- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 octombrie 2020
- Stat pârât
- LVA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Rjabiņins și alții împotriva Letoniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 20 octombrie 2020 Publicat la 9 noiembrie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 55091/15 Māris RJABIÑINS și alții împotriva Letoniei depusă la 30 octombrie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la interceptarea comunicării telefonice ale reclamanților în legătură cu procedurile penale. Primul reclamant a fost interogat ca martor. La 7 septembrie 2014, al doilea și al treilea reclamant au fost reținuți timp de aproximativ zece ore pe suspectul de a fi comis o infracțiune, dar la 20 Februarie 2015 procedurile penale împotriva lor au fost întrerupte pentru lipsa de probe. La 19 iunie 2015, acuzarea a făcut obiectul procesului penal în legătură cu alți suspecți.
În aceeași dată, avocatul reclamantului (care a fost, de asemenea, avocatul apărării pentru alți suspecți) a primit documentul penal și a descoperit că comunicațiile telefonice ale reclamanților au fost interceptate pe baza unei hotărâri din 28 octombrie 2014 de către un judecător investigator al Tribunalului de District Riga City Ziemeu. În diferite date, reclamanții au depus plângeri la președintele instanței din cauză împotriva deciziei, iar plângerile lor nu au fost acceptate ca cauza penală era deja depusă în judecată și, în consecință, aceste plângeri nu au putut fi revizuite de către președintele instanței în cauză.
A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața și corespondența lor privată, în sensul articolului 1 din Convenție, din cauza interceptării comunicațiilor telefonice în perioada cuprinsă între 28 octombrie și 26 noiembrie 2014? În cazul în care aceaceasta a fost o interferență în conformitate cu legea și a fost necesară în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție? Sistemul intern de supraveghere secretă, astfel cum a fost aplicat de autoritățile interne în acest caz, a permis garanții adecvate și eficiente împotriva abuzurilor? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficient pentru plângerea în temeiul articolului 8 conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 20 October 2020 Published on 9 November 2020
FIFTH SECTION
Application no. 55091/15 Māris RJABIŅINS and Others against Latvia lodged on 30 October 2015
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the interception of the applicants’ telephone communication in connection with criminal proceedings. The first applicant was questioned as a witness. On 7 September 2014 the second and the third applicant were detained for some ten hours on suspicion of having committed a crime, but on 20 February 2015 the criminal proceedings against them were discontinued for lack of evidence. On 19 June 2015 the prosecution referred the criminal case for trial in relation to other suspects. On the same date, the applicants’ lawyer (who was also defence counsel for other suspects) received the criminal case material and discovered that the applicants’ telephone communications had been intercepted on the basis of a decision of 28 October 2014 by an investigating judge of the Riga City Ziemeļu District Court.
On various dates the applicants lodged complaints with the President of that court against the decision. Their complaints were not accepted as the criminal case had already been referred for trial and, accordingly, those complaints could not be reviewed by the President of that court. The applicants complain under Articles 8 and 13 of the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life and correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of the interception of their telephone communications in the period from 28 October to 26 November 2014? 2. If so, was that interference in accordance with the law and was it necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention? 3. Did the domestic system of secret surveillance, as applied by the domestic authorities in the present case, afford adequate and effective safeguards against abuse? 4. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?