Publicat pe 21 iulie 2025 SECȚIUNEA 2 Cerere nr. 30022/20 Yalç Cererea se referă la prelevarea de către instanța administrativă a unei părți din teren care aparține reclamantului (43% din suprafața totală în funcție de hotărârea instanței administrative, 46% conform raportului de competență), impusă în temeiul participării la amenajarea teritoriului ca urmare a adoptării unui nou plan de amenajare a terenului. În conformitate cu art. 18 din Legea privind amenajarea teritoriului, astfel cum a fost în vigoare la momentul respectiv, participarea la costul de amenajare nu putea depăși 40% din suprafața inițială a bunului. Curtea Constituțională a declarat cererea formulată de reclamant inadmisibilă la 2 aprilie 2020. 1 la Convenție. Susține că nici un motiv de interes public nu justifica adoptarea noului plan de amenajare și că taxa de 46% din terenul său depășea limita legală în vigoare la momentul respectiv. De asemenea, reclamantul invocă o încălcare a articolului 6 din Convenție și contestă în această privință incoerența jurisprudenței Consiliului de Stat în această privință. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Ce suprafață a luat administrația pe terenul reclamantului pentru participarea la amenajarea teritoriului? O reducere a terenului reclamantului în temeiul articolului 18 din Legea privind urbanismul, sub forma participării la costul amenajării urbane, este conformă cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Rüșan Usal c. Turcia , nr. 44502/14, §§ 72-87, 8 martie 2022)? În special, care a fost scopul urmărit de adoptarea unui nou plan de amenajare a terenului Această privare a impus reclamantului o sarcină excesivă (a se vedea Rüșan Uysal, citată anterior, § 89-97, și Karaman c. Turcia, n 6489/03, 15 ianuarie 2008) În plus, reclamantul a beneficiat de proceduri judiciare care prezintă garanțiile procedurale necesare pentru a-i permite să își exercite dreptul la respectarea proprietății sale (a se vedea Alyeva și alții c. Azerbaidjan, nr. 66249/16 și 6 altele, §§ 129-36, 21 septembrie 2021) Având în vedere afirmațiile reclamantului, potrivit cărora Consiliul de Stat a ajuns la concluzii diferite în cazuri similare, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum a fost garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Paroisse greco-catolic Lupeni și alții [GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016 și Stylkovska c. l. l maimuță fostă Republică Iugoslavă a Macedoniei, n 29784/07, § 37-49, 18 iulie 2013)
Publié le 21 juillet 2025
Requête n
o
30022/20
Yalçın GEYİK
contre la Türkiye
introduite le 3 juillet 2020
communiquée le 3 juillet 2025
La requête concerne le prélèvement par l’administration d’une partie du terrain appartenant au requérant (43 % de la superficie totale selon l’arrêt du tribunal administratif, 46 % selon le rapport d’expertise) imposé au titre de la participation à l’aménagement du territoire à la suite de l’adoption d’un nouveau plan d’aménagement des sols.
En vertu de l’article 18 de la loi sur l’aménagement du territoire, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits, la participation au coût d’aménagement ne pouvait excéder 40 % de la superficie initiale du bien.
La Cour constitutionnelle déclara la requête introduite par le requérant irrecevable le 2 avril 2020.
Le requérant allègue une violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention. Il soutient qu’aucun motif d’intérêt public ne justifiait l’adoption du nouveau plan d’aménagement et que le prélèvement de 46 % de son terrain excédait la limite légale en vigueur à l’époque.
Le requérant allègue également une violation de l’article 6 de la Convention et conteste à cet égard l’incohérence de la jurisprudence du Conseil d’État en la matière.
1.
Quelle superficie l’administration a-t-elle prélevée sur le terrain du requérant au titre de la participation à l’aménagement du territoire
? Ce prélèvement s’élève-t-il à 43 % ou 46 % de la superficie initiale
?
2.
Une réduction du terrain du requérant en application de l’article 18 de la loi sur l’urbanisme, sous forme de participation au coût de l’aménagement urbain, est-elle conforme aux exigences de l’article 1 du Protocole
n
o
1
?
3.
Le requérant a-t-il été privé de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
(voir
Rüșan Uysal c. Turquie
, n
o
44502/14, §§ 72-87, 8
mars 2022)
? En particulier, quel était le but poursuivi par l’adoption d’un nouveau plan d’aménagement des sols
?
4.
Cette privation a-t-elle imposé au requérant une charge excessive (voir
Rüșan Uysal
, précité, § 89-97, et
Karaman c. Turquie
, n
o
6489/03, 15
janvier 2008)
?
5.
Par ailleurs, le requérant a-t-il bénéficié de procédures judiciaires présentant les garanties procédurales requises de façon à lui permettre de faire valoir son droit au respect de son bien (voir
Aliyeva et autres c.
Azerbaïdjan
, n
os
66249/16 et 6 autres, §§ 129-36, 21 septembre 2021)
?
6.
Eu égard aux allégations du requérant, selon lesquelles le Conseil d’État est parvenu à des conclusions différentes dans des affaires similaires, y a-t-il eu violation du droit du requérant à un procès équitable, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention (
voir
Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c. Roumanie
[GC], n
o
76943/11, § 116, 29 novembre 2016, et
Stoilkovska c. l’ex-République yougoslave de Macédoine
, n
o
29784/07, §§
37-49, 18 juillet 2013)
?