Deák și alții împotriva României

CAUZA CAUZA DE DEÁK ȘI ALȚII V. ROMANIA (Aplicații nos. 49174/06 și 4 altele – a se vedea lista anexată) JUDITUL Strasbourg 7 octombrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Deák și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ana Maria Guerra Martins , Președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Valentin Nicolescu, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererile împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului român („ Guvernului”) reprezentată de agentul lor, dna O.F.

Ezer, Ministerul Afacerilor Externe; observațiile părților; decizia de a respinge obiecția guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după deliberarea privată la 16 septembrie 2025, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauzele se referă la incapacitatea reclamanților de a recupera posesia proprietăților lor care au fost ilegal naționalizate în temeiul fostului regim comunist și care au fost vândute de stat către terți.

Situațiile factuale și juridice prevăzute în cererile actuale sunt similare cu cele referitoare la reclamanții în cazul Strein și alții v. România (nr. 57001/00, §§ 5-18, CEHR 2005-VII), la reclamanții Dna și dl Rodan în cazul Preda și alții v. România (nr. 9584/02 și altele 7, §§ 35-41, 29 aprilie 2014) și la reclamanții în cazul Reclamanților Ana Ionescu și alții c. România (19788/03, §§ 6-7, 26 februarie 2019). EVALUAREA CURTEI ÎN APLICAȚIEI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. LOCUS STANDI Moștenitorii reclamantului în cererea nr. 49174/06 au informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și, ca rudele sale apropiate, au exprimat intenția de a continua cererea în locul său.

Având în vedere legăturile familiale strânse și interesul legitim al moștenitorilor de a urmări cererea, precum și jurisprudența sa relevantă în această privință (a se vedea Văleanu și alții c. România, nr. 59012/17 și altele 27, § 184, 8 noiembrie 2022), Curtea consideră că moștenitorii decedaților pot continua cererea în locul său. Reclamanții se plângea că incapacitatea lor de a recupera posesia proprietăților lor ilegal naționalizate sau de a asigura compensații, în ciuda deciziilor judecătorești care își recunosc drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că trei certificate de plată pentru un total de RON 41.882 au fost eliberate și că au fost încasate de către solicitant la 29 mai 2017, 5 martie 2018 și, respectiv, 5 martie 2019. Curtea constată că, în conformitate cu dovezile disponibile în dosarul de probă și pe baza metodologiei de calcul stabilite de Curte în Valeanu și alții c. România (justă satisfacție), nr. 59012/17 și altele 27, §§§ 114-18, 7 Ianuarie 2025, reclamantul a primit o compensație care este în mod rezonabil legată de valoarea proprietății (a se vedea apendicele).

În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Neapăsarea remediilor disponibile 10. Guvernul a susținut că reclamanții nu au scăpat de căile de recurs interne disponibile și/sau că nu au putut pretinde că au o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, plângerile lor fiind, prin urmare, incompatibile ratione materiae 11. Reclamanții au contestat aceste argumente și au susținut, de asemenea, că mecanismul de compensare instituit de legislația internă nu a fost eficace.

12. Curtea reiterează că a luat deja în considerare îndelung și a respins aceleași obiecții privind presupusa inaplicabilitate a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția la situații identice cu cele din cauza actuală (a se vedea Străin și alții , citat mai sus, §§ 30, 31 și 38). 13. Acesta a mai analizat și respins în mod repetat observațiile guvernului cu privire la presupusa eficacitate a diferitelor proceduri judiciare, precum și a legii de restituire, inclusiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, în cazurile în care există acte de titlu valabile în concomitent ( Ana Ionescu și alții , citate mai sus, § 23). 14. Acesta constată că, în cazul instantaneu, Guvernul nu a prezentat niciun nou fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri.

Prin urmare, obiecțiile guvernului în acest sens trebuie respinse. 15. Curtea constată în continuare că aceste plângeri nu sunt în mod manifestant bolnave întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibili din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Reclamanții au susținut că incapacitatea de a recupera deținerea proprietăților lor sau de a primi compensații în cazul în care nu ar fi posibilă recuperarea posesiunii a fost încălcarea dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. 17. Guvernul a contestat acest argument.

