ÖZBEY v. TURKEY

Decizia nr. 34740/10 A se vedea tabelul apendice (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 5 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 12 aprilie 2010, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl Z. Biçer, avocat practicant în Kocaeli. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind incapacitatea de a-și spori cererile pecuniare în cursul procedurii de compensare dinaintea instanței administrative militare au fost comunicate guvernului turc („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 900,00 (nouă sute) de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile care pot fi imputabile reclamantului, în vederea soluționării cazului menționat anterior, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul consideră că incapacitatea reclamantului de a-și spori cererile pecuniare în cursul procedurii din cauza unei restricții procedurale în momentul material, și anume interzicerea modificării din Codul de Procedință Administrativă, a încălcat dreptul la un proces echitabil, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții ( Fatma Nur Erten și Adnan Erten c. Turcia . nr. 14674/11, 25 noiembrie 2014 . Guvernul subliniază în continuare că art. 53 § l ( ) din Codul de Procedură Administrativă , astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 3l iulie 20l8 prevede acum redeschiderea procedurilor judiciare în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărăște să elimine o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere soluții în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § l din Convenție. Guvernul invită în mod respectuos Curții să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l scoată din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Curtea a primit un răspuns din partea reclamantului care a refuzat termenii acestei declarații. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ își permite să ia o probă din listă în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile referitoare la limitarea disproporționată a dreptului de acces la o instanță din cauza reglementării procedurale în momentul în care litiganții nu au putut modifica cererile pecuniare în cursul procedurilor administrative (a se vedea Fatma Nur Erten și Adnan Erten c. Turcia) . nr. 14674/11, §§ 29-33, 25 noiembrie 2014, și Tamer Tanrıkulu c. Turcia , nr. 36488/08, § 20, 29 noiembrie 2016). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, faptul că reclamantul poate solicita reluarea procedurii, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ § c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 noiembrie 2020. Liv Tigerstedt Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului interimar ANNEXĂ Cererea de ridicare a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 34740/10 12/04/2010 Serkan ÖZBEY 1980 22/07/20 18/09/2020 900 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 34740/10

Serkan ÖZBEY

against Turkey

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5

November 2020 as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Carlo Ranzoni,

Pauliine Koskelo,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12

April 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr Z. Biçer, a lawyer practising in Kocaeli.

The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the inability to increase his pecuniary claims in the course of the compensation proceedings before the military administrative court were communicated to the Turkish Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant 900,00 (nine hundred) Euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum will be converted into Turkish Liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the European Court of Human Rights.

The Government consider that the inability of the applicant to increase his pecuniary claims in the course of the proceedings on account of a procedural restriction at the material time, namely the prohibition of amendment in the Code of Administrative Procedure, breached his right to a fair trial in the light of the well-established case-law of the Court (

Fatma Nur Erten and Adnan Erten v. Turkey

. no. 14674/11, 25

November 2014). The Government further emphasize that Article 53 § l (

1

) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no. 7145 of 3l July 20l8, now provides for the reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government consider that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article 6 § l of the Convention.

The Government respectfully invite the Court to declare that it is no longer justified to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.”

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration. The Court received a response from the applicant refusing the terms of the declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v. Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the disproportionate limitation to the right of access to a court on account of the procedural rule at the time which prevented litigants from amending their pecuniary claims in the course of administrative proceedings (see

Fatma Nur Erten and Adnan Erten v. Turkey

. no. 14674/11, §§ 29-33, 25

November 2014, and

Tamer Tanrıkulu v.

Turkey

, no. 36488/08, § 20, 29

November 2016).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration, the fact that the applicant can ask for re-opening of the proceedings, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 26 November 2020.

Liv Tigerstedt

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of

Government’s declaration

Date of receipt of

applicant’s comments

Amount awarded for pecuniary and

non-pecuniary damage

and costs and expenses

(in euros)

[1]

34740/10

12/04/2010

Serkan ÖZBEY

1980

22/07/2020

18/09/2020

900

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant