TÜNÇ c. TÜRKİYE

Publicat la 15 decembrie 2025 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 14591/24 Abdullah TÜNÇ împotriva Türkiye introdusă la 7 mai 2024, comunicat la 25 noiembrie 2025 CEAI DE L Reclamantul cedează o parte din proprietatea sa municipalității în vederea amenajării unui drum, la un capăt de sigilare. În cadrul unei revizuiri a planului de dezvoltare a urbanismului, partea în cauză a fost clasificată ca zonă rezidențială (konut alan Atribuirea pentru realizarea unei lucrări de interes public. A rămas fără răspuns din partea administrației, ceea ce a meritat respingerea implicită a cererii, reclamantul a intentat o acțiune în fața instanței administrative.

În această privință, acesta s-a bazat pe o hotărâre a Curții Constituționale care a ajuns la concluzia că încălcarea dreptului la respectarea bunurilor persoanelor interesate, deoarece nerespectarea condiției stabilite în momentul cedării libere a unui bun de către statul membru în cauză pentru realizarea locuințelor le-a impus reclamanților o sarcină excesivă. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2020, tribunalul administrativ l-a exonerat pe reclamant de cererea sa. În sprijinul concluziei sale, Tribunalul a considerat că, în temeiul articolului 35 din Legea privind proprietatea, foștii proprietari nu mai puteau revendica un drept de proprietate sau o compensație din cauza transferului bunului lor în vederea realizării unor lucrări de interes general.

El a adăugat că, în hotărârea citată de Curtea Constituțională, a avut loc încetarea liberă a unui bun în timp ce bunul care aparținea reclamantului fusese reținut ca parte a participării la amenajarea teritoriului. În opinia sa, ambele cazuri fiind diferite, el va pleca de la concluziile Curții Constituționale. La 26 septembrie 2022, instanța administrativă a respins cererea interjucată de solicitant. La 9 februarie 2024, Curtea Constituțională a recalificat obiecțiunile reclamantului sub aspectul dreptului de a respecta bunurile și le-a declarat inadmisibile pentru lipsa vădită a temeiului. Reclamantul se plânge de o încălcare disproporționată a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție prin respingerea restituirii bunului în litigiu.

1 Convenției, prin nerestituirea unei părți din bunurile sale reținute ca parte a participării la amenajarea teritoriului după alocarea sa la realizarea locuințelor, în special, prezenta cauză se referă la bunuri existente sau la o speranță legitimă de a dobândi bunuri Karaman c. Turcia, nr. 6489/03, § 29, 15 ianuarie 2008) Reclamantul a fost privat de o parte din bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul 1 (Rüșan Uysal c. Turcia, nr. 44502/14, §§ 71-87, 8 martie 2022) În acest sens, nerestituirea acestei părți la reclamant după ce nu a fost acceptată Alocația pentru amenajarea unui drum, a implicat aplicarea unei legi considerate necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general Această nerestituire a impus reclamantului o sarcină excesivă (a se vedea Rüșan Uysal, citată anterior, §§ 89-97, și Karaman, citată anterior, § 33) Pe de altă parte, care este jurisprudența instanțelor naționale în ceea ce privește aplicarea articolului 35 din Legea privind proprietatea în cazul nerespectării condiției stabilite în momentul cesiunii unui bun în temeiul amenajării sau cu consimțământul proprietarilor Cele două părți sunt invitate să trimită Curții o copie a tuturor documentelor referitoare la procedura de sigilare a bunului în litigiu,

la plata unei părți din acesta în temeiul participării la amenajarea teritoriului și la revizuirea planului de urbanism. Aceștia sunt invitați, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la starea actuală a binelui în litigiu, astfel cum este prevăzut în registrul funciar.

Publié le 15 décembre 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 14591/24 Abdullah TÜNÇ contre la Türkiye introduite le 7 mai 2024 communiquée le 25 novembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet de la demande du requérant tendant à la restitution de la partie d’un terrain prélevée au titre de la participation à l’aménagement du territoire. Le requérant céda une partie de son bien à la municipalité en vue de l’aménagement d’une route, à l’issue d’une parcellisation. À l’occasion d’une révision du plan d’urbanisme, la partie concernée fut classée en zone résidentielle ( konut alanı ). Le 7 octobre 2019, le requérant formula une demande auprès de la municipalité tendant à la restitution de cette partie en raison de sa non ‑ affectation à la réalisation d’un ouvrage d’intérêt public. Resté sans réponse de la part de l’administration, ce qui valait rejet implicite de la demande, le requérant intenta une action devant le tribunal administratif.

À cet égard, il se fonda sur un arrêt de la Cour constitutionnelle qui avait conclu à la violation du droit au respect des biens des intéressés car le non-respect de la condition fixée lors de la cession libre d’un bien par l’affectation de ce bien à la réalisation des logements avait imposé une charge excessive aux requérants. Par un jugement du 11 novembre 2020, le tribunal administratif débouta le requérant de sa demande. À l’appui de sa conclusion, il releva qu’en vertu de l’article 35 de la loi sur l’expropriation, les anciens propriétaires ne pouvaient plus revendiquer un droit de propriété ou une compensation en raison du transfert de leur bien – au titre de l’aménagement ou avec leur consentement – pour la réalisation d’œuvres d’intérêt général.

Il ajouta que dans l’arrêt cité de la Cour constitutionnelle, il s’agissait de la cessation libre d’un bien alors que le bien appartenant au requérant avait été prélevé au titre de la participation à l’aménagement du territoire. Les deux cas étant, selon lui, différents, il se départira des conclusions de la Cour constitutionnelle. Le 26 septembre 2022, la cour d’appel administrative rejeta l’appel interjeté par le requérant. Le 9 février 2024, la Cour constitutionnelle requalifia les griefs du requérant sous l’angle du droit au respect des biens et les déclara irrecevables pour défaut manifeste de fondement. Le requérant se plaint d’une atteinte disproportionnée à son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention par le rejet de la restitution du bien litigieux.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, par la non-restitution d’une partie de son bien prélevée au titre de la participation à l’aménagement du territoire après son affectation à la réalisation de logements ? En particulier, la présente affaire a ‑ t ‑ elle trait à des biens existants ou une espérance légitime d’acquérir des biens ( Karaman c. Turquie , n o 6489/03, § 29, 15 janvier 2008) ? Le requérant a-t-il été privé d’une partie de son bien pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ( Rüșan Uysal c. Turquie , n o 44502/14, §§ 71-87, 8 mars 2022) ? Dans l’affirmative, la non-restitution de cette partie au requérant après sa non ‑ affectation à l’aménagement d’une route, procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ? Cette non-restitution a-t-elle imposé au requérant une charge excessive (voir Rüșan Uysal , précité, §§ 89-97, et Karaman , précité, § 33) ? 2. Par ailleurs,

quelle est la jurisprudence des juridictions nationales en ce qui concerne l’application de l’article 35 de la loi sur l’expropriation en cas du non-respect de la condition fixée lors de la cession d’un bien – au titre de l’aménagement ou avec le consentement des propriétaires ? Les deux parties sont priées de faire parvenir à la Cour copie de tous les documents relatifs à la procédure concernant la parcellisation du bien litigieux, au prélèvement d’une partie de celui-ci au titre de la participation à l’aménagement du territoire et à la révision du plan d’urbanisme. Ils sont également invités à fournir des informations sur l’état actuel du bien litigieux, tel qu’il figure dans le registre foncier.