Comunicat la 21 octombrie 2020 Publicat la 9 noiembrie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 4262/17 Abu Salem ANSARI împotriva Portugaliei introdusă la 12 ianuarie 2017 CUPRINDENTELE DE L presupusa nerespectare a asigurărilor diplomatice care au fost date de către autoritățile indiene autorităților portugheze în cadrul procedurii de extrădare menționate. Ca urmare a unei cereri din partea reclamantului, printr-o hotărâre din 19 septembrie 2011 (confirmată printr-o hotărâre a Curții Supreme din 11 ianuarie 2012), tribunalul de apel de la Lisabona a anulat autorizația de extrădare pe motiv că autoritățile indiene încălcaseră regula specialității. În momentul extrădării Portugaliei către India, reclamantul sesizase deja Curtea cu privire la o cerere în care afirmase că extrădarea sa ar fi adus atingere drepturilor garantate prin articolele 2, 3 și 6 din convenție. 26844/04, 9 mai 2006). Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că, încălcând regula specialității, a fost condamnat la închisoare pe viață și denunță condițiile materiale ale detenției sale la închisoarea centrală din Taloja, India, care ar fi, de asemenea, contrare asigurării diplomatice care fuseseră date în momentul extrădării sale. în afara unghiului articolului 6 alineatul (1) din Convenție, se plânge de neexecutarea hotărârii instanțelor portugheze care au anulat extrădarea, Pe teren la art. 13 din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că nu dispune de o cale de atac eficientă la nivel intern pentru a obține executarea forțată a acestei decizii, în vederea returnării în Portugalia sau pentru a-și alinia pedeapsa și situația penitenciară cu asigurările diplomatice care au fost date de India în cadrul procedurii de extrădare. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În ceea ce privește admisibilitatea Faptele de care reclamantul se plânge în speță intră în sfera de competență a Portugaliei în sensul art. 1 din Convenție și sunt imputabile Portugaliei?În special 1.1. În ceea ce privește faptele denunțate de reclamant pe teren la art. 3 din Convenție, se poate considera că procedura desfășurată în fața instanței de la Lisabona, din cauza încălcării regulii specialității, a creat o legătură judiciară extrateritorială între reclamant și Portugalia în sensul articolului 1 din Convenție (a se vedea în acest sens M.N. și alte c. Belgia [GC] (dec.), nr 3599/18, §§ 121-125, 5 mai 2020) 1.2. Neexecutarea hotărârii din 19 septembrie 2011 a instanței din Portugalia, confirmată printr-o hotărâre a Curții Supreme din 11 ianuarie 2012 (a se vedea în acest sens M.N. și alții c. Belgia, citată anterior, §§ 123 și 131)? Procedura care a dus la anularea extrădării reclamantului este compatibilă cu art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, § 40, Rec., 1997 II, § 40 și Trabelsi c. Belgia, n 140/10, § 160, CEDH 2014 (extras)) Autoritățile portugheze au avut obligații pozitive de natură procedurală în temeiul articolului 3 din convenție din cauza nerespectării regulii privind specialitatea de către autoritățile indiene (a se vedea mutatis mutandis Saadi c. Regatul Unit [GC], nr. 13229/03, § 125-126, CEDH 2008 și El-Masri c. l a fostei Republici Iugoslave a Macedoniei [GC], n 39630/09, § 212-214, CEDH 2012) • În cazul în care au fost îndeplinite neexecutarea hotărârii din 19 septembrie 2011, confirmată printr-o hotărâre a Curții Supreme din 11 ianuarie 2012, a adus atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție? Neexecutarea hotărârii judecătorești din 19 septembrie 2011 ridică, de asemenea, o problemă din punctul de vedere al articolului 13 din Convenție? În acest caz, a existat o încălcare a acestei dispoziții?
Communiquée le 21 octobre 2020
Publié le 9 novembre 2020
Requête n
o
4262/17
Abu Salem ANSARI
contre le Portugal
introduite le 12 janvier 2017
Le requérant est un ressortissant indien, ayant été extradé du Portugal vers l’Inde, le 10 novembre 2005.
