MESZAROȘ c. ROUMANIE

Comunicată la 18 noiembrie 2020 Publicată la 7 decembrie 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr 39410/18 Norbert MESZAROȘ împotriva României introdusă la 10 ianuarie 2019 Cererea se referă la respingerea de către autoritățile naționale a reclamantului, deținut în închisoarea Arad, de a beneficia de o comunicare online cu mama sa, care a fost deținută într-o altă instituție penitenciară. Decizia din 18 iunie 2018 a fost confirmată, la contestația reclamantului, la 3 iulie 2018 de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. Această hotărâre a fost, de asemenea, confirmată, pe baza unei acțiuni a reclamantului, printr-o decizie din 1 august 2018 a Tribunalului de Primă Instană din Arrad.

Instanele au statuat, în temeiul articolului 134 1 și 2 din Regulamentul de punere în aplicare a legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, că reclamantul nu a îndeplinit condițiile care îi permit să beneficieze de o comunicare online cu mama sa, deoarece a primit vizita unui prieten și a surorii sale. Reclamantul a susținut că a fost împiedicat să aibă o comunicare online cu mama sa, pe care nu a văzut-o timp de patru ani și care a fost încarcerat într-o instituție penitenciară situată la o distanță de 400 km de închisoarea din Arrad. El a A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza refuzului autorităților din închisoarea din Arrad de a permite o comunicare online cu mama sa?

Communiquée le 18 novembre 2020 Publié le 7 décembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 39410/18 Norbert MESZAROȘ contre la Roumanie introduite le 10 janvier 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus opposé par les autorités nationales au requérant, détenu dans la prison d’Arad, de bénéficier d’une communication online avec sa mère, qui était détenue dans un autre établissement pénitencier. La décision de la prison d’Arad du 18 juin 2018 fut confirmée, sur contestation du requérant, le 3 juillet 2018 par le juge délégué pour l’exécution des peines. Ce jugement fut également confirmé, sur recours du requérant, par une décision du 1 er août 2018 du tribunal de première instance d’Arad. Les tribunaux jugèrent, en application de l’article 134 §§ 1 et 2 du règlement d’application de la loi n o 254/2013 sur l’exécution des peines, que le requérant ne remplissait pas les conditions lui permettant de bénéficier d’une communication online avec sa mère, car il avait reçu la visite d’un ami et de sa sœur.

Le requérant allègue avoir été empêché d’avoir une communication online avec sa mère, qu’il n’avait pas vue depuis quatre ans et qui était incarcérée dans un établissement pénitencier situé à une distance de 400 km de la prison d’Arad. Il invoque l’article 8 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du refus des autorités de la prison d’Arad de l’autoriser à une communication online avec sa mère ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ?