sus, § 262). 20. Curtea constată în continuare că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 21. Aceste considerații de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. RĂSPUNSAREA COMPLAINTE 22. Reclamantul în cererea nr. 35415/06 a formulat și alte plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție. 23. Curtea a examinat cu atenție toate aceste plângeri, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE Dăunările pecuniare 24. După cum a deținut Curtea în mai multe ocazii, o hotărâre în care Curtea constată că încălcarea impune statului contestat o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96 § 32, CEHR 2000-XI și Guiso -Gallisay v. Italia (justă satisfacție) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 25. Curtea consideră, în circumstanțele cauzei, că returnarea proprietăților în cauză ar pune reclamanții, cât mai mult posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost în cazul în care nu ar fi existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1. 26. În lipsa unei astfel de restituiri de către statul contestat, Curtea consideră că statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în ceea ce privește prejudiciu material, o sumă calculată în conformitate cu metodologia stabilită în Valeanu și alții § 114-18. Având în vedere informațiile de la dispoziția sa, în special rețelele notariale relevante, documentele prezentate de părțile și jurisprudența sa stabilită (ibid. 116), Curtea consideră că este rezonabil și echitabil, conform dispozițiilor art. 41, să atribuie reclamanților sumele indicate în tabelul anexat pentru prejudiciu material. 27. Cu toate acestea, Curtea trebuie să reitereze că reclamanții nu pot obține dreptul la o compensare dublă sau la o îmbogățire nejustificată din hotărârea Curții. Prin urmare, în măsura în care procedurile administrative și/sau judiciare interne referitoare la reclamațiile reclamanților față de proprietatea lor erau încă în suspensie în fața autorităților relevante la data ultimelor informații disponibile Curții și pentru a împiedica orice îmbogățire nejustificată din prezenta hotărâre, Curtea consideră că toate sumele referitoare la compensația din cauza reclamanților care sunt relevante pentru cazul în cauză și care ar fi fost deja aplicate în favoarea lor până la data prezentei hotărâri ar trebui deduse, după caz, din sumele enumerate în apendice. 28. În ceea ce privește suma de bani revendicate în ceea ce privește pierderea profitului sau beneficiul de bunuri ale reclamanților (depunerea nr. 35415/06, 49174/06, 32189/07), Curtea respinge aceste cereri. Pentru a acorda o sumă de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, având în vedere că profitul obținut din posesie de bunuri depinde de mai multe factori (ibid., § 119). Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor nu poate fi compensată în mod corespunzător prin constatarea simplă a unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamanților sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește daunele nepecuniare. Costurile și cheltuielile 30. Unele solicitanți nu au prezentat nici reclamații pentru costuri și cheltuieli sau nu le-au justificat. În consecință, Curtea nu constată niciun motiv să le atribuie sumă pe contul respectiv (a se vedea tabelul adăugat). 31. În ceea ce privește creanțele prezentate de celelalte reclamante, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat care acoperă costurile sub toate șefurile. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; deține că moștenitorii reclamantului Endre Deák (denumită în continuare „depunerea nr. 49174/06) care au exprimat dorința de a continua procedura în locul său, trebuie să facă acest lucru; hotărăște să elimine cererea nr. 35415/06 – enumerată la nr. 1 din apendice – în măsura în care se referă la plângeri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind proprietatea menționată în apendice, și declară restul cererii inadmisibilă; Declarații deține (a) că statul contestat va returna reclamanților proprietățile lor în termen de trei luni; (b) că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (c) că, în orice caz, statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare; (d) că sumele menționate anterior se transformă, în moneda națională a statului interesat, la rata