Decizia nr. 9507/19 Halil KAYALAR împotriva Turciei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așeză la 11 martie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Pauliine Koskelo, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 februarie 2019, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Özcelik , un avocat care practică în Ankara. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind independența și imparțialitatea Curții administrative supreme militare au fost comunicate guvernului turc („Guvernul”). Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamantului 1.200 (o mie și două sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli care pot fi imputabile reclamantului în vederea soluționării cazului menționat anterior pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul consideră că lipsa de imparțialitate și independență a Curții administrative supreme militare a încălcat dreptul reclamantului la o audiere echitabilă, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții ( Tanıșma c. Turcia , nr. 32219/05, 17 noiembrie 2015). Guvernul subliniază în continuare faptul că art. 53 § 1) Codul de procedură administrativă, astfel cum a fost modificat de Legea nr.7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor judiciare în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Curtea a primit un răspuns din partea reclamantului care a refuzat termenii declarației. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ ) îi permite să ia o probă din listă în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la independența și imparțialitatea Curții administrative supreme militare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tanıșma c. Turcia , nr. 32219/05, 17 noiembrie 2015). Prezenta decizie se referă la faptul că, în conformitate cu art. 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 7145 a intrat în vigoare. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita deschiderea procedurii de instanță internă sau ancheta în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Potrivit jurisprudenței și practicii Curții, redeschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. Curtea constată în continuare că Curtea Supremă de Administrație Militară este abolită începând cu 16 aprilie 2017 (a se vedea Baysal c. Turcia) (dec.), nr. 29698/11, 22 mai 2018) și o cerere poate fi făcută în fața Curții administrative de Ankara pentru redeschiderea procedurii impușite. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu solicită continuarea examinării cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenția făcută în limba engleză și notificată în scris la 1 aprilie 2021. Liv Tigerstedt Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului Branko APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (juriul independent și imparțial) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 9507/19 08/02/2019 Halil KAYALAR 1957 11/06/2020 16/07/2020 1.200 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
Application no. 9507/19
Halil KAYALAR
against Turkey
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11
March 2021 as a Committee composed of:
Branko Lubarda,
President,
Carlo Ranzoni,
Pauliine Koskelo,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 8
February 2019,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Mr
, a lawyer practising in Ankara.
The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court were communicated to the Turkish Government (“the Government”).
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provides as follows:
“I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant 1,200 (one thousand and two hundred) euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § l of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
The Government consider that the lack of impartiality and independence of the Supreme Military Administrative Court breached applicant’s right to fair hearing in the light of the well-established case-law of the Court (
Tanıșma v. Turkey
, no.
32219/05, 17 November 2015). The Government further emphasize that Article 53 § l
(1)
of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no.7145 of 31
July 2018, now requires reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government consider that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention.
The Government respectfully invite the Court to declare that it is no longer justified to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.”
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration. The Court has received a response from the applicant refusing the terms of the declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court under Article 6 § 1 of the Convention (see, for example,
Tanıșma v. Turkey
, no. 32219/05, 17 November 2015).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 (c)).
The Court would like to draw attention to the fact that on 31 July 2018 the Turkish Law No. 7145 entered into force. Articles 4, 17, 18 and 19 of this new law provide for a right to request the reopening of domestic court proceedings or the investigation following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. According to the Court’s case‑law and practice, the reopening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach. In this connection, bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it is recalled that it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.
The Court further notes that the Supreme Military Administrative Court is abolished as of 16 April 2017 (see
Baysal v. Turkey
(dec.), no. 29698/11, 22 May 2018) and a request may be made before the Ankara Administrative Court for the reopening of the impugned proceedings.
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention
.
Done in English and notified in writing on 1 April 2021.
Liv Tigerstedt
Branko Lubarda
Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention
(independent and impartial tribunal)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of
applicant’s comments
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[1]
9507/19
08/02/2019
Halil KAYALAR
1957
11/06/2020
16/07/2020
1,200
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant.