Mohîrță împotriva României

Publicată la 4 iulie 2022 SECȚIUNEA A patra Cerere nr 42588/20 Enache MOHIRȚĂ împotriva României, depusă la 26 noiembrie 2020, comunicată la 14 iunie 2022 CU PRIVIRE LA L respingerea de către autoritățile naționale a unei contestații din partea reclamantului cu privire la transferul său într-o închisoare care era îndepărtată de domiciliul său, care obliga să beneficieze de vizitele familiale în închisoare.

Mai precis, la 7 martie 2017, reclamantul, inițial încarcerat la închisoarea Galați (într-un regim de înaltă securitate) în executarea unei pedepse definitive în închisoare, a fost transferat la închisoarea din Arrad, la decizia directorului general al administrației naționale a închisorilor ( Cererea sa de a contesta această decizie și de a obține transferul acesteia la închisoarea Galați, formulată pe calea Legii nr. 254/2013 (în ceea ce privește executarea pedepselor), a fost respinsă printr-o decizie din 17 mai 2017, a judecătorului delegat la executarea sentințelor în apropierea închisorii din Arrad, pe motiv că decizia de transfer emisă de directorul general al l mail-ului nu putea face obiectul unui control judiciar din partea judecătorului delegat . Printr-o scrisoare din 23 martie 2020, L.A.N.P.

l-a informat pe solicitant, printre altele, că transferul său fusese decis pentru a asigura o repartizare adecvată la nivel național a deținuților aflați în regim de înaltă securitate și că i s-ar fi permis, dacă ar fi dorit, să formuleze o cerere de transfer la instanța delegată, pe calea Legii nr. 254/2013, cu privire la executarea pedepselor. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că transferul său într-o instituție penitenciară (închisoarea Arrad) situată la aproximativ 800 km de familia sa a redus considerabil posibilitățile de a avea contact cu rudele sale. A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul art. 8 din Convenție?

A fost această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din Convenție? În special, decizia de a transfera reclamantul într-o instituție penitenciară îndepărtată de rudele sale a fost prevăzută de lege?

În special, reclamantul a dispus de un control judiciar eficace al deciziei de transfer și de consecințele acesteia asupra dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie (Polyakova și alții c. Rusia, nr 35090/09 și altele, §§ 108 și următoarele., 7 martie 2017)? Decizia de transfer a fost justificată de unul dintre obiectivele prevăzute la art. 8 alineatul (2) din convenție ( Vintman c. Ucraina , n 28403/05, § 99, 23 octombrie 2014)? În plus, decizia de transfer a luat în considerare situația personală a reclamantului și motivele relevante și suficiente au fost furnizate de autoritățile naționale (ibidem, § 103) Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a-și asigura controlul de către instanțele naționale, astfel cum se prevede la art. 13 coroborat cu art. 8 din convenție?

În special, sesizarea judecătorului delegat, pe calea legii nr. 254/2013, sugerată de ANP, permitea să pună în balanță interesele implicate, precum și o examinare adecvată a proporționalității ingerinței imputate de reclamant în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența Curții (Polyakova și altele, citată anterior, §§ 111-115; a se vedea, de asemenea, Voynov c. Rusia, nr 39747/10, § 42, 3 iulie 2018) ?Prezentul avea la dispoziție alte acțiuni de natură civilă sau administrativă Guvernul este invitat să furnizeze exemple de hotărâri judiciare interne relevante.

Publiée le 4 juillet 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 42588/20 Enache MOHÎRȚĂ contre la Roumanie introduite le 26 novembre 2020 communiquée le 14 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet, par les autorités nationales, d’une contestation formulée par le requérant au sujet de son transfert dans une prison qui était éloignée de son domicile, qui l’empêchait de bénéficier des visites familiales en prison.

Plus précisément, le 7 mars 2017, le requérant, initialement incarcéré à la prison de Galați (dans un régime de haute sécurité) dans l’exécution d’une peine définitive à prison, fut transféré à la prison d’Arad, sur décision du Directeur Général de l’administration nationale des prisons (« ANP »). Sa demande tendant à contester cette décision et à obtenir son transfert à la prison de Galați, formulée sur la voie de la loi n o 254/2013 (sur l’exécution des peines), fut rejetée par une décision du 17 mai 2017, du juge délégué à l’exécution des peines près de la prison d’Arad, au motif que la décision de transfert ordonnée par le Directeur General de l’ANP ne pouvait pas faire l’objet d’un contrôle judiciaire de la part du juge délégué . Par une lettre du 23 mars 2020, l’ANP informa le requérant, entre autres, que son transfert avait été décidé afin d’assurer une bonne répartition, au niveau national, des détenus placés en régime de haute sécurité et qu’il lui était loisible, s’il le souhaitait, de formuler une demande de transfert auprès du juge délégué, sur la voie de la loi n o 254/2013, sur l’exécution des peines.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint que son transfert dans un établissement pénitentiaire (la prison d’Arad) situé à environ 800 km de sa famille a considérablement réduit les possibilités d’avoir des contacts avec ses proches.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? Cette ingérence a-t-elle été conforme aux conditions prévues par l’article 8 § 2 de la Convention ? En particulier, la décision de transférer le requérant dans un établissement pénitentiaire éloigné de ses proches était-elle prévue par la loi ? Le requérant, a-t-il notamment disposé d’un contrôle judiciaire efficace de la décision de transfert et des conséquences de celle-ci sur son droit au respect de sa vie privée et familiale ( Polyakova et autres c. Russie , n os 35090/09 et 3 autres, §§ 108 et suiv., 7 mars 2017) ? La décision de transfert était-elle justifiée par l’un des buts prévus par l’article 8 § 2 de la Convention ( Vintman c. Ukraine , n o 28403/05, § 99, 23 octobre 2014) ? De plus, la décision de transfert a-t-elle pris en considération la situation personnelle du requérant et des motifs pertinents et suffisant ont-ils été fournis par les autorités nationales ( ibidem , § 103) ? 2. Le requérant disposait-il d’une voie de recours efficace pour faire contrôler son grief par les juridictions nationales, comme l’exige l’article 13 combiné avec l’article 8 de la Convention ? En particulier, la saisine du juge délégué, sur la voie de la loi n o 254/2013, suggérée par l’ANP,

permettait ‑ elle une mise en balance des intérêts en jeu ainsi qu’un examen adéquat de la proportionnalité de l’ingérence alléguée par le requérant à la lumière des critères établis par la jurisprudence de la Cour ( Polyakova et autres , précité, §§ 111-115 ; voir aussi Voynov c. Russie , n o 39747/10, § 42, 3 juillet 2018) ? Le requérant avait-il à sa disposition d’autres recours de nature civile ou administrative ? Le Gouvernement est invité à fournir des exemples de décisions judiciaires internes pertinentes.