aplicabilă la data decontare; (e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 7 octombrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Valentin Nicolescu Ana Maria Guerra Martins Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cazurilor: nr. Cerere nr. Denumire cauzei Data introducerii Numele reclamantului An de naștere/Dată de înregistrare Locul reședinței Reprezentantul Reprezentantului Locație Identificarea proprietății Decizia internă de recunoaștere a titlului solicitant la proprietate Decizia internă de confirmare a validității titlului terților la proprietate Sume atribuite pentru A) prejudiciu material și nepecuniare B) costuri și cheltuieli/depunere în euro (EUR) 35415/06 Stănoiu și alții c. România 15/08/2006 Nicolae STĂNOUI 1942 Craiova Romanian Raluca Sandra Georgeta ROȘCA 1945 Craiova română Eliza Maria Constantina STĂNOIU 1940 Craiova Romanian Apartament situat în Craiova, Strada Brândușa nr. 7, etajul de bază, Hotărârea județului Dolj din 25 septembrie 2001 a Tribunalului Craiova, confirmată prin decizia finală din 2 septembrie 2003 – Curtea de Apel Craiova Hotărârea finală din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova A) Nu a fost atribuită nici o cerere – nu a fost anulată din listă B) Nu a fost atribuită 49174/06 Deák v. România 20/11/2006 Endre DEÁK 1942 A murit în 2018 Brateș România urmărit de moștenitori Endre-Ferenc DEAK 1981 Covasna Romană Barabas-Mihaly DEAK 1983 Covasna Romană Istvan ITRE Târgu Secuiesc 1/2 (în conformitate cu partea moștenită a reclamantului îndelungat) a proprietății constituite într-o casă (demolită) și terenul aprovizionat de 9,773 mp [1] , situat în comuna Brates, județul Covasna [2] Prin decizia finală din 16 noiembrie 1994 a Curții de Apel Brasov care a susținut o hotărâre din 30 martie 1992, hotărârea interlocutivă privind înregistrarea dreptului de proprietate al statului asupra bunurilor imobile confiscate a fost anulată. Prin hotărârea din 24 aprilie 2002 dictată de Curtea de District Targu Secuiesc, acțiunea de anulare a licitației publice și a actului care își transferă titlul de proprietate către societăți private a fost respinsă din cauza expirării perioadei de prelungire. Reclamantul nu a depus recurs împotriva hotărârii, care a devenit finală A) 14.854.6 (4.854.6 + 10.000) în comun B) 100 în comun + 10 [3] din suma daunei pecuniare atribuite în cele din urmă, ca taxe de urgență (succes) 32189/07 Weber v. România 25/07/2007 Johann WEBER 1940 Rielasingen-Worblingen, Germania Germană, Română Nela MICHNEA Sânnicolau Mare Plot de teren de 216 mp (diferența între 784 mp și 568 mp) situată în Cenad, înregistrată la Cartea de teren nr. 751 Cenadul Vechi, nr. top 304 305 Hotărârea finală din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Timisoara Hotărârea finală din 1 martie 2007, Curtea de Apel Timisoara A) 11.296 (1,296 + 10.000) B) nu a fost atribuit 14273/10 Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolica Oradea și Parohia Greco-Catolica Beiuș v. România 03/11/2009 EPIscopia ROMÂNĂ UNITĂ CU GRECO CATOLICĂ ORADEA Oradea Romană PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BEIȘ 1900 Terenul român Beiuș situat în Beiuș, județul Bihor (CF nr. 1291, nr. top. 742/3 și 742/4) Hotărârea finală a 12/06/2009 a Tribunalului Bihor Hotărârea finală a 12/06/2009 a Tribunalului Bihor A) 2.727.27 prejudiciu material singur, în comun B) nu primesc 69557/11 Zamfir și Crețeanu c. România 28/10/2011 Constantin-Cristian ZAMFIR 1966 București Romanian Cristiana-Cornelia CREANEANU 1967 Bucurest București România Raluca MURARU București Apartamentul nr. 2, primul etaj, situat în București, Str. Aviator Mircea Zorieanu nr. 55, district 1) Hotărârea finală din 3 mai 2011 dictată de Înaltul Tribunal de Casare și Justiție Hotărârea finală din 3 mai 2011 dictată de Înaltul Tribunal de Casare și Justiție A) 63.570 (53.570 + 10.000) în comun B) 459 [1] Suprafața indicată de solicitant în cererile sale de satisfacție depuse la 5 martie 2010. [2] Nu Târgu Secuiesc, astfel cum se menționează inițial în declarația de fapte. [3] Se plătește în contul bancar desemnat de reprezentantul reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF DEÁK AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 49174/06 and 4 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