18. Curtea remarcă că, la fel ca reclamanții în cazul Străin și alții , citat mai sus și, de asemenea , ca dna și dl Rodan în cazul Preda și alții , citați mai sus , reclamanții în acest caz au obținut decizii finale care recunoașteau cu efect retroactiv ilegalitatea confiscarii proprietăților lor de către stat și proprietatea lor legitimă asupra acestor proprietăți . Aceste decizii nu au fost contestate sau anulate până în prezent. Reclamanții nu au putut, până în prezent, să recupereze posesia proprietăților menționate în tabelul anexat sau să obțină compensații pentru această privație.

19. Curtea reiterează că în cazul Preda și alții a concluzionat că incapacitatea reclamanților de a recupera posesia proprietăților lor în ciuda deciziilor finale ale instanței care își recunosc în mod retroactiv drepturile de proprietate constituie o privare a bunurilor lor în sensul articolului 1 primul paragraf al celei de-a doua teză a Protocolului nr. 1 și că o astfel de privație, combinată cu o lipsă totală de compensare, impuse reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă în încălcarea dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda și alții citat mai sus, §§ 146 și 148 49). Acesta a reiterat constatările sale de mai sus în cazul similar al Dickmann și Gion c. România (n. 10346/03 și 10893/04, §§ 103-04, 24 octombrie 2017) și Ana Ionescu și alții (citată mai sus, §§ 23 și 28-30), și mai recent în Valeanu și alții c. România (citată mai sus, § 262). 20. Curtea constată în continuare că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz.

21. Aceste considerații de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. RĂSPUNSAREA COMPLAINTE 22. Reclamantul în cererea nr. 35415/06 a formulat și alte plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție. 23. Curtea a examinat cu atenție toate aceste plângeri, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.

APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE Dăunările pecuniare 24. După cum a deținut Curtea în mai multe ocazii, o hotărâre în care Curtea constată că încălcarea impune statului contestat o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96 § 32, CEHR 2000-XI și Guiso -Gallisay v. Italia (justă satisfacție) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 25. Curtea consideră, în circumstanțele cauzei, că returnarea proprietăților în cauză ar pune reclamanții, cât mai mult posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost în cazul în care nu ar fi existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1. 26. În lipsa unei astfel de restituiri de către statul contestat, Curtea consideră că statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în ceea ce privește prejudiciu material, o sumă calculată în conformitate cu metodologia stabilită în Valeanu și alții § 114-18.

Având în vedere informațiile de la dispoziția sa, în special rețelele notariale relevante, documentele prezentate de părțile și jurisprudența sa stabilită (ibid. 116), Curtea consideră că este rezonabil și echitabil, conform dispozițiilor art. 41, să atribuie reclamanților sumele indicate în tabelul anexat pentru prejudiciu material. 27. Cu toate acestea, Curtea trebuie să reitereze că reclamanții nu pot obține dreptul la o compensare dublă sau la o îmbogățire nejustificată din hotărârea Curții.

Prin urmare, în măsura în care procedurile administrative și/sau judiciare interne referitoare la reclamațiile reclamanților față de proprietatea lor erau încă în suspensie în fața autorităților relevante la data ultimelor informații disponibile Curții și pentru a împiedica orice îmbogățire nejustificată din prezenta hotărâre, Curtea consideră că toate sumele referitoare la compensația din cauza reclamanților care sunt relevante pentru cazul în cauză și care ar fi fost deja aplicate în favoarea lor până la data prezentei hotărâri ar trebui deduse, după caz, din sumele enumerate în apendice. 28. În ceea ce privește suma de bani revendicate în ceea ce privește pierderea profitului sau beneficiul de bunuri ale reclamanților (depunerea nr. 35415/06, 49174/06, 32189/07), Curtea respinge aceste cereri.

Pentru a acorda o sumă de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, având în vedere că profitul obținut din posesie de bunuri depinde de mai multe factori (ibid., § 119). Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor nu poate fi compensată în mod corespunzător prin constatarea simplă a unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamanților sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește daunele nepecuniare. Costurile și cheltuielile 30. Unele solicitanți nu au prezentat nici reclamații pentru costuri și cheltuieli sau nu le-au justificat. În consecință, Curtea nu constată niciun motiv să le atribuie sumă pe contul respectiv (a se vedea tabelul adăugat).

31. În ceea ce privește creanțele prezentate de celelalte reclamante, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat care acoperă costurile sub toate șefurile. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; deține că moștenitorii reclamantului Endre Deák (denumită în continuare „depunerea nr. 49174/06) care au exprimat dorința de a continua procedura în locul său, trebuie să facă acest lucru; hotărăște să elimine cererea nr. 35415/06 – enumerată la nr. 1 din apendice – în măsura în care se referă la plângeri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind proprietatea menționată în apendice, și declară restul cererii inadmisibilă; Declarații deține (a) că statul contestat va returna reclamanților proprietățile lor în termen de trei luni; (b) că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (c) că, în orice caz, statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în aceleași trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare; (d) că sumele menționate anterior se transformă, în moneda națională a statului interesat, la rata aplicabilă la data decontare;

(e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 7 octombrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Valentin Nicolescu Ana Maria Guerra Martins Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cazurilor: nr. Cerere nr. Denumire cauzei Data introducerii Numele reclamantului An de naștere/Dată de înregistrare Locul reședinței Reprezentantul Reprezentantului Locație Identificarea proprietății Decizia internă de recunoaștere a titlului solicitant la proprietate Decizia internă de confirmare a validității titlului terților la proprietate Sume atribuite pentru A) prejudiciu material și nepecuniare B) costuri și cheltuieli/depunere în euro (EUR) 35415/06 Stănoiu și alții c. România 15/08/2006 Nicolae STĂNOUI 1942 Craiova Romanian Raluca Sandra Georgeta ROȘCA 1945 Craiova română Eliza Maria Constantina STĂNOIU 1940 Craiova Romanian Apartament situat în Craiova, Strada Brândușa nr. 7, etajul de bază, Hotărârea județului Dolj din 25 septembrie 2001 a Tribunalului Craiova,

confirmată prin decizia finală din 2 septembrie 2003 – Curtea de Apel Craiova Hotărârea finală din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova A) Nu a fost atribuită nici o cerere – nu a fost anulată din listă B) Nu a fost atribuită 49174/06 Deák v. România 20/11/2006 Endre DEÁK 1942 A murit în 2018 Brateș România urmărit de moștenitori Endre-Ferenc DEAK 1981 Covasna Romană Barabas-Mihaly DEAK 1983 Covasna Romană Istvan ITRE Târgu Secuiesc 1/2 (în conformitate cu partea moștenită a reclamantului îndelungat) a proprietății constituite într-o casă (demolită) și terenul aprovizionat de 9,773 mp [1] , situat în comuna Brates, județul Covasna [2] Prin decizia finală din 16 noiembrie 1994 a Curții de Apel Brasov care a susținut o hotărâre din 30 martie 1992, hotărârea interlocutivă privind înregistrarea dreptului de proprietate al statului asupra bunurilor imobile confiscate a fost anulată.

Prin hotărârea din 24 aprilie 2002 dictată de Curtea de District Targu Secuiesc, acțiunea de anulare a licitației publice și a actului care își transferă titlul de proprietate către societăți private a fost respinsă din cauza expirării perioadei de prelungire.