La requête concerne
le non-respect allégué des assurances diplomatiques qui avaient été données par les autorités indiennes aux autorités portugaises dans le cadre de ladite procédure d’extradition.
Suite à une demande du requérant, par un arrêt du 19 septembre 2011 (confirmé par un arrêt de la Cour suprême du 11 janvier 2012), la cour d’appel de Lisbonne annula l’autorisation d’extradition au motif que les autorités indiennes avaient violé la règle de la spécialité.
Au moment de son extradition du Portugal vers l’Inde, le requérant avait déjà saisi la Cour d’une requête où il avait allégué que son extradition aurait porté atteinte à ses droits garantis par les articles 2, 3 et 6 de la Convention. En tenant compte des assurances diplomatiques données par les autorités indiennes, la Cour avait rendu la décision d’irrecevabilité
Salem c.
Portugal
((déc.), n
o
26844/04, 9 mai 2006).
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir, en violation de la règle de la spécialité, été condamné à une peine de prison à perpétuité. Il dénonce les conditions matérielles de sa détention à la prison centrale de Taloja, en Inde, lesquelles seraient également contraires aux assurances diplomatiques qui avaient été données au moment de son extradition.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, il se plaint de la non-exécution de la décision des juridictions portugaises ayant annulé son extradition,
Sur le terrain de l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de ne pas disposer au niveau interne d’un recours effectif pour obtenir l’exécution forcée de cette décision, en vue d’un retour au Portugal ou de la mise en conformité de sa peine et de sa situation carcérale avec les assurances diplomatiques qui avaient été données par l’Inde dans le cadre de la procédure d’extradition.
Quant à la recevabilité
1.
Les faits dont le requérant se plaint en l’espèce relèvent-ils de la «
juridiction » du Portugal au sens de l’article 1 de la Convention et sont-ils imputables au Portugal ?
En particulier
:
1.1.
S’agissant des faits dénoncés par le requérant sur le terrain de l’article 3 de la Convention, peut-on considérer que la procédure menée devant la cour d’appel de Lisbonne, en raison de la violation de la règle de la spécialité, a créé un lien juridictionnel extraterritorial entre le requérant et le Portugal au sens de l’article 1 de la Convention (voir, à cet égard,
M.N. et autres c. Belgique
[GC] (déc.), n
o
3599/18, §§ 121-125, 5 mai 2020)
?
1.2.
La non-exécution de l’arrêt de la cour d’appel de Lisbonne du 19
septembre 2011, confirmée par un arrêt de la Cour suprême du 11
janvier 2012, relève-t-elle de la juridiction du Portugal
(voir, à cet égard,
M.N. et autres c. Belgique
, précité, §§ 123 et 131)?
2.
La procédure ayant abouti à l’annulation de l’extradition du requérant est-elle compatible
ratione materiae
avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
Hornsby c. Grèce
, 19 mars 1997, § 40,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
II, § 40, et
Trabelsi c. Belgique
, n
o
140/10, §
160, CEDH 2014 (extraits))
?
Quant au fond
3.
Les autorités portugaises avaient-elles des obligations positives de nature procédurale en vertu l’article 3 de la Convention en raison du non-respect de la règle de la spécialité par les autorités indiennes (voir,
mutatis mutandis, Saadi c. Royaume-Uni
[GC], n
o
13229/03, §§ 125-126, CEDH 2008, et
El-Masri c. l’ex-République yougoslave de Macédoine
[GC], n
o
? Dans l’affirmative, ont-elles été satisfaites
?
4.
La non-exécution de l’arrêt de la cour d’appel du 19 septembre 2011, confirmée par un arrêt de la Cour suprême du 11 janvier 2012, a-t-elle porté atteinte au droit du requérant à un procès équitable, au sens de l’article 6 §
1 de la Convention ?
5.
La non-exécution de l’arrêt de la cour d’appel du 19 septembre 2011 soulève-t-elle également un problème sous l’angle de l’article 13 de la Convention
? Dans l’affirmative, y a-t-il eu violation de cette disposition
?