7 October 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Deák and Others v. Romania,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Ana Maria Guerra Martins

, President

,

Anne Louise Bormann,

Sebastian Rădulețu

, judges

,

and Valentin Nicolescu,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table, (“the applicants”), on the various dates indicated therein;

the decision to give notice of the applications to the Romanian Government (“the Government”) represented by their Agent, Ms O.F. Ezer of the Ministry of Foreign Affairs;

the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee;

Having deliberated in private on 16 September 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The cases concern the inability of the applicants to recover possession of their properties which had been unlawfully nationalised under the former communist regime and had been sold by the State to third parties.

2.

The factual and legal circumstances set out in the current applications are similar to those pertaining to the applicants in the case of

Străin and Others v. Romania

(no. 57001/00, §§ 5-18, ECHR 2005-VII), to the applicants Ms and Mr Rodan in the case of

Preda and Others v. Romania

(nos.

9584/02 and 7 others, §§ 35-41, 29 April 2014) and to the applicants in the case of

Ana Ionescu and Others v. Romania

(19788/03, §§ 6-7, 26

February 2019).

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

3.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

LOCUS STANDI

4.

The heirs of the applicant in application no. 49174/06 informed the Court of the applicant’s death and, as his close relatives, expressed the intention to pursue the application in his stead.

5.

Having regard to the close family ties and the heirs’ legitimate interest in pursuing the application, as well as to its relevant case-law on the matter (see

Văleanu and Others v. Romania,

nos. 59012/17 and 27 others, §

184, 8

November 2022) the Court considers that the deceased applicant’s heirs may pursue the application in his stead.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF Protocol NO. 1 TO THE CONVENTION

6.

The applicants complained that their inability to recover possession of their unlawfully nationalised properties or to secure compensation, despite court decisions acknowledging their property rights, amounted to a breach of their right to the peaceful enjoyment of their possessions under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

Admissibility

Matter resolved: application no. 35415/06

7.

The Government submitted that three payment certificates for a total of RON 41,882 had been issued and that they have been cashed in by the applicant on 29 May 2017, 5 March 2018 and 5 March 2019, respectively.

8.

The applicant considered that the amount awarded in the compensation decision had been insufficient.

9.

The Court finds that, according to the available evidence in the case file and based on the Court’s methodology of calculation established in

Văleanu and Others v. Romania

(just satisfaction), nos. 59012/17 and 27 others, §§

114-18, 7

January 2025, the applicant had been granted a compensation that is reasonably related to the property’s value (see appendix). Accordingly, the application should be struck out of the list as regards the applicant’s complaints under Article 1 of Protocol No. 1.

Failure to exhaust available remedies

10.

The Government submitted that the applicants had failed to exhaust the available domestic remedies and/or that they could not claim to have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, their complaints being therefore incompatible

ratione

materiae

.

11.

The applicants contested these arguments and also submitted that the compensation mechanism put in place by the domestic legislation was not effective.

12.

The Court reiterates that it has already considered at length and rejected the same objections concerning the alleged inapplicability of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention to situations identical to those in the current case (see

Străin and Others

, cited above, §§ 30, 31 and 38).

13.

It has further considered and repeatedly rejected the Government’s submissions as to the alleged effectiveness of various court proceedings as well as of the restitution laws, including Law no. 10/2001 and Law no.

165/2013, in cases where there are concurrent valid title deeds (

Ana Ionescu and Others

, cited above, §

23).

14.

It finds that in the instant case the Government have not put forward any new fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility of these complaints. The Government’s objections in this regard must therefore be rejected.

15.

The Court further notes that these complaints are not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

Merits

16.

The applicants argued that the inability to date to recover possession of their properties or to receive compensation if recovery of possession were not to be possible was in breach of their right to the peaceful enjoyment of their possessions.

17.

The Government contested that argument.

18.

The Court notes that, just like the applicants in the case of

Străin and Others

, cited above, and also like Ms and Mr Rodan in the case of

Preda and Others

, cited above, the applicants in the present case had obtained final decisions acknowledging with retroactive effect the unlawfulness of the seizure of their property by the State and their legitimate ownership over those properties. These decisions have not been challenged or quashed to date. The applicants have not been able, to date, either to recover possession of the properties mentioned in the appended table or to obtain compensation for this deprivation.

19.

The Court reiterates that in the case of

Preda and Others

it found that the applicants’ inability to recover possession of their properties despite final court decisions retroactively acknowledging their property rights constituted a deprivation of their possessions within the meaning of the second sentence of the first paragraph of Article 1 of Protocol No. 1 and that such a deprivation, combined with a total lack of compensation, imposed on the applicants a disproportionate and excessive burden in breach of their right to the peaceful enjoyment of possessions as guaranteed by Article 1 of Protocol No.

1 (see

Preda and Others

,

cited above, §§ 146 and 148

‑

49).

It reiterated its above findings in the similar case of

Dickmann and Gion v.

Romania

(nos. 10346/03 and 10893/04, §§ 103-04, 24

October

2017) and

Ana Ionescu and

Others

(cited above, §§ 23 and 28-30), and more recently in

Văleanu and Others v. Romania

(cited above, §

262).

20.

The Court further finds that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

21.

The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that there has been a breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

22.

The applicant in application no. 35415/06 raised also other complaints under Article 6 of the Convention.

23.

The Court has carefully examined all these complaints. In the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

Pecuniary damage

24.

As the Court has held on a number of occasions, a judgment in which the Court finds a breach imposes on the respondent State a legal obligation to put an end to the breach and make reparation for its consequences in such a way as to restore as far as possible the situation existing before the breach (see

Iatridis v. Greece

(just satisfaction) [GC], no.

31107/96 § 32, ECHR 2000-XI, and

Guiso

-Gallisay v. Italy

(just satisfaction) [GC], no. 58858/00, §

90, 22 December 2009).

25.

The Court considers, in the circumstances of the case, that the return of the properties in issue would put the applicants as far as possible in a situation equivalent to the one in which they would have been if there had not been a breach of Article 1 of Protocol No. 1.

26.

Failing such restitution by the respondent State, the Court holds that the respondent State is to pay the applicants, in respect of pecuniary damage, an amount calculated according with the methodology established in

Văleanu and Others

(just satisfaction), cited above, §§ 114-18. Having regard to the information at its disposal, notably the relevant notarial grids, the documents submitted by the parties and its established case-law (ibid.

§

116), the Court considers it reasonable and equitable, as required by Article 41, to award the applicants the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary damage.

27.

The Court must reiterate, however, that the applicants cannot derive any right to double compensation or unjust enrichment from the Court’s judgment. Therefore, in so far as domestic administrative and/or judicial proceedings relating to the applicants’ claims to their property were still pending before the relevant authorities at the date of the latest information available to the Court, and in order to prevent any unjust enrichment from the present judgment, the Court considers that all amounts relating to the compensation due to the applicants which are relevant to the present case and which would have already been enforced in their favour by the date of the present judgment, should be deducted, as the case may be, from the amounts listed in the appendix.

28.

As regards the amount of money claimed in respect of loss of profit or benefit from the applicants’ possessions (applications nos. 35415/06, 49174/06, 32189/07), the Court rejects these claims. To award a sum of money on this basis would be a speculative process, given that profit derived from possession of property depends on several factors (ibid., § 119).

Non-pecuniary damage

29.

The Court considers that the serious interference with the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions cannot be adequately compensated for by the simple finding of a violation of Article 1 of Protocol No.

41 of the Convention, the Court awards the applicants the amounts indicated in the appended table in respect of non-pecuniary damage.

Costs and expenses

30.

Some applicants have either not submitted any claims for costs and expenses or have failed to substantiate them. Accordingly, the Court finds no reason to award them any sum on that account (see appended table).

31.

As concerns the claims submitted by the remaining applicants, regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table covering costs under all heads.

Default interest

32.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Holds

that the heirs of the applicant Endre Deák (application no.

49174/06) who have expressed the wish to pursue the proceeding in his place have standing to do so;

Decides

to strike out application no. 35415/06 – listed under no. 1 in the appendix – in so far as it concerns complaints under Article 1 of Protocol No. 1 relating to the property mentioned in the appendix, and

declares

the remainder of this application inadmissible;

Declares

the other applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to return to the applicants their properties within three months;

(b)

that, failing such restitution, the respondent State is to pay the applicants, within the same three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage;

(c)

that, in any event, the respondent State is to pay the applicants, within the same three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses;

(d)

that the aforementioned amounts shall be converted, into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(e)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 7 October 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Valentin Nicolescu

Ana Maria Guerra Martins

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of cases:

No.