Reclamantul nu a depus recurs împotriva hotărârii, care a devenit finală A) 14.854.6 (4.854.6 + 10.000) în comun B) 100 în comun + 10 [3] din suma daunei pecuniare atribuite în cele din urmă, ca taxe de urgență (succes) 32189/07 Weber v. România 25/07/2007 Johann WEBER 1940 Rielasingen-Worblingen, Germania Germană, Română Nela MICHNEA Sânnicolau Mare Plot de teren de 216 mp (diferența între 784 mp și 568 mp) situată în Cenad, înregistrată la Cartea de teren nr. 751 Cenadul Vechi, nr. top 304 305 Hotărârea finală din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Timisoara Hotărârea finală din 1 martie 2007, Curtea de Apel Timisoara A) 11.296 (1,296 + 10.000) B) nu a fost atribuit 14273/10 Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolica Oradea și Parohia Greco-Catolica Beiuș v. România 03/11/2009 EPIscopia ROMÂNĂ UNITĂ CU GRECO CATOLICĂ ORADEA Oradea Romană PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BEIȘ 1900 Terenul român Beiuș situat în Beiuș, județul Bihor (CF nr. 1291, nr. top.

742/3 și 742/4) Hotărârea finală a 12/06/2009 a Tribunalului Bihor Hotărârea finală a 12/06/2009 a Tribunalului Bihor A) 2.727.27 prejudiciu material singur, în comun B) nu primesc 69557/11 Zamfir și Crețeanu c. România 28/10/2011 Constantin-Cristian ZAMFIR 1966 București Romanian Cristiana-Cornelia CREANEANU 1967 Bucurest București România Raluca MURARU București Apartamentul nr. 2, primul etaj, situat în București, Str. Aviator Mircea Zorieanu nr. 55, district 1) Hotărârea finală din 3 mai 2011 dictată de Înaltul Tribunal de Casare și Justiție Hotărârea finală din 3 mai 2011 dictată de Înaltul Tribunal de Casare și Justiție A) 63.570 (53.570 + 10.000) în comun B) 459 [1] Suprafața indicată de solicitant în cererile sale de satisfacție depuse la 5 martie 2010. [2] Nu Târgu Secuiesc, astfel cum se menționează inițial în declarația de fapte.

[3] Se plătește în contul bancar desemnat de reprezentantul reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF DEÁK AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 49174/06 and 4 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 7 October 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Deák and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Ana Maria Guerra Martins , President , Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judges , and Valentin Nicolescu, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table, (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the applications to the Romanian Government (“the Government”) represented by their Agent, Ms O.F.

Ezer of the Ministry of Foreign Affairs; the parties’ observations; the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee; Having deliberated in private on 16 September 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The cases concern the inability of the applicants to recover possession of their properties which had been unlawfully nationalised under the former communist regime and had been sold by the State to third parties.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

3. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

LOCUS STANDI

4. The heirs of the applicant in application no. 49174/06 informed the Court of the applicant’s death and, as his close relatives, expressed the intention to pursue the application in his stead.

REMAINING COMPLAINTS

22. The applicant in application no. 35415/06 raised also other complaints under Article 6 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

Pecuniary damage

EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO

‑

CATOLICĂ ORADEA

Oradea Romanian

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BEIUȘ

1900 Beiuș Romanian Land located in Beiuș, Bihor County (CF no. 1291, no. top. 742/3 and 742/4) Final decision of 12/06/2009 of Bihor Tribunal Final decision of 12/06/2009 of Bihor Tribunal A) 2,727.27 pecuniary damage alone, jointly B) no award 5. 69557/11 Zamfir and Crețeanu v. Romania 28/10/2011 Constantin-Cristian ZAMFIR 1966 Bucharest Romanian Cristiana-Cornelia CREȚEANU 1967 Bucharest Romanian Raluca MURARU Bucharest Apartment no. 2, first floor, located in Bucharest, Str. Aviator Mircea Zorileanu no. 55, district 1) Final judgment of 3 May 2011 rendered by the High Court of Cassation and Justice Final judgment of 3 May 2011 rendered by the High Court of Cassation and Justice A) 63,570 (53,570 + 10,000) jointly B) 459 jointly [1] Surface indicated by the applicant in his just satisfaction claims submitted on 5 March 2010. [2] Not Târgu Secuiesc, as initially mentioned in the statement of facts.

[3] To be paid into the bank account designated by the applicant’s representative.