Application no.

Case name

Introduction date

Applicant’s name

Year of birth/Registration date

Place of residence

Nationality

Representative’s name

Location

Identification of property

Domestic decision acknowledging the applicant’s title to property

Domestic decision confirming the validity of the third parties’ title to property

Amounts awarded for

A) pecuniary and non

‑

pecuniary damage

B) costs and expenses/application

in euros (EUR)

1.

35415/06

Stănoiu and Others v. Romania

15/08/2006

Nicolae STĂNOIU

1942

Craiova

Romanian

Raluca Sandra Georgeta ROȘCA

1945

Craiova

Romanian

Eliza Maria Constantina STĂNOIU

1940

Craiova

Romanian

Apartment located in Craiova, Brândușa Street no.

7, ground floor, Dolj County

Decision of 25 September 2001 of Craiova Tribunal, confirmed by a final decision of 2 September 2003 – Craiova Court of Appeal

Final decision of 2

February 2006 of the Craiova Court of Appeal

A) No award – application struck out of the list

B) No award

2.

49174/06

Deák v. Romania

20/11/2006

Endre DEÁK

1942

Died in 2018

Brateș

Romanian

pursued by heirs

Endre-Ferenc DEAK

1981

Covasna

Romanian

Barabas-Mihaly DEAK

1983

Covasna

Romanian

Istvan IMRE

Târgu Secuiesc

1/2 (as per the late applicant’s inherited share) of the property consisting in a house (demolished) and the appurtenant land of 9,773 sq. m

[1]

, located in Brates commune, Covasna County

[2]

By a final decision of 16 November 1994 of Brasov Court of Appeal which upheld a judgment of 30

March 1992, the interlocutory judgment for the registration of the State’s property right over the confiscated immovable property was annulled.

By a judgment of 24 April 2002 rendered by Targu Secuiesc District Court, the action for the annulment of the public auction and of the deed transferring his title to property onto private companies was dismissed on the ground that the limitation period had expired. The applicant did not file an appeal against the judgment, which became final

A) 14,854.6 (4,854.6 + 10,000) jointly

B) 100 jointly + 10

%

[3]

of the amount of the pecuniary damage ultimately awarded, as contingency (success) fee

3.

32189/07

Weber v. Romania

25/07/2007

Johann WEBER

1940

Rielasingen-Worblingen, Germany

German, Romanian

Nela Magdalena MICHNEA

Sânnicolau Mare

Plot of land of 216 sq.m (the difference between 784 sq.m and 568 sq.m) located in Cenad, registered with the Land Book no. 751 Cenadul Vechi, no.

top 304

‑

305

Final judgment of 24 October 2005, the Timisoara Court of Appeal

Final judgment of 1 March 2007, the Timisoara Court of Appeal

A) 11,296 (1,296 + 10,000)

B) no award

4.

14273/10

Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea and Parohia Greco-Catolică Beiuș v. Romania

03/11/2009

EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO

‑

CATOLICĂ ORADEA

Oradea

Romanian

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BEIUȘ

1900

Beiuș

Romanian

Land located in Beiuș, Bihor County (CF no. 1291, no.

top. 742/3 and 742/4)

Final decision of 12/06/2009 of Bihor Tribunal

Final decision of 12/06/2009 of Bihor Tribunal

A) 2,727.27 pecuniary damage alone, jointly

B) no award

5.

69557/11

Zamfir and Crețeanu v. Romania

28/10/2011

Constantin-Cristian ZAMFIR

1966

Bucharest

Romanian

Cristiana-Cornelia CREȚEANU

1967

Bucharest

Romanian

Raluca MURARU

Bucharest

Apartment no. 2, first floor, located in Bucharest, Str. Aviator Mircea Zorileanu no. 55, district 1)

Final judgment of 3 May 2011 rendered by the High Court of Cassation and Justice

Final judgment of 3 May 2011 rendered by the High Court of Cassation and Justice

A) 63,570 (53,570 + 10,000) jointly

B) 459 jointly

[1]

Surface indicated by the applicant in his just satisfaction claims submitted on 5 March 2010.

[2]

Not Târgu Secuiesc, as initially mentioned in the statement of facts.

[3]

To be paid into the bank account designated by the applicant’s